Miezul noptii-Impartasire

[Mihailc]

"Multe ca acestea se fac şi astăzi. Fiindcă preoţii nu ştiu pe cei păcătoşi şi nevrednici a se împărtăşi de sfintele Taine, Dumnezeu face aceasta de multe ori, căci îi predă pe aceia Satanei. Când se întâmplă boli, sau curse, sau alte nenorociri de felul acestora, pentru aceasta se întâmplă. Aceasta o şi spune Pavel, zicând: „De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit”. (I Corinteni 11, 30) „Şi cum se întâmplă aceasta, zici tu, dacă noi ne apropiem de sfintele Taine o singură dată în cursul anului?” Apoi acesta este răul cel mare, că tu hotărăşti vrednicia apropierii de sfintele Taine, nu după curăţia cugetului, ci după intervalul de timp, şi crezi că aceasta este evlavie, de a nu te apropia de multe ori în cursul anului de Sfânta împărtăşire, neştiind că, dacă te apropii cu nevrednicie, fie chiar numai o dată, aceasta îţi pătează şi înfierează sufletul; iar dacă te-ai apropiat cu vrednicie, fie chiar şi numai o dată, ţi l-ai mântuit.
Îndrăzneală nu este a te apropia de multe ori în cursul anului, ci a te apropia cu nevrednicie, fie chiar şi o singură dată în tot timpul anului. Noi însă ne găsim în aşa stare de ticăloşie şi îndobitocire că, deşi în cursul anului facem mii de rele, totuşi pentru îndepărtarea de acele rele nu avem nici o grijă, ci credem că ne este de ajuns a nu îndrăzni să ne apropiem des de trupul lui Hristos, sau să ne apropiem cu batjocură, neînţelegând că cei ce L-au răstignit pe Hristos, o singură dată L-au răstignit. Dar oare, fiindcă o singură dată L-au răstignit, păcatul lor este mai mic? Şi Iuda, o singură dată a vândut pe Hristos! Dar cum? Oare faptul acesta l-a scăpat de răspundere? De ce faptul acesta să-l îndeplinim numai o dată, şi la un anumit timp în cursul anului? Timp de apropiere să ne fie nouă curăţia cugetului. Nici o deosebire nu este între Pască şi Taina ce acum se săvârşeşte; unul şi acelaşi lucru este, fiind acelaşi har al Duhului, aşa că Pasca aceeaşi este. Ceea ce grăiesc acum o ştiţi voi cei iniţiaţi în Taine. Şi Vineri, şi Sâmbătă, şi Duminică, şi în ziua mucenicilor una şi aceeaşi jertfă se săvârşeşte. „Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni.” (I Corinteni 11, 26). Nu prescrie tu, sau, mai bine zis, nu mărgini într-un timp anumit Jertfa cea fără de sânge. „Apoi, zici tu, cum de se numeşte atunci Pască?” Pentru că atunci a pătimit Hristos pentru noi.
Deci, nimeni să nu se apropie de acea Jertfă în alt mod, iar de aceasta în altul, fiindcă o putere este, o valoare este, un har este, unul şi acelaşi trup este; nu doar că aceea este mai sfântă decât aceasta, sau că aceea este inferioară acesteia. Lucrul acesta îl ştiţi şi voi, nimic mai nou văzând aici, afară doar de vălurile (perdelele) acestea împodobite, şi de strălucirea mulţimii. Zilele acelea au poate ceva mai mult decât acestea: atunci a început ziua mântuirii noastre, căci în acea zi S-a jertfit Hristos; dar în privinţa Tainelor, nici o altă preferinţă nu are una asupra celeilalte.
Şi apoi, când tu te apropii de hrana aceasta preţioasă, îţi speli gura; şi când voieşti a te apropia de hrana cea duhovnicească nu-ţi speli sufletul, ci te apropii plin de necurăţie? „Nu sunt de ajuns, zici tu, cele patruzeci de zile de post, pentru a curăţi de păcate chiar şi pe cel mai încărcat cu ele?” Ce folos este, spune-mi, când cineva, voind a curăţi un loc, aruncă acolo mirodenii, iar după câtva timp de la aruncarea mirodeniilor el pune bălegarul; oare n-a dispărut mirosul cel plăcut? Aceasta se petrece şi cu noi. Ne-am făcut vrednici de a ne apropia de cele sfinte după puterea noastră, apoi iarăşi ne murdărim pe noi înşine. Aceasta o spunem şi pentru cei ce pot să se cureţe în timpul celor patruzeci de zile.
Deci, iubiţilor, să nu ne lenevim spre mântuirea noastră. „Ca un câine care se întoarce unde a vărsat, aşa este omul nebun care se întoarce la nebunia lui.” (Isus Sirah 34, 26; Pildele lui Solomon 26, li) Vă rog să vă străduiţi, ca să nu rămână zadarnică osteneala noastră. Căci numai astfel ne vom putea învrednici de bunurile cele făgăduite nouă. Cărora fie cu toţii să ne învrednicim, întru Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, se cuvine mărirea, puterea şi slava acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin." (Sfântul Ioan Gură de Aur - Omilia V "Împotriva celor ce se apropie foarte rar de Sfintele Taine"

