Minunile Sfantului ARSENIE BOCA

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Psihanaliza lui Freud e o cacealma.

Igor, dragul meu frate, îngăduie-mi să îţi scriu, pe scurt, că te înşeli.
Mai întâi, te întreb foarte serios: de unde ştii?
Ai aprofundat, cumva? Ai experiat? Ai cunoştinţe teoretice şi practice în aşa fel încât să spui, cu mâna pe inimă, asemenea verdict? Care sunt temeiurile de nezdruncinat pe care se înalţă dura ta evaluare?

*
Sigmund Freud a fost medic neurolog. Apoi psihanalist. Nu primul (deoarece înaintea lui şi în acelaşi timp cu el mai erau şi alţii părtaşi la acelaşi duh al descoperirii) dar cel care s-a dedicat cu totul şi cu orice risc noului domeniu al sănătăţii şi culturii. El a scris primul, pe larg şi curajos, el a statuat, el e părintele.

*
Într-o Austrie bântuită de nevroze cu etiologie sexuală, pe timpul unei Biserici Catolice incapabile de a face faţă provocărilor vremii, Freud a trebuit să să rezolve câteva cazuri (vezi biografia) de nevroză cu etiologie sexuală.
În baza practicii şi a intuiţiilor geniale, Freud a lansat mesajul (vechi, dar în termeni noi, ţinînd cont de cultura lumii lui) că energia sexuală poate robi în mod pătimaş pe om şi că se poate şi chiar trebuie ca omul să se înalţe peste această capcană, pentru a se împlini ca om.
Freu spune limpede şi în mod repetat: energia sexuală este enormă şi rapace, voieşte să ne robească definitiv, tinde să ne captureze şi să ne deformeze toată viaţa sufletească şi trupească, deci se cuvine să o stăpânim şi să o folosim în scopuri cu adevărat omeneşti: muncă, învăţare, creaţie. Aceasta se face prin sublimare, spune Freud.
Ştia bine maestrul că energia sexuală încorporată în patimă ucide, după cum invers, cunoştea că odată eliberat de patimă omul va avea la dispoziţie un imens rezervor de energie pe care îl poate folosi în scopuri mult mai nobile.

Pe vremea lui Freud, Biserica Catolică, întâmplător sau nu, era incapabilă să îi ajute pe oameni în acest plan.
De unul singur, apoi prin discipoli, Freud a făcut pentru oameni ceea ce un întreg imperiu de slujitori în sutană ai omului nu reuşise să facă: a arătat pericolul sexualităţii necontrolate, a dezvăluit metoda ori calea de îmblânzire şi conducere, a ilustrat magistral roadele.

Să fim bine înţeleşi: între Sfinţii Părinţi şi Sigmund Freud nu e nici o diferenţă de fond. Cu toţii au luptat să elibereze pe oameni din coliviile ucigaşe ale patimilor, folosind tehnici adaptate la contextul vremii, la posibilităţile timpului, la tendinţa istorică de moment şi de perspectivă. Unii în mânăstire şi în biserică, Freud în cabinet.

Freud a adus mai clar ca oricînd în ochii minţii omului lumesc mesajul Domnului: nu daţi viaţa voastră patimilor ci, dimpotrivă, omorâţi patimile şi folosiţi energia camuflată în ele pentru a trăi cu adevărat omeneşte, înalt, ba chiar sublim. Bateţi mormântul pe care l-aţi construit singuri, ori în care aţi fost târâţi când eraţi copii naivi, bateţi-l acum prin umilinţa cercetării autentice, smerite, adică lucide şi grave, de sine. Lăsaţi ruşinea curvească, lăsaţi pudibonderiile drăceşti, snobilor şi snobinetelor,, că mai mare e ruşinea de a fi făţarnici! Mare şi ruinătoare.
Orice patimă omorâtă, am învăţat eu de la Freud şi de la Părinţi, îmi oferă mie ca om o energie eliberată, imensă, pe care o am de acum la dispoziţie. De am discernământ (minte/inimă smerită), voi face cu acest dar de energie/viaţă un gest de iubire rodnică. De nu, voi face păcate încă şi mai mari ca înainte. Că în casa curată şi înnoită dracii dansează încă mai vârtos...

Sfântul Serafim a dus mare război cu patimile. Eu ştiu că de s-ar fi întâlnit cu Freud ar fi avut muuuulte de discutat.... Şi ar fi fost prieteni, deşi, aparent, ei pot fi consideraţi de către unii ca fiind duşmani neînduplecaţi.
Dar nici Sfântul nici Freud nu credeau în duşmănie. Ci în iubire! Jertfelnică. De sine! Adică în omorârea patimilor, altfel spus în dezlegarea energiei Vieţii, a Luminii Care iubeşte pe om, în chiar lăuntrul cel mai adânc şi de necuprins al firimiturii de om...

