Nu stiu ce sa fac si cum sa fac

[iliesorinniculae]

În prealabil postat de AGabriela

Doamne ajuta!
Nu stiu nici ce sa fac, nici cum sa fac. Ce sa fac cu viata mea: la manastire nu am dor de duca, spre casnicie nu se leaga nimic. Nu stiu cum sa fac sa aflu ce drum pot alege, spre ce sa ma duc, incotro? M-am rugat cat am putut, rugaciunea sistematica nu o mai pot face, nu mai cred in mine, timpul trece si nu se mai intoarce, singura/batrana ma simt, departe de casa si de prieteni sunt.
Intrebarea este cum sa ma rog sa fiu indreptata pe un drum care sa fiu sigura ca trebuie urmat, sa simt ca traiesc si ca ma bucur de viata, ca nu fac doar umbra pamantului si atat?

P.S: am parinte duhovnic, stie framantarile mele, tin posturile cat pot, incerc sa mai citesc pe ici pe colo...insa toate acestea nu ma ajuta prea mult
Multumesc

Doamna, dar la un psihiatru ati incercat? Nu o spun cu rautate.

[AGabriela]

În prealabil postat de iliesorinniculae

Doamna, dar la un psihiatru ati incercat? Nu o spun cu rautate.

Poate voiati sa spuneti psiholog, nu psihiatru. La psihiatru nu am ce cauta iar la psiholog am fost, atat cat am putut, cand am putut. Este ok, te face sa intelegi lucrurile altfel, dar problemele nu prea le rezolva.

[iustin10]

M-am tot gandit daca nu am fost prea optimist. Tristetea ne poate prinde usor.
Iar asociata si cu singuratatea sapa destul de adanc. De fapt noi care ne dam fericiti nu suntem chiar asa fericiti . Dar pentru alinarea singuratatatii sunt bune lucrurile mici . O plimbare un prieten,o vorba cu cineva si tristetea aceea imensa se poate spulbera .
E usor sa dai altuia sfaturi. Aceasta vine tocmai din bunavointa ,ca am trecut prin aceasta stare de insingurare si stim cat de usor poate dispare. Dar ce noua ni se pare usor pentru altul poate parea foarte greu .
Doar mangaierea de la Domnul vine si peste cei tristi si peste cei fericiti.
Ceea ce nu pot cuvintele noastre pline de mandrie,poate iscusinta si indurarea doctorului sufletelor .
Imi mentin opinia ca nu un barbat va poate scoate din aceasta stare , dar inteleg si singuratatea si conjuncture care v-a adus la dezamagirea si lipsa de orizont
Nu neaparat lipsa unui barbat ci toate cumulate v-au intristat sufletul.
Toti ne cautam de fapt drumul , marele miracol este ca din cand in cand sa ne purtam sarcinile unii altora