Predica de azi

[cristiboss56]

O predica de exceptie !
http://www.crestinortodox.ro/predici...ce-123259.html

[Mihnea Dragomir]

Predica de ieri a fost despre pacatul capital al avaritiei. Parintele a sistematizat, aratand ca exista 2 categorii de avaritie, fiecare avand trei subtipuri.

Exista, mai intai, avairitia fata de cele materiale. Este cea mai vizibila, daca nu cea mai raspandita. Cele trei subtipuri ale ei sunt:
-idolatria fata de bani. Arghirofilia. Cei care sufera de aceasta uita ca banii sunt un bun mijloc, dar un rau scop. Ei fac din inmultirea contului in banca insusi scopul vietii lor. Asta ii anima, asta le da satisfactie, asta ii motiveaza, prin prisma aceasta ii judeca pe altii si pe ei insisi, stimandu-i si stimandu-se in functie de bani.
-idolatria fata de lucruri. De asta data, bolnavul de aceasta boala realizeaza ca banii sunt doar un mijloc. Dar un mijloc spre agoniseala de bunuri. De lucruri pe care molia le roade si timpul le rugineste. In mod deosebit, colectionarii sunt amenintati de acest subtip. Uneori, pacatul poate fi ascuns de intentii bune, iar iadul e pavat cu astfel de intentii. Unul poate fi avar agonisind icoane, sau carti de spiritualitate, neobservand ca devine el insusi bolnav spiritual.

-incapacitatea de a se desprinde de bunuri. Acestia nu sunt neaparat bogati, nu un au neaparat nici bani multi, nici agoniseala de bunuri. Dar uita ca un lucru nu e decat un lucru. Se cearta cu fratele lor si nu-si mai vorbesc pentru motive ridicole. O fata de masa de la mama. O unealta pe care fratele lor a stricat-o, etc.

Avaritia spirituala este o avaritie fata de bunuri care nu au materialitate. Subtipul cel mai raspandit, socoteste parintele, este avaritia fata de timp. Timpul este o mare avere pe care o avem. Avarul spiritual nu isi imparte aceasta avere cu aproapele lui. Nu are timp. Daca il intrebi, el spune ca tine la copiii lui ca la ochii din cap. Dar nu gaseste timp sa se joace cu ei. Are mereu altceva de facut.

Parintele a mai vorbit de inca doua subtipuri de avaritie spirituala, dar nu le mai tin minte. Pesemne, din cauza ca m-am recunoscut deja in primul...

[stefan florin]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pesemne, din cauza ca m-am recunoscut deja in primul...

oare cine dintre noi, nu se gaseste in prima categorie?

[delia31]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Predica de ieri a fost despre pacatul capital al avaritiei. .

La ortodocsi a fost Duminica Fiului risipitor. A doua duminica din Triod.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

idolatria fata de lucruri. .

Pleonexie se cheama. A avea si a dori mult (pleon), tot mai mult, din ce in ce mai mult. Shopping compulsiv.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

-incapacitatea de a se desprinde de bunuri. Acestia nu sunt neaparat bogati, nu un au neaparat nici bani multi, nici agoniseala de bunuri. Dar uita ca un lucru nu e decat un lucru. Se cearta cu fratele lor si nu-si mai vorbesc pentru motive ridicole. O fata de masa de la mama. O unealta pe care fratele lor a stricat-o, etc.

Lasata sa acapareze sufletul, o asemenea incapacitate poate duce la cazuri extreme, numite disposofobie (incapacitatea de a se dispensa de lucruri, nici macar de deseuri) care e precedata de syllogomanie (obsesia compulsiva de a strange orice fel de obiecte, nimicuri, ambalaje, vechituri si gioarse).

Pe programul TLC si parca si pe Discovery am vazut nu demult niste documentare despre unele cazuri patologice de disposofobie. De-a dreptul socante.

Realizatorii, socati si ei in timpul filmarilor, au pus un avertisment ca genul acela de program contine imagini care pot afecta emotional. Pe buna dreptate, fara nicio exagerare. Oameni ingropati in lucruri si gunoaie in propria casa. La propriu. Intr-o devalmasie si-un haos de nedescris. Asa se si numea un documentar: Hoarders –burried alive.

Pur si simplu oamenii aceia sunt atat de atasati de toate vechiturile acumulate, incat sub nicio forma nu se pot dispensa de nimic.

Evident relatia unuia de genul asta cu vreo ruda sau apropiat, daca mai are asa ceva, e teribil de avariata.

Un tanar din Marea Britanie se simtea efectiv nenorocit vazandu-si mama in halul in care traia si cu cata putere se impotrivea si nu dorea sa fie ajutata. Iti venea, nu sa plangi, ci sa jelesti, sa-ti pui cenusa in cap, vazand-o cat de tare s-a alipit de toat gunoaiele acelea.

Am mai vazut eu case lasate vraiste din cauza lenei, bine, nu chiar asa, dar sa vina echipa de curatenie si sa nu-i lasi sa arunce nimic din toata haznaua aia, mi s-a parut uluitor.

In alte situatii, din fericire, unii au constientizat ca sunt grav bolnavi si au acceptat ajutorul.

In fine, cred ca dezordinea din afara e de multe ori reflectia dezordinii launtrice si ca unde e comoara noastra, acolo e si inima noastra.

Mi-am adus aminte de o spusa de-a lui Dostoievski, amintindu-mi de cazurile acelea patologice extreme: „nu exista nimic mai neverosimil ca realitatea”.

