Partea mai putin discutata a lui Hristos

Adică până nu ai intrat în rânduială nu ai iertat niciodată? Eu cred că pocăinţa a declanşat o conştientizare mai clară a iertării, dar de iertat ai iertat şi înainte. Şi mai cred că sunt oameni care iartă, deşi nu sunt credincioşi practicanţi. Nu de puţine ori mi se întâmplă să iau lecţii de la acest gen de oameni. Mi se pare greşită ideea că numai cel care este într-o stare de pocăinţă poate să ierte.

[dobrin7m]

În prealabil postat de ovidiu b.

Adică până nu ai intrat în rânduială nu ai iertat niciodată? Eu cred că pocăinţa a declanşat o conştientizare mai clară a iertării, dar de iertat ai iertat şi înainte.

ce este iertarea daca nu smerire? ori daca tu nu esti pocait cum ierti nesmerindu-te?

iata, cineva mi-a facut mie un mare rau, o suferinta ingrozitoare cu consecinte pe zeci de ani. sunt indreptatita in suferinta mea sa zic: mi-a facut rau acest om, cum pot sa il iert?

insa vine Hristos , atinge inima si zice: smereste-te, tu nu ai pacatele tale? tu nu ai gresit deloc? iata cate pacate duci, iata ai facut si asta, si asta, si iti arata in inima toate cate le-ai facut in viata , smerindu-te. le vezi, realizezi, plangi, se indoaie inima in suferinta pocaintei, apoi simti blandetea lui Dumnezeu, care schimba inimi si suflete si astfel zici: din toata inima iert, pot ierta si pot uita.

sa analizam procesul nostru propriu de iertare.

Fara pocainta nu exista iertare decat mandrie de sine.

În prealabil postat de dobrin7m

Fara pocainta nu exista iertare decat mandrie de sine.

Un părinte doar dacă se află în pocăinţă îşi iartă copilul? Dar un copil pe părinţii lui?

[dobrin7m]

În prealabil postat de ovidiu b.

Un părinte doar dacă se află în pocăinţă îşi iartă copilul? Dar un copil pe părinţii lui?

nici nu pun problema intre parinte si copil, acolo exista iubire dintru inceput.

[AlinB]

În prealabil postat de dobrin7m

nici nu pun problema intre parinte si copil, acolo exista iubire dintru inceput.

Probabil n-ai auzit de mamele care si-au aruncat copilul in wc.
Si multe altele.

În prealabil postat de ovidiu b.

Un părinte doar dacă se află în pocăinţă îşi iartă copilul? Dar un copil pe părinţii lui?

Dragostea este iertatoare. Modul prin care se manifesta dragostea este si iertarea, alaturi de rabdare si de toate celelalte.
Copilul iarta cel mai mult pentru ca el, imi pare, e plin de iubire. Copilul crede in iubire, imi spun, fara prea multe socoteli. A iubi e firesc in copil.
*
Ma intreb si daca poate fi iertare si pocainta fara harul acestora.
Imi pare acum ca Dumnezeu ne da harul iertarii si al pocaintei. Nu stiu in ce ordine... Nu stiu in ce relatie cauzala, poate ca determinismul acesta il pune mintea noastra, obisnuita sa functioneze determinist... Nu stiu...
*
Iar daca e un har al iertarii si al pocaintei, la care omul raspunde mai mult sau mai putin, atunci e si taina. Unde e har si e suflet de om, atunci cred ca e si taina...
Iar daca e taina, atunci imi e cu atat mai greu sa pun o ordine cauzala intre iertare si pocainta. Poate ca taina nu se supune unei relatii cauzale stricte... Poate ca e ca o imbratisare - nu stii cine a inceput-o, nu banuiesti cand se termina...
*
Acum imi spun doar sa ne ajute Dumnezeu sa ramanem in taina iertarii si a pocaintei, ori a pocaintei si a iertarii. Sa ne tina Domnul in puterea de a ierta si de a lucra pocainta, prin Mila Lui!

[dobrin7m]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Ma intreb si daca poate fi iertare si pocainta fara harul acestora.
Imi pare acum ca Dumnezeu ne da harul iertarii si al pocaintei. Nu stiu in ce ordine... Nu stiu in ce relatie cauzala, poate ca determinismul acesta il pune mintea noastra, obisnuita sa functioneze determinist... Nu stiu...

Frumos tot mesajul. am lasat doar aceasta parte tocmai pentru ca aici e si raspunsul la intrebarea : poate fi iertare si pocainta fara harul iubirii? Numai de la Dumnezeu, asa este.
Trebuie sa vina Dumnezeu sa prefaca , sa trezeasca, sa schimbe sa puna iubire si deci si iertare.
Oricum, frumos spus.
Bine, accept. pocainta si iertarea si in consecinta si iubirea vin deodata sub lumina Harului dumnezeiesc.

Adică, pare forţat a spune că "fără pocăinţă nu există iertare". Poate mai corect ar fi fost "fără iubire nu există iertare".
Zic şi eu, iertare. :)

Iertati si voi, sora si frate!...:)
Toate cele bune!

[dobrin7m]

În prealabil postat de ovidiu b.

Adică, pare forţat a spune că "fără pocăinţă nu există iertare". Poate mai corect ar fi fost "fără iubire nu există iertare".
Zic şi eu, iertare. :)

pai fara pocainta exista iubire? fara pocainta nu exista decat cele ale firii mostenite sau dobandite.