Îmi pasă...

[marina31]

Iti pasa de cineva atunci cand il simti. Cand ii simti bucuria, suferinta, nadejdea, ca fiind chiar ale tale, te identitifci parca cu fiinta aceea, in sensul ca simti miscarile sufletului lui ca fiind acelea pe care si sufletul tau le are. Si cred ca e vorba despre acel punct al fiintei noastre in care ne intersectam cu fiecare, acel loc in care avem imprimat chipul lui Hristos in noi si prin care ne inrudim noi oamenii intre noi.
Iti pasa de cineva atunci cand il intelegi. Ii intelegi durerea si ii intelegi bucuria. Te doare si te bucura. Si iti devin dragi amandoua si ai vrea parca sa ai grija de amandoua, pe una sa o alini si pe alta sa o sporesti, pentru ca asa, parca si durerea ta se alina si bucuria ta sporeste. Si intervine un fel de implicare de care, parca nu esti doar tu “responsabil”
Si iti pasa daca fiinta aceea e in suferinta sau e in bucurie, pentru ca vrei si tu iei parte la ele. Sa nu il lasi singur in suferinta, pentru ca stii ca ii poti purta si tu putin din ea. Si sa nu lipsesti la bucurie, pentru ca esti multumit de binele lui. Mai mult decat atat, vrei sa fii si tu un bine pentru el.
Intelegerea vine din simtire. Simtirea vine cred ca numai de la Dumnezeu. Ca ne face Dumnezeu mai sensibili la un lucru anume la care crede ca putem participa, ne inmoaie inima, ne deschide ochii sa il intelegem ca sa facem o lucrare frumoasa cu el si sa primeasca toti cei implicati daruri de la Dumnezeu.
Zicea un parinte ca un lucru de mare pret e sa caute omul sa vada lucrurile asa cum le vede Dumnezeu. Si sa se raporteze la ele asa cum se raporteaza Dumnezeu. Si sunt oameni care primesc darul asta.
Si cred ca in cazul in care “ne pasa“, Dumnezeu ne deschide ochii launtrici ca sa putem vedea o situatie, un lucru, un om, asa cum le vede El. Adica cu iubire. Vezi un om cu ochii iubirii. Si atunci sigur ca iti pasa.
Si asa cred ca e o cale prin care Dumnezeu trimite oamenilor daruri prin alti oameni. Prin oameni la care le pasa.
Nu am simit eu atatea, am simitit ca altii le au fata de mine

[tabitha]

În prealabil postat de oitza ratacita

Acatistul Sfântului Mucenic Efrem cel Nou

multumesc, google-isem si eu între timp :)

[Heurtebise]

În prealabil postat de Mihailc

Fără intenţia de a mă aventura prea adânc în jungla speculaţiilor etimologice, căutând părinţii latini ai cuvântului românesc am găsit două variante: pensare (a cântări) şi rădăcina passi care generează o serie întreagă de înţelesuri înrudite: suferinţă, milă, pasiune, afectare etc., cu rude de gradul întâi din dinastia grecească pathos din care provine "patimă" cu sensul de boală sufletească sau/şi duhovnicească.

Filiera asta conduce la concluzia că "sfânta nepăsare" este una din culmile idealului ascetic: apatheia, nepătimirea, biruinţa asupra patimilor. Deci nu e nesimţire în sens afectiv ci o formă foarte înaltă de libertate faţă de simţirile adictive, pătimaşe.

E doar o variantă posibilă, discuţia rămâne deschisă.

Da. Si pe mine tot acolo ma duce cu gandul expresia "sfanta nepasare". La parintii din pustie, la linistire, isihie...

[Ursu-WiFi]

În prealabil postat de oitza ratacita

Acatistul Sfântului Mucenic Efrem cel Nou

E unul dintre cei mai mari Sfintii ai Ortodoxiei, descoperit recent.

[Monnis]

În prealabil postat de Mihailc

Ce înseamnă să-ţi pese de cineva, de ceva, sau pur şi simplu să-ţi pese? Este doar o dispoziţie interioară, o concentrare a atenţiei binevoitoare, mobilizare pur afectivă, declaraţie de intenţie pasivă sau presupune ceva mai mult decât atât? Care este hotarul dintre păsare şi nepăsare?
Dacă vă pasă măcar puţin de nedumeririle de mai sus nu ezitaţi să contribuiţi la lămurirea lor!