În prealabil postat de Mihailc

"Multe ca acestea se fac şi astăzi. Fiindcă preoţii nu ştiu pe cei păcătoşi şi nevrednici a se împărtăşi de sfintele Taine, Dumnezeu face aceasta de multe ori, căci îi predă pe aceia Satanei. Când se întâmplă boli, sau curse, sau alte nenorociri de felul acestora, pentru aceasta se întâmplă. Aceasta o şi spune Pavel, zicând: „De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit”. (I Corinteni 11, 30) „Şi cum se întâmplă aceasta, zici tu, dacă noi ne apropiem de sfintele Taine o singură dată în cursul anului?” Apoi acesta este răul cel mare, că tu hotărăşti vrednicia apropierii de sfintele Taine, nu după curăţia cugetului, ci după intervalul de timp, şi crezi că aceasta este evlavie, de a nu te apropia de multe ori în cursul anului de Sfânta împărtăşire, neştiind că, dacă te apropii cu nevrednicie, fie chiar numai o dată, aceasta îţi pătează şi înfierează sufletul; iar dacă te-ai apropiat cu vrednicie, fie chiar şi numai o dată, ţi l-ai mântuit.
Îndrăzneală nu este a te apropia de multe ori în cursul anului, ci a te apropia cu nevrednicie, fie chiar şi o singură dată în tot timpul anului. Noi însă ne găsim în aşa stare de ticăloşie şi îndobitocire că, deşi în cursul anului facem mii de rele, totuşi pentru îndepărtarea de acele rele nu avem nici o grijă, ci credem că ne este de ajuns a nu îndrăzni să ne apropiem des de trupul lui Hristos, sau să ne apropiem cu batjocură, neînţelegând că cei ce L-au răstignit pe Hristos, o singură dată L-au răstignit. Dar oare, fiindcă o singură dată L-au răstignit, păcatul lor este mai mic? Şi Iuda, o singură dată a vândut pe Hristos! Dar cum? Oare faptul acesta l-a scăpat de răspundere? De ce faptul acesta să-l îndeplinim numai o dată, şi la un anumit timp în cursul anului? Timp de apropiere să ne fie nouă curăţia cugetului. Nici o deosebire nu este între Pască şi Taina ce acum se săvârşeşte; unul şi acelaşi lucru este, fiind acelaşi har al Duhului, aşa că Pasca aceeaşi este. Ceea ce grăiesc acum o ştiţi voi cei iniţiaţi în Taine. Şi Vineri, şi Sâmbătă, şi Duminică, şi în ziua mucenicilor una şi aceeaşi jertfă se săvârşeşte. „Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni.” (I Corinteni 11, 26). Nu prescrie tu, sau, mai bine zis, nu mărgini într-un timp anumit Jertfa cea fără de sânge. „Apoi, zici tu, cum de se numeşte atunci Pască?” Pentru că atunci a pătimit Hristos pentru noi.
Deci, nimeni să nu se apropie de acea Jertfă în alt mod, iar de aceasta în altul, fiindcă o putere este, o valoare este, un har este, unul şi acelaşi trup este; nu doar că aceea este mai sfântă decât aceasta, sau că aceea este inferioară acesteia. Lucrul acesta îl ştiţi şi voi, nimic mai nou văzând aici, afară doar de vălurile (perdelele) acestea împodobite, şi de strălucirea mulţimii. Zilele acelea au poate ceva mai mult decât acestea: atunci a început ziua mântuirii noastre, căci în acea zi S-a jertfit Hristos; dar în privinţa Tainelor, nici o altă preferinţă nu are una asupra celeilalte.
Şi apoi, când tu te apropii de hrana aceasta preţioasă, îţi speli gura; şi când voieşti a te apropia de hrana cea duhovnicească nu-ţi speli sufletul, ci te apropii plin de necurăţie? „Nu sunt de ajuns, zici tu, cele patruzeci de zile de post, pentru a curăţi de păcate chiar şi pe cel mai încărcat cu ele?” Ce folos este, spune-mi, când cineva, voind a curăţi un loc, aruncă acolo mirodenii, iar după câtva timp de la aruncarea mirodeniilor el pune bălegarul; oare n-a dispărut mirosul cel plăcut? Aceasta se petrece şi cu noi. Ne-am făcut vrednici de a ne apropia de cele sfinte după puterea noastră, apoi iarăşi ne murdărim pe noi înşine. Aceasta o spunem şi pentru cei ce pot să se cureţe în timpul celor patruzeci de zile.
Deci, iubiţilor, să nu ne lenevim spre mântuirea noastră. „Ca un câine care se întoarce unde a vărsat, aşa este omul nebun care se întoarce la nebunia lui.” (Isus Sirah 34, 26; Pildele lui Solomon 26, li) Vă rog să vă străduiţi, ca să nu rămână zadarnică osteneala noastră. Căci numai astfel ne vom putea învrednici de bunurile cele făgăduite nouă. Cărora fie cu toţii să ne învrednicim, întru Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, se cuvine mărirea, puterea şi slava acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin." (Sfântul Ioan Gură de Aur - Omilia V "Împotriva celor ce se apropie foarte rar de Sfintele Taine"

