![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
||||
|
||||
|
Nu a zis tot Cel care s-a rugat pentru iertarea lor că judecata i-a fost dată lui de către Tatăl? Deci va fi o judecată. Dar va fi dumnezeiască, nu după cum gândim noi. Ea ar putea să însemne pur și simplu a fi pus față în față cu propriile pacate, in lumina extrem de limpede a Dumnezeirii, pe care poate ai refuzat să o cunoști în această viață.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) Last edited by CristianR; 14.02.2016 at 21:53:02. |
|
#2
|
|||
|
|||
|
Iertarea s-a dat tuturor oamenilor pe Cruce, nu doar celor care au pus la cale și au executat deicidul.
"Tată, iartă-i că nu știu ce fac" se referă la toată umanitatea răscumpărată de Domnul cu jertfa Sa. Evangheliile ne lasă să înțelegem că nici măcar ucenicii lui Hristos nu prea știau ce făceau, ei care au văzut atâtea minuni și au făcut la rândul lor minuni cu o Putere nemaipomenită primită de la Cel ce agoniza pe Golgota. Aproape nimeni nu știe ce face în lumea asta, în afara creștinilor, evident... aceștia din urmă nu fac ceea ce știu că trebuie să facă! Iertarea e la îndemâna oricui, Dumnezeu o dă tuturor, dar puțini sunt cei ce o primesc și o fac lucrătoare, fiindcă iertarea aceasta nu e o simplă grațiere juridică după care ai liber la neleguiri din nou. Nu-ți folesește la nimic dacă n-o asumi și refuzi să devii o icoană a măreției ei. Încă ceva: nu pocăința atrage iertarea ci iertarea declanșează pocăința (metanoia).
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) |
|
|