[bogdan81]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Igor, dragul meu frate, îngăduie-mi să îţi scriu, pe scurt, că te înşeli.
Mai întâi, te întreb foarte serios: de unde ştii?
Ai aprofundat, cumva? Ai experiat? Ai cunoştinţe teoretice şi practice în aşa fel încât să spui, cu mâna pe inimă, asemenea verdict? Care sunt temeiurile de nezdruncinat pe care se înalţă dura ta evaluare?

*
Sigmund Freud a fost medic neurolog. Apoi psihanalist. Nu primul (deoarece înaintea lui şi în acelaşi timp cu el mai erau şi alţii părtaşi la acelaşi duh al descoperirii) dar cel care s-a dedicat cu totul şi cu orice risc noului domeniu al sănătăţii şi culturii. El a scris primul, pe larg şi curajos, el a statuat, el e părintele.

*
Într-o Austrie bântuită de nevroze cu etiologie sexuală, pe timpul unei Biserici Catolice incapabile de a face faţă provocărilor vremii, Freud a trebuit să să rezolve câteva cazuri (vezi biografia) de nevroză cu etiologie sexuală.
În baza practicii şi a intuiţiilor geniale, Freud a lansat mesajul (vechi, dar în termeni noi, ţinînd cont de cultura lumii lui) că energia sexuală poate robi în mod pătimaş pe om şi că se poate şi chiar trebuie ca omul să se înalţe peste această capcană, pentru a se împlini ca om.
Freu spune limpede şi în mod repetat: energia sexuală este enormă şi rapace, voieşte să ne robească definitiv, tinde să ne captureze şi să ne deformeze toată viaţa sufletească şi trupească, deci se cuvine să o stăpânim şi să o folosim în scopuri cu adevărat omeneşti: muncă, învăţare, creaţie. Aceasta se face prin sublimare, spune Freud.
Ştia bine maestrul că energia sexuală încorporată în patimă ucide, după cum invers, cunoştea că odată eliberat de patimă omul va avea la dispoziţie un imens rezervor de energie pe care îl poate folosi în scopuri mult mai nobile.

Pe vremea lui Freud, Biserica Catolică, întâmplător sau nu, era incapabilă să îi ajute pe oameni în acest plan.
De unul singur, apoi prin discipoli, Freud a făcut pentru oameni ceea ce un întreg imperiu de slujitori în sutană ai omului nu reuşise să facă: a arătat pericolul sexualităţii necontrolate, a dezvăluit metoda ori calea de îmblânzire şi conducere, a ilustrat magistral roadele.

Să fim bine înţeleşi: între Sfinţii Părinţi şi Sigmund Freud nu e nici o diferenţă de fond. Cu toţii au luptat să elibereze pe oameni din coliviile ucigaşe ale patimilor, folosind tehnici adaptate la contextul vremii, la posibilităţile timpului, la tendinţa istorică de moment şi de perspectivă. Unii în mânăstire şi în biserică, Freud în cabinet.

Freud a adus mai clar ca oricînd în ochii minţii omului lumesc mesajul Domnului: nu daţi viaţa voastră patimilor ci, dimpotrivă, omorâţi patimile şi folosiţi energia camuflată în ele pentru a trăi cu adevărat omeneşte, înalt, ba chiar sublim. Bateţi mormântul pe care l-aţi construit singuri prin umilinţa cercetării autentice de sine. Lăsaţi ruşinea, că mai mare e ruşinea de a fi făţarnici!
Orice patimă omorâtă, am învăţat eu de la Freud şi de la Părinţi, îmi oferă mie ca om o energie eliberată, imensă, pe care o am de acum la dispoziţie. De am discernământ (minte/inimă smerită), voi face cu acest dar de energie/viaţă un gest de iubire rodnică. De nu, voi face păcate încă şi mai mari ca înainte. Că în casa curată şi înnoită dracii dansează încă mai vârtos...

Sfântul Serafim a dus mare război cu patimile. Eu ştiu că de s-ar fi întâlnit cu Freud ar fi avut muuuulte de discutat.... Şi ar fi fost prieteni, deşi, aparent, ei pot fi consideraţi de către unii ca fiind duşmani neînduplecaţi.
Dar nici Sfântul nici Freud nu credeau în duşmănie. Ci în iubire! Jertfelnică. De sine! Adică în omorârea patimilor, altfel spus în dezlegarea energiei Vieţii, a Luminii Care iubeşte pe om, în chiar lăuntrul cel mai adânc şi de necuprins al firimiturii de om...