Recunosc că la prima vedere, răspunsul la aceste nedumeriri părea foarte simplu. Cel puţin cu privire la a-ţi păsa de cineva. Chiar am rememorat câteva din momentele în care a trebuit să (îmi) răspund la această întrebare "îţi pasă?". Astfel, raportat la ceea ce am trăit eu, am constatat că atunci când răspunsul este "DA", "dispoziţia interioară, concentrarea atenţiei binevoitoare, mobilizarea pur afectivă şi declaraţia de intenţie pasivă" sunt urmate de acţiuni concrete, de fapte prin care acel "cineva" ştie sigur că "ne pasă".

[Mihailc]

Ce credeţi, cum e mai rău?

Să nu-ţi pese de nimeni şi de nimic, trecând prin viaţă ca un iceberg plimbat de curenţii veacului încoace şi încolo?

sau

Să-ţi pese chiar şi atunci când faptul de a-ţi păsa este întâmpinat cu mare nepăsare?

Merită să ne pese de cineva?
Merităm să-i pese cuiva de noi?

[florin.oltean75]

Merită să ne pese de cineva?

Merita, pentru ca este in joc, de fapt, propria noastra bunastare.

Cu cat ne pasa mai mult de ceilalti cu atat primim mai multa binecuvantare de la Dumnezeu.

Ne include in lucrarea Lui.

Pentru ca Lui ii pasa de toti, indiferent de ceea ce crede fiecare, indiferent cat de pacatos este omul.

O simtim ca o putere care curge in noi, pentru ca inima Lui si inima noastra incep sa bata la unison.

Merităm să-i pese cuiva de noi?

In masura in care noua ne pasa de ceilalti.

Este un proces reglat prin cauza-efect.

În prealabil postat de Mihailc

Ce credeţi, cum e mai rău?

Să nu-ţi pese de nimeni şi de nimic, trecând prin viaţă ca un iceberg plimbat de curenţii veacului încoace şi încolo?

sau

Să-ţi pese chiar şi atunci când faptul de a-ţi păsa este întâmpinat cu mare nepăsare?

Categoric prima varianta.

[forever...]

În prealabil postat de alex190

Hotarul dintre pasare si nepasare...Sau dintre pasarea sanatoasa si cea bolnava, manipulatoare..

Nu stiu sa raspund la intrebarile astea decat asa: in ultimii ani, ca sa cern binele de rau, sentimentele bune de cele rele, bolnavicioase, ma raportez in tot ce fac(ganduri, fapte) la modelul crestin(ortodox) de vietuire.Nu zic ca nu mai fac greseli, dar acum stiu ca gresesc, atunci cand o fac.La fel si cu manifestarea afectiunii sau a interesului fata de o persoana, fata de familie, rude, prieteni etc.Hotarul dintre pasare si nepasare, sau pasare sau manipulare e dat de raportarea la principiile morale crestine.Ii foloseste celui de care imi pasa, pentru mantuirea sufletului sau, faptele, cuvintele si sentimentele mele, prezenta mea?Daca da, e bine.Daca nu, faptul ca ma retrag din calea acelei persoane, netulburandu-l sau nemanipulandu-l(in numele dragostei, prieteniei etc ce i-o port) , nu inseamna nepasare, ci din contra.O manifestare a afectiunii mult mai sanatoasa decat inainte(cand aveam alte valori morale) si mai ales, mai onesta.

Un răspuns demn de luat în seamă, şi totuşi ignorat.
Pentru unii, a-ţi păsa înseamnă a obliga/ a manipula pe celălalt să facă voia sa. Mai înseamnă aroganţa de a crede că "eu" ştiu mai bine "ce e bine pentru tine"- chiar dacă e clar împotriva a ceea ce ne învaţă Domnul.
Da, să nu fim nepăsători în sens egoist, dar nici manipulatori.

[forever...]

În prealabil postat de Mihailc

Să nu-ţi pese de nimeni şi de nimic, trecând prin viaţă ca un iceberg plimbat de curenţii veacului încoace şi încolo?

Am primit cândva un răspuns pe care îl preţuiesc: "Ortodoxia nu este un pahar de apă în care noi, ca nişte cuburi de gheaţă, ne topim. Ci cubul de gheaţă rămâne acelaşi" - în sensul de identitate a persoanei botezate.

Mi-am adus aminte de asta citind despre iceberg...

A te însoţi în cele rele nu este un fel sănătos de a-ţi păsa.

Cât de manipulate pot fi bietele cuvinte, sau cât de des folosite pentru a manipula, influenţa într-un anumit sens! Când faceţi asta, cum puteţi fi siguri că aveţi dreptate? Sau că sunteţi de partea Adevărului?

(Reper: "Dumnezeu se află ascuns în poruncile sale."- Sfântul Marcu Ascetul)