Nu stiu ce sa fac si cum sa fac

[forever...]

În prealabil postat de A_M

Unii au trait numai in durere si prin asta si-au castigat sfintenia (martirii, nebunii pentru Hristos). Credinta nu e numai bucurie.

Eu cred că în suflet aveau bucurie. Credinţa ar trebui să fie bucurie.
Ne întristăm când cădem în păcat, dar nădejdea în Dumnezeu (cel bun şi iubitor de oameni) este un motiv de bucurie.

[Florinvs]

In primul rand, incercati sa va bucurati de ceea ce aveti- sanatate, serviciul (nu stiu daca lucrati intr-un domeniu care va place ), un cerc de prieteni sau activitati sociale (un anumit sport, hobby sau activitati culturale- teatru, film, lectura, etc).

In privinta vietii personale, aici din cate stiu un om poate alege doua variante. Ori calugaria (dar asa cum ati spus nu simtiti o atractie in acest sens), ori viata in lume si a gasi pe cineva. Aici trebuie multa rabdare, si mai ales sa nu deznadajduiti, iar Dumnezeu va va ajuta sa cunoasteti o persoana potrivita pentru dumneavoastra.

[forever...]

Iustin, poate citeşti link-ul dat de Alin, e util :-)
Selecţii din Scriptură despre desăvârşire, ca scop al oricăui creştin.