Ioan, nu prea sunt de acord. Stii mai bine ca Freud spunea ca religia este o forma de nevroza si el insusi era ateu declarat. Pentru el religia era o iluzie. Faza cu sublimarea e adevarata partial. Pentru Freud sublimarea avea sens numai pentru a convietui civilizat in societate. Cu alte cuvinte e un fel de adaptare la lume. Sa omoram patimile dar numai atat cat este necesar ca sa putem pastra un echilibru intre dorintele noastre si putinta noastra. Altfel putem pacatui, putem trai necununati, putem sa ne masturbam (ba chiar e recomandat - in viziunea multor psihanalisti si psihologi de azi), putem sa facem avorturi daca legea nu ne opreste si constiinta nu ne tulbura etc. Cam asta e mesajul lui Freud: sa ne facem poftele dar sa pastram un echilibru ca sa nu ramanem cu frustrarea ca dorinta e mai mare decat putinta.

[bogdan81]

Si scuza-ma Ioan, dar sa spui ca Freud si parintii Bisericii au aceeasi viziune e o mare, uriasa gresala. In primul rand ca la Freud energia sexuala care se numeste libido este o energie originara, care sta la baza tuturor celorlalte energii si activitati umane. Adica dupa Freud, cum explica si parintele Galeriu, libido-ul constituie omul dpdv ontologic.
Pentru parintii bisericii este exact invers : anume energia sexuala este o forma de abatere de la origine a unei energii care, originar era indreptata spre Dumnezeu. Deci ea NU constituie ontologic omul, ci este o urmare a caderii in pacat.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de bogdan81

Si scuza-ma Ioan, dar sa spui ca Freud si parintii Bisericii au aceeasi viziune e o mare, uriasa gresala. In primul rand ca la Freud energia sexuala care se numeste libido este o energie originara, care sta la baza tuturor celorlalte energii si activitati umane. Adica dupa Freud, cum explica si parintele Galeriu, libido-ul constituie omul dpdv ontologic.
Pentru parintii bisericii este exact invers : anume energia sexuala este o forma de abatere de la origine a unei energii care, originar era indreptata spre Dumnezeu. Deci ea NU constituie ontologic omul, ci este o urmare a caderii in pacat.

Prostii. Lasă bârfa / lecturile la mâna a şaptea.
Cunoaşte sau taci, frate drag. Iartă-mă că sunt ritos, nu-mi dai alternativă.
Ca psihiatru îţi e atât de la îndemână, ştii bine...:) Sunt o mulţime de formări, poţi participa la nşpe congrese/workshopuri şi să deliberezi în linişte, discret...:)
Chiar aşa, nu vrei să vbim pe privat despre Freud, formări, psihoterapii etc.? Că aici am sentimentul că ne maimuţărim amândoi în mod isteric, nespunînd nici unul ce-i de spus. Unele lucruri se discută în alt context, sper să fii de acord. Altfel devenim actorii unei emisiuni involuntare pe la posturile de TV cu isteriile zilei....

[bogdan81]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Prostii. Lasă bârfa / lecturile la mâna a şaptea.
Cunoaşte sau taci, frate drag. Iartă-mă că sunt ritos, nu-mi dai alternativă.
Ca psihiatru îţi e atât de la îndemână, ştii bine...:) Sunt o mulţime de formări, poţi participa la nşpe congrese/workshopuri şi să deliberezi în linişte, discret...:)
Chiar aşa, nu vrei să vbim pe privat despre Freud, formări, psihoterapii etc.? Că aici am sentimentul că ne maimuţărim amândoi în mod isteric, nespunînd nici unul ce-i de spus. Unele lucruri se discută în alt context, sper să fii de acord. Altfel devenim actorii unei emisiuni involuntare pe la posturile de TV cu isteriile zilei....

Eu nu sunt psihiatru. Sunt medic, dar nu medic psihiatru. Despre Freud stiu si eu ce am citit la par Galeriu, Savatie Bastovoi si alti teologi. Nici unul nu avea o parere buna despre Freud.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de bogdan81

Eu nu sunt psihiatru. Sunt medic, dar nu medic psihiatru. Despre Freud stiu si eu ce am citit la par Galeriu, Savatie Bastovoi si alti teologi. Nici unul nu avea o parere buna despre Freud.

Nu ştiu de ce, am crezut că eşti medic psihiatru. Iartă-mă frate...:) Pur şi simplu aşa am înţeles, în trecut - trecem peste, ok?

*
O părere bună despre Freud nu prea are nimeni, cu atât mai puţin preoţii noştri. Cui îi place, mai ales când se crede uns, chit că este!, să se recunoască drept condamnat la multiple adicţii şi masturbare pentru cam toată viaţa?
Varii motive de respingere şi chiar ură, nu? Lucidul psihanalist, ca şi monahul cel curat, ne sunt tututror mustrare!
Primul motiv de respingere dură: nu l-au citit serios, n-au studiat, nici cultură psihologică nu (mai) au. Sunt alte urgenţe, mereu alte priorităţi, mai ales pe ordine ierarhică internă, administraţie pură, deh.. De unde să aibă popa timp de lecturi suplimentare dacă nici pentru Pateric ori Filocalia nu-i mai ajunge vremea?...
Al doilea: nu au făcut o cură psihanalitică. Urmarea - sunt total inconştienţi cu dedesubturile păpuşarului intern, din nenorocire.
Şi, foarte grav, impardonabil de-a dreptul: îl "cunosc" pe Freud din bârfe. Păcat, mare păcat!

*
Din tot ce am citit (tot felul de lături aşazis duhovniceşti, în fapt o mare ruşine făcută publică în mod insistent şi ostentativ de neruşinaţii ghetoului subculturii), singurul care a scris documentat şi lucid despre Freud (şi Jung) este psihiatrul (da!) şi preotul francez Larchet. El descrie, analizează amănunţit, sintetizează admirabil şi interpretează fără cusur, cred eu, opera psihanaliştilor de început (erau totuşi pionierii!), Freud şi Jung, arătînd cu precizie unde s-au înşelat şi cum. Dar asta apropos de atingerea unor chestiuni duhovniceşti şi antropologice. Larchet nu combate, nu denigrează metoda curativă ci doar amendează viziunea filosofică hazardată, ba chiar periculosă, crede el, relativ la reprezentarea omului. Pe alocuri vede chiar pana antihristului prin opera celor doi psihanalişti...
Hîm... Ştiu şi eu... S-ar putea ca Larchet să exagereze, fie şi involuntar ori, poate, voit - profilactic/pedagogic.

E singura lucrare despre Freud pe care o cunosc, din Biserică, cu adevărat competentă, informată, demnă, generoasă etc.
Restul sunt lături, vai de noi... Am ingurgitat atâtea încât nici nu vreau să mai aud de părerea vreunui "creştin" despre psihanaliză. Şi-au rupt aproape toţi, din mândrie şi ignoranţă, dinţii de lapte în diamantul freudian.
E şi multă invidie, acolo... Ferească Dumnezeu de invidia popească! Asta L-a omorât chiar şi pe Dumnezeu!

P.S. Ştiai că athoniţii fac, în forul luptei lăuntrice, o reală cură psihanaliză? Pe bune!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de bogdan81

Ioan, nu prea sunt de acord. Stii mai bine ca Freud spunea ca religia este o forma de nevroza si el insusi era ateu declarat. Pentru el religia era o iluzie.

Dar este absolut adevărat!
Religia este o cădere grozavă! Cea mai mare, cred, cosubstanţială cu acea Cădere.
*
Bogdan, iartă-mă, nu mă simt în stare să reiau aceleaşi idei mereu şi iar mereu. Au scris alţii (cei mari cu adevărat) atât de clar, atât de puternic. Eu ce să mai repet?...
Iartă-mă frate... Mă ispiteşti să mă înfurii de-a binelea pe tine. Iar dacă nu te-aş preţui nici nu aş face-o... :)
Fii bun, aşadar, şi fă şi tu un mic efort personal de clarificare, of...
Uite!, începe cu termenul acesta: religie. Versus Biserică.
Apoi e mult mai simplu.

[bogdan81]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Dar este absolut adevărat!
Religia este o cădere grozavă! Cea mai mare, cred, cosubstanţială cu acea Cădere.
*
Bogdan, iartă-mă, nu mă simt în stare să reiau aceleaşi idei mereu şi iar mereu. Au scris alţii (cei mari cu adevărat) atât de clar, atât de puternic. Eu ce să mai repet?...
Iartă-mă frate... Mă ispiteşti să mă înfurii de-a binelea pe tine. Iar dacă nu te-aş preţui nici nu aş face-o... :)
Fii bun, aşadar, şi fă şi tu un mic efort personal de clarificare, of...
Uite!, începe cu termenul acesta: religie. Versus Biserică.
Apoi e mult mai simplu.

Stiu diferenta si am citit cartea Contra religiei a lui Yannaras. Sunt la curent si cu criticile parintelui Alexandr Schmemann la adresa religiei. Dar NU despre aceasta diferenta este vorba la Freud.