Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

SOFIŞTII

-I-

Iubirea de Patrie, îndeplinirea îndatoririlor cetăţeanului faţă de ea nu se discută. Pe ele se bazează viaţa naţională. Puse sub semnul întrebării, Naţiunea se va dezintegra. Apărarea lor de orice atac se impune cu necesitate. Loialitatea datorată Patriei e condiţia existenţei noastre ca Popor. Cu cât e mai mare, cu cât e mai statornică, cu atât vom fi mai puternici, mai prosperi. Aceia care nu şi-au mai iubit Patria, care nu şi-au mai făcut datoria faţă de ea, au dispărut.

Patria a fost contestată doar de Naţiunile aflate în anarhie morală şi gata să se prăbuşească sub povara viciilor lor. În republicile greceşti în declin, în Roma vlăguită şi coruptă, sofiștii susţineau că Patria nu contează şi că singurul lucru important pentru om e plăcerea. Ei au împins Grecia şi Roma spre o moarte crudă şi dezonorantă sub jug străin.

Popoarele moderne, România, îşi au sofiştii lor. Ei predică o globalizare dizolvantă şi un cult al plăcerii distructiv care ne pot nimici. Dacă-i ascultăm, s-a terminat cu noi. Descompunerea internă, preluarea teritoriului Ţării de către alţii, ambele poate, vor pune capăt existenţei noastre de două milenii.

-II-

Patriotismul e mereu egal, mereu acelaşi. Sentimentul Patriei, nu se schimbă, nu evoluează, cum spun unii. El e astăzi ce era la Atena pe vremea lui Pericle, ce era la Roma pe vremea măreţiei ei, ce era în Dacia lui Decebal. Grecul Phocion, condamnat fără temei la moarte şi pregătindu-se să bea cucută, îi spune fiului său: „Îţi recomand să slujeşti Patria cu tot zelul şi credinţa sufletului tău şi mai ales să uiţi că o moarte nedreaptă a fost preţul pentru serviciile mele.” E îndemnul unui patriot. El e valabil în toate timpurile şi în toate Ţările. Dacă omorârea de către consulul Brutus a fiilor săi vinovaţi de conspiraţie contra Romei ne pare în acelaşi timp eroică şi sălbatică, aceasta nu înseamnă că în prezent patriotismul e mai slab şi că dezaprobarea trădătorilor e mai mică, ci că moravurile au devenit mai blânde, că drepturile morale şi legale ale tatălui au fost limitate.

-III-

Ce înţeles dau sofiştii umanităţii? În niciun caz cel de omenie, de dragoste faţă de oameni, oricare ar fi ei. Umanitatea, înţeleasă ca omenie, e recomandată de Religie. Ea e perfect compatibilă cu îndatoririle faţă de Patrie. Prin urmare cuvântul umanitate înseamnă pentru sofişti ansamblul oamenilor trăind pe pământ, omenirea.

Cum poate fi opusă iubirea pentru omenire iubirii, devotamentului faţă de Patrie? Când se spune că trebuie iubiţi toţi oamenii, nimeni nu are nimic de obiectat. Dar când se spune că ataşamentul pentru Ţară, datoria de a o sluji, de a o apăra, nu-şi mai au rostul pentru că nu vor mai exista frontiere, pentru că vom fi cetăţeni ai lumii, e cu totul altceva. Se justifică printr-un argument echivoc şi năucitor abandonarea îndatoririlor civice. E ca şi cum i-am îndemna pe copii să-şi iubească părinţii la fel ca pe toată lumea şi să-şi asume faţă de ei aceleaşi obligaţii vagi ca faţă de toţi ceilalţi oameni. E ca şi cum l-am îndemna pe soţ să-şi iubească soţia şi copiii la fel ca pe oricine altcineva, să considere că nu are faţă de ei mai multe îndatoriri ca faţă de alţii, adică, de fapt, să considere că nu datorează nimănui nimic. Antipatriotismul tinde deci să nege nu doar îndatoririle naţionale, ci orice îndatorire.

La ce ne obligă iubirea pentru omenire? La nimic. Omenirea nu e o fiinţă organizată, o persoană faţă de care să ne asumăm îndatoriri precise. Cetăţenia lumii încurajează prin urmare egoismul. Egoişti, fără responsabilități, nu vom mai forma Popoare, ci turme imense supuse celor mai rele instincte, celor mai degradante patimi. Civilizaţia nu poate exista fără idea de datorie, fără nobilul sentiment al iubirii de Patrie.

-IV-

Un fost preşedinte al Statelor Unite, Theodore Roosevelt (1858–1919), e autorul unor pagini despre antipatriotism pline de un bun-simţ robust şi de o ironie muşcătoare, care merită să fie cunoscute. Nu pot cita aici decât un scurt text scris de el: „Unele persoane, spune Theodore Roosevelt, prezintă patriotismul ca pe ceva rău şi se străduie cu mediocrele lor puteri să ne vâre în cap în locul lui un fel de cosmopolitism „apă cu lapte”. Aceşti indivizi „binevoitori” nu au un caracter puternic sau o personalitate impozantă şi teza lor însăşi nu merită respect. Câţiva reformatori buimaci pot pretinde că, într-un viitor foarte îndepărtat, patriotismul şi căsătoria firească dintre un bărbat şi o femeie vor deveni virtuţi inutile, perimate. Dar, în ce priveşte prezentul, omul care iubeşte celelalte Ţări la fel ca pe a sa e un membru al societăţii la fel de dăunător ca acela care iubeşte nefiresc sau ca acela care iubeşte celelalte femei la fel de mult ca pe soţia sa. Iubirea de Ţară e o virtute elementară ca iubirea de Familie sau ca onestitatea şi curajul.”

-V-

În timp ce alţii luptă pentru măreţia Patriei lor, noi, românii, trebuie să ne apărăm fiinţa naţională. Avem prin urmare tot dreptul să le spunem celor care atacă patriotismul în această perioadă dificilă a existenţei noastre: „Dacă nu vă iubiţi Ţara, dacă nu sunteţi hotărâţi s-o slujiţi din toate puterile, s-o apăraţi, să-i apăraţi drepturile, interesele, onoarea, dacă nu sunteţi dispuşi să veniţi sub drapel când vă va chema, vă rugăm mult plecaţi acolo unde nu vi se impune nicio îndatorire. Aici patriotismul e imperios.”

Dordea Cosmin

[Igor_Paslusnik]

Ţări fără absolut nicio forţă militară.


1. Andorra - De apărarea ţării sunt responsabile Frana şi Spania. Tratate similare au fost întocmite cu ambele naţiuni pe 3 iunie 1993.
2. Costa Rica - a fost prima ţară care a eliminat formal forţele militare. Constituţia acesteia a interzis din 1949 formarea unei armate permanente. Este centrul Curţii Inter-Americane a Drepturilor Umane şi a Universităii Păcii a Naţiunilor Unite.
3. Dominica - Nu a avut armată propriu-zisă din 1981 din cauza unui atentat de lovitură de stat. Apărarea cade sub responsabilitatea Sistemului Regional de Securitate.
4. Grenada - Nu a avut armată din 1983 din cauza unei invazii conduse de americani. Apărarea este responsabilitatea Sistemului Regional de Securitate.
5. Haiti - Armata Haitiului a fost desfiinţată în iunie 1995, dar rebelii au cerut restabilirea acesteia. Poliţia Naţională Haitiană, cu 9.000 de oameni, menţine câteva unităţi paramilitare; acestea sunt considerate a fi mai mari decât este necesar, considerând armatele mult mai mici a unor ţări învecinate.
6. Insulele Marshall - Defensiva este responsabilitatea Statelor Unite ale Americii.
7. Insulele Solomon - A avut un conflict etnic mare între 1998 şi 2006 în care Australia, Noua Zeelandă şi alte ţări Pacifice au intervenit pentru a restaura pacea. Nu are armată.
8. Kiribati - Singurele forţe permise sunt poliţia şi paza de coastă. Asistenţa defensivă vine din partea Australiei şi Noii Zeelande.
9. Liechtenstein - şi-au dizolvat armata în 1868 din cauză că aceasta a fost considerată prea costisitoare. Armata este permisă doar pe timp de război, dar nu a fost pus niciodată în această situaţie. Conform CIA World Factbook, apărarea este responsabilitatea Elveţiei; totuşi, surse oficiale din partea ambelor ţări nu oferă suport acestei afirmaii şi niciun tratat de apărare nu este semnat sau menţionat niciunde.
10. Mauritius - Are o forţă paramilitară de poliţie şi pază de coastă din 1968.
11. Nauru - Australia este responsabilă pentru defensiva Naurului, precum s-a stabilit într-un acord informal dintre cele două ări.
12. Palau - Defensiva este responsabilitatea Statelor Unite ale Americii.
13. Samoa - Nu are armată, dar poate cere ajutor militar Noii Zeelande conform unui acord semnat în 1962.
14. Sfânta Lucia - O unitate specială de servicii de pază este menţinută pentru scopuri interne. Apărarea este responsabilitatea Sistemului Regional de Securitate. Nu are armată.
15. Sfântul Vincent şi Grenadine - O unitate specială de servicii este menţinută pentru scopuri interne. Apărarea este responsabilitatea Sistemului Regional de Securitate.
16. Statele Federate ale Microneziei - Apărarea cade sub responsabilitatea Statelor Unite ale Americii. Menţine o forţă mică paramilitară de poliţie.
17. Tuvalu - Nu are armată, dar poliţia include şi o unitate de supraveghere maritimă.
18. Vatican - Menţine trupe de jandarmerie pentru problemele interne de poliţie. Garda Elveiană Pontificală este o unitate ce aparine Scaunului Romei, nu statului Vaticanului. Nu există tratat de apărare cu Italia, întrucât s-ar încălca neutralitatea Vaticanului. Garda Palatină şi Garda Nobilă au fost desfiinate în 1970.

Ţări fără armată, dar cu forţe militare limitate.

19. Islanda - Nu a avut armată din 1869, dar este membră NATO. A existat un acord de apărare cu Statele Unite, care a menţinut Forţa Defensivă a Islandei şi o bază militară în ţară, din 1951 până în septembrie 2006. Deşi Islanda nu are armată, încă păstrează o forţă militară expediţionară de meninere a păcii, o pază de coastă militarizată, un serviciu de poliţie şi o forţă tactică de poliţie, în caz de nevoie.
20. Monaco - A renunţat la investiţia într-o armată generală în secolul al XVII-lea din cauză că avansul tehnologiei artileriei a făcut din Monaco o ţară lipsită de apărare. Încă se consideră ca având forţe militare limitate. Defensiva este responsabilitatea Franţei, dar două unităţi militare mici sunt menţinute; una protejează Prinţul şi judiciarul, în timp ce cealaltă este responsabilă pentru apărarea civilă şi combaterea incendiilor. Amândouă sunt antrenate şi echipate cu arme de foc.
21. Panama - şi-a desfiinţat armata în 1990, fapt confirmat de votul parlamentar unanim pentru schimbarea constituţională din 1994. Forţele Publice Panameze, printre care şi Poliţia, Serviciul Maritim Naţional, Serviciul Aerian Naţional şi Serviciul Instituional de Securitate au câteva capacităţi de război.

Bibliografie:

Barbey, C. (2001). La non-militarisation et les pays sans armée: une réalité. Elveţia: APRED. (wiki)

DECI SE POATE !

[Florinvs]

Exemplele pe care le-ati citat sunt fie state foarte mici, fie state-insula din zona Oceanului Pacific, state care nu se confrunta cu nici o amenintare externa la adresa securitati nationale si care nu risca sa fie atacate de alte state!

In in cazul statelor din estul si centrul Europei, intre care si Romania, situatia geopolitica este cu totul alta.
Romania (ca si Polonia de exemplul) , fiind situata intr-o zona de ciocnire a sferelor de interese a SUA, Uniunii Europene si Rusiei, si avand si teritorii istorice de recuperat, trebuie sa-si dezvolte si sa-si intareasca capacitatea militara de aparare si sa-si modernizeze dotarea fortelor armate.

Iar in legatura cu ce a-ti spus despre nationalism- un nationalism luminat nicioadata nu poate duce la dorinta de distrugere sau de asuprire a altor state si popoare! Vedeti cazul romanilor, finlandezilor, elvetienilor, polonezilor, irlandezilor, etc, care nicioadata nu au asuprimit alte popoare.

[Dalian]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Ţări fără absolut nicio forţă militară.
1. Andorra, 2. Costa Rica, 3. Dominica, 4. Grenada, 5. Haiti 6. Insulele Marshall, 7. Insulele Solomon 8. Kiribati 9. Liechtenstein 10. Mauritius 11. Nauru, 12. Palau, 13. Samoa, 14. Sfânta Lucia 15. Sfântul Vincent şi Grenadine , 16. Statele Federate ale Microneziei , 17. Tuvalu , 18. Vatican


Tări fără armată, dar cu forţe militare limitate.
19. Islanda, 20. Monaco, 21. Panama


DECI SE POATE !

S-o putea, nu zic nu.
Dar discutia era despre Biserica Ortodoxa care ingaduie razboiul de aparare.

Tu chiar nu vezi ca ai enumerat o gramada de tari sectare ca sa dovedesti. Ca sa dovedesti, ce?