Multumesc pentru postare, Mihai...:)
Ingaduie sa fac si eu o marturisire, acum. Poate iti gasesti putin timp sa imi dai si un raspuns la ea.
In urma cu ceva vreme am mers la parintele duhovnic si l-am intrebat daca ma pot impartasi. Imi parea ca inima mea tanjeste, ca sunt in ipostaza potrivita pentru impartasire.
Parintele m-a intrebat, cu toata seriozitatea (si caldura) daca ma cred pregatit...
Am ezitat, am spus ca nu cred ca sunt pregatit. Si nu m-am impartasit.
Apoi am fost, o vreme, bosumflat pe parintele. Bosumflat ca un copil.
Iar azi, cu atat mai mult cu cat in ultima vreme am avut cateva intamplari revelatoare pentru starea mea, inteleg inca mai mult cat de pregatit eram...:) Si parca nu mai sunt bosumflat pe parintele, ci ma simt (ne)rusinat si tare prostut.

[Mihailc]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Multumesc pentru postare, Mihai...:)
Ingaduie sa fac si eu o marturisire, acum. Poate iti gasesti putin timp sa imi dai si un raspuns la ea.
In urma cu ceva vreme am mers la parintele duhovnic si l-am intrebat daca ma pot impartasi. Imi parea ca inima mea tanjeste, ca sunt in ipostaza potrivita pentru impartasire.
Parintele m-a intrebat, cu toata seriozitatea (si caldura) daca ma cred pregatit...
Am ezitat, am spus ca nu cred ca sunt pregatit. Si nu m-am impartasit.
Apoi am fost, o vreme, bosumflat pe parintele. Bosumflat ca un copil.
Iar azi, cu atat mai mult cu cat in ultima vreme am avut cateva intamplari revelatoare pentru starea mea, inteleg inca mai mult cat de pregatit eram...:) Si parca nu mai sunt bosumflat pe parintele, ci ma simt (ne)rusinat si tare prostut.

„Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. ” (1 Cor. 11:28)

Dacă găseşti ceva în tine care te împiedică, te duci şi te spovedeşti. E adevărat că unii preferă să arunce toată responsabilitatea pe capul duhovnicului, dar răspunderea nu-i a lui, ci a celui care se împărtăşeşte. Şi eu am păţit ceva asemănător la începutul relaţiei cu actualul părinte, atunci când i-am cerut, ca tot creştinul obedient faţă de datini, binecuvântare pentru împărtăşanie. Mi-a răspuns: "te-am oprit eu?". După o vreme, mi-a explicat că duhovnicul opreşte de împărtăşanie, în anumite condiţii, iar dacă n-ai primit un asemenea canon, nu mai trebuie să ceri o mie de binecuvântări. Aici fiecare face cum i se spune, dar înainte de toate conştiinţa ta e prima sită pe care trebuie să treci până la Potir.

Ihim....
Se pare ca am ramas doar un copil neascultator, in toate cele...
Oare de ce sunt mai toti copiii lumii neascultatori?...:)

Încă o dată...mulţumiri. :)

[catalin2]

In Omilia V (Talcuiri la Epistola intai catre Timotei) Sfantul scrie in a doua parte despre cei ce se impartasesc cu nevrednicie si fara pregatire. In special ii mustra pe cei ce se impartaseau o data pe an (de Sfintele Pasti), acestia considerand ca impartasirea o singura data ar fi ea insasi o forma de evlavie, nepocaindu-se de pacatele facute in timpul anului, mergand astfel nepregatiti la impartasanie.
Astfel, in primul paragraf sfantul ne spune ca, din cauza ca preotii nu stiu pe cei pacatosi si nevrednici de a se impartasi (nefiind inca in acea vreme spovedania particulara inainte de impartasire), "mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit", cum spune Sf. Apostol Pavel.
Apoi sfantul ii citeaza pe cei ce spun ca de ce li se intampla aceste nenorociri si lor, desi se impartasesc doar o data pe an. Sfantul le raspunde ca si o singura data daca se impartasesc tot trebuie sa fie pregatiti, pentru ca se apropie de Sfintele Taine. Nu au pacat mai mic daca se impartasesc o singura data.

În prealabil postat de Mihailc

Aici fiecare face cum i se spune, dar înainte de toate conştiinţa ta e prima sită pe care trebuie să treci până la Potir.

Cine nu a primit de la duhovnic canon sa nu se impartaseasa si vrea sa se impartaseasca, sa nu mai stea pe ganduri! Constiinta ne va spune ca suntem pacatosi, dar Hristos ne primeste! Totul e sa vrem si noi!

Pacatele grele opresc pe om de la Sf. Impartasanie iar duhovnicul va fi primul care nu ne va ingadui apropierea de Aceasta. Daca el nu ne opreste, noi de ce sa ne punem bariere pe motiv ca inca facem pacate? Pacatosi suntem, pacate nu incetam sa facem. Dar daca vine moartea si ne gaseste neimpartasiti?

Smeriti si recunoscatori sa ne apropiem de Sf. Impartasanie, cu acordul duhovnicului!

[stefan florin]

În prealabil postat de crinrin

Cine nu a primit de la duhovnic canon sa nu se impartaseasa si vrea sa se impartaseasca, sa nu mai stea pe ganduri!

ce ai vrut sa spui aici?

[Mihailc]

În prealabil postat de crinrin

Cine nu a primit de la duhovnic canon sa nu se impartaseasa si vrea sa se impartaseasca, sa nu mai stea pe ganduri! Constiinta ne va spune ca suntem pacatosi, dar Hristos ne primeste! Totul e sa vrem si noi!

Pacatele grele opresc pe om de la Sf. Impartasanie iar duhovnicul va fi primul care nu ne va ingadui apropierea de Aceasta. Daca el nu ne opreste, noi de ce sa ne punem bariere pe motiv ca inca facem pacate? Pacatosi suntem, pacate nu incetam sa facem. Dar daca vine moartea si ne gaseste neimpartasiti?

Smeriti si recunoscatori sa ne apropiem de Sf. Impartasanie, cu acordul duhovnicului!

Încerc să mă prind care-i legătura între propoziţia comentată şi comentariu, însă nu reuşesc...

Din partea mea, facă fiecare cum îi este rânduiala, cum simte, cum este povăţuit. Creştinismul sănătos creşte în solul fertil al relaţiilor personale, întrucât fiecare ipostas al firii umane este ireductibil la grile standard şi mecanică procedurală.
Interesant e faptul că accentul se pune aproape exclusiv pe protocolul primirii Sfintei Împărtăşanii, ca şi cum imediat după ce ne îndepărtăm de Potir Hristos ar pleca de la noi.

În prealabil postat de Mihailc

Încerc să mă prind care-i legătura între propoziţia comentată şi comentariu, însă nu reuşesc...

Nu este nicio legatura, doar mi-a placut sa-mi anexez ideile la postarea ta.