O sugereaza si Cehov...:)

[delia31]

Stiam eu ca un rus a exprimat-o in felul asta. Acuma ca zici de Cehov, parca nu mai bag mana in foc pt. Dostoievski, desi e clar ca nu i-a fost straina ideea.
De altfel, o arata zilnic viata care bate filmul, o exprima multi intr-un fel sau altul, cand raman cu gura cascata la cate una nemaigandita si nemaivazuta: asa ceva…nu exista!

În prealabil postat de delia31

Stiam eu ca un rus a exprimat-o in felul asta. Acuma ca zici de Cehov, parca nu mai bag mana in foc pt. Dostoievski, desi e clar ca nu i-a fost straina ideea.

Pai tocmai! Nici eu nu bag mana in foc pentru Cehov!...:)
Dar la rusi sigur este. E o ... chestie ruseasca, clar.

(P.S. Si totusi cred ca-i Cehov, parca in povestea aia cu casa de nebuni.)

[Mihnea Dragomir]

Din predica auzita astazi:

Deindata ce deschidem televizorul, aflam stiri din fotbal. Fotbalul ne tine in priza zilele acestea si in multe alte zile din viata noastra. Ce ati spune daca, in timpul unui joc, s-ar modifica regulile jocului ? Un asemenea lucru nemaiauzit ar fi considerat de toti culmea absurdului. Regulile jocului nu se pot schimba in timpul jocului, in functie de ce ar considera o echipa sau alta mai in favoarea ei. Nici arbitrii, nici observatorii ori superiorii lor de la federatia mondiala, nici chiar seful federatiei mondiale, nu au acest drept. Ei sunt acolo pentru a face cunoscute regulile jocului tuturor jucatorilor si pentru a le aplica.

Dar exact acest lucru se intampla pe teren. Pe terenul moravurilor si moralei. Auzim arbitri, si chiar unii dintre superiorii lor, care ne spun ca regulile s-au schimbat.Mai mult, ei incearca sa ne prezinte asemenea absurditate ca ceva rational, rezultand din logica.

Ei bine, atunci cand Dumnezeu a creat primii nostri parinti, marele joc a inceput. Impreuna cu marele dar al vietii, Dumnezeu ne-a daruit modul ei de utilizare, iar acestui mod de utilizare ii spunem, simplu, "legea morala". Dumnezeu nu se schimba. El nu este cel care se schimba, El este cel care este. Preotii, oricare ar fi treapta lor si oricare ar fi gradul lor de jurisdictie, fie ei episcopi sau papi, nu au primit puterea de a schimba regulile in timpul jocului in curs. Ei au primit puterea si misiunea de a invata si transmite regulile jocului astfel incat toti jucatorii sa le cunoasca, dar nu sa le schimbe. A trai in concubinaj, este un pacat. Orice pacat al carnii inainte de casatorie sau in afara casatoriei este un pacat de moarte, acesta este un adevar pe care nici preoti, nici episcopi, nici papi nu il pot schimba. Si nu fidelitatea in cadrul unui cuplu in concubinaj face ca pacatul sa fie mai putin pacat, curvia mai putin curvie. In asemenea caz, nu putem vorbi de "fidelitate in concubinaj", ci de "fidelitate in pacat". Iar fidelitatea in pacat nu este ceva demn de apreciat, ci este insasi definitia viciului. A trai cu fidelitate in pacat inseamna a trai in viciu. Nu va amagiti, dragi frati si surori in Cristos! In mai putin de o suta de ani, jocul se va sfarsi pentru noi toti, cei ce suntem adunati aici. Regulile jocului sunt aceleasi pentru toti, nu s-au schimbat, nu se schimba, nu se vor schimba, nu se pot schimba. Tot ceea ce fiecare dintre noi putem face in timpul jocului este sa alegem in care echipa vrem sa jucam: in echipa castigatoare, sau in echipa care va pierde.

Iar regulile jocului nu se pot schimba nici in functie de teoriile despre viata umana. Pentru toti cei care cred in dogma descinderii omului din maimuta, sau din alt dobitoc, este logic ca regulile sa se schimbe. Ei numesc asta "evolutie". Pentru ei, oamenii sunt dobitoace. Provin din dobitoace, deci dobitocia este natura lor. Atunci, devine normal ca la sfarsitul vietii, atunci cand boala si slabiciunea precumpanesc, oamenii sa poata fi omorati. Ei au devenit inutili, deci pot fi omorati. Asta deriva chiar din umanitarismul acelor propvaduitori: dobitoacele batrane nu pot fi lasate sa sufere atat de mult. Pentru aceia, a testa starea de sanatate a micilor bestii inainte de nastere si chiar si dupa aceea, pentru a elimina viitoarele dobitoace bolnave, este ceva normal si indicat. Este foarte logic, fiindca septelul trebuie mentinut in buna stare, ca sa produca. Si atunci, ei explica mamelor si noua tuturor ca a lasa sa se nasca un copil bolnav este ceva iresponsabil, ceva de care trebuie sa le fie rusine. Mai bine este sa fie ucise micile bestii bolnave pe care mamele le poarta in ele, iar a o face cat mai repede este cu atat mai bine.

Iata unde ne duc cei care gandesc sa schimbe regulile moravurilor si moralei, iata unde ne duc cei pentru care a practica sodomia inseamna a practica iubirea, cei care spun ca a ramanea fideli in concubinaj inseamna a trai in fidelitate.