Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

Cea dintâi şi cea mai de seamă poruncă din Legea lui Dumnezeu este: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta” (Matei 22,37), și aşa mai departe – însă în calea împlinirii acestei porunci se întâlnesc o mulţime de piedici din partea trupului nostru multîmpătimit, a lumii preacurvare şi păcătoase, ori din partea oamenilor necredincioşi şi a diavolului care întinde pretutindeni cursele sale pierzătoare. Cu toţi aceşti vrăjmaşi trebuie să ne luptăm fără încetare şi să îi biruim şi să stăm neclintiţi în dragostea de Dumnezeu. Dacă în calea noastră către Dumnezeu stă vreun om, vreo împătimire de el – jos cu acest om, trebuie părăsit, chiar de-ar fi tată, mamă, frate, soră, rudenie îndeobşte, sau prieten, sau om iubit cu dragoste necurată. Dacă dragostea de Dumnezeu este împiedicată de bogăţie, de plăcerile pântecelui, să împărţim bogăţia, să iubim postul.
A doua poruncă este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Matei 22, 39). Dacă acestei iubiri îi pune stavilă dragostea lumească de vreun om, de cinste şi slavă, de bani, de lux, de pântece, de trup, să lepădăm toată dragostea lumească şi să-l iubim pe aproapele din tot sufletul, îngrijindu-ne de el ca de noi înşine, ca de trupul nostru, ca de sufletul nostru. Sfinţii bineplăcuţi ai lui Dumnezeu ne sunt o pildă minunată de dragoste lucrătoare. Să le urmăm după putere, cu ajutorul lui Dumnezeu. Tot cel ce se nevoieşte de la toate se înfrânează, ca să primească cunună nestricăcioasă (I Corinteni 9,25).
Drept piedică în calea dragostei de DUMNEZEU şi de aproapele slujeşte împătimirea noastră de trupul nostru şi de împlinirea poftelor şi a patimilor – aşa-numita prietenie a noastră cu trupul potrivnic lui Dumnezeu, altfel spus cu înşelarea trupească (îndulcirea de somn, de mâncare şi băutură, de plăcerile sexuale); ca atare, suntem datori, după cuvântul apostolului, să ne răstignim trupul cu patimile şi poftele (Galateni 5, 24), biruind toată înşelarea ca pe o nălucire de la vrăjmaşul.
Sfântul Ioan de Kronstadt

[cristiboss56]

€“ Părinte, Avva Isaac spune că biruim patimile €žprin smerenie şi nu prin dispreţuire€ (începutul irmosului de la Cântarea întâi a €žCanonului Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, de la €žAcatistul Bunei Vestiri€). Oare dispreţuirea unei patimi şi dispreţuirea gândurilor de hulă înseamnă acelaşi lucru?
€“ Nu, dispreţuirea unei patimi are mândrie, încredere în sine şi, ceea ce este mai rău, îndreptăţire. Adică te îndreptăţeşti pe tine însuţi şi nu-ţi recunoşti patima. Este ca şi cum ai spune: €žPatima aceasta nu este a mea, nu are legătură cu mine€. Şi astfel nu te mai nevoieşti ca să te eliberezi de ea. Însă gândurile de hulă trebuie să le dispreţuim, pentru că, aşa cum am spus, nu sunt ale noastre, ci ale diavolului.
€“ Atunci când se preface cineva înaintea altora că are o patimă, de pildă atunci când face pe lacomul cu pântecele, îl batjocoreşte pe diavolul?
€“ Atunci când se preface cu prefacerea cea bună, nu înseamnă că îl batjocoreşte pe diavolul. Îl batjocoreşti pe diavolul atunci când, deşi el îţi aduce gânduri de hulă, tu cânţi.
Cuviosul Paisie Aghioritul

[cristiboss56]

€žDar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi post€œ (Matei 17, 21). Prin aceste cuvinte, Mântuitorul ne-a indicat două arme sigure în lupta cu duşmanul nostru, neamul duhurilor rele. Totodată, El le vorbeşte ucenicilor săi despre necesitatea postului în timpul „când Mirele va fi luat de la ei“ (Matei 9, 15). Luminătorul sufletului creştin, Duhul Sfânt Mângâietorul, ne părăseşte ca urmare a păcatelor noastre. Întoarcerea Lui se dobândeşte, cum spune însuşi Mântuitorul, numai prin post şi rugăciune. Dacă importanţa rugăciunii pentru mântuirea sufletului este recunoscută de către toţi creştinii, adesea necesitatea celei de a doua arme €“ postul €“ nu se recunoaşte sau nu este îndeajuns conştientizată. Aceasta este una din ultimele biruint›e ale celui rău asupra multor creştini contemporani.
Despre necesitatea postului pentru sufletul şi trupul nostru mărturiseşte întreaga literatură patristică. Influenţa benefică a postului asupra sănătăţii trupului o susţin şi oamenii de ştiinţă, dar numai în cazul când sufletele lor sunt luminate de învăţătura lui Hristos.
Nikolaj Evgrafovich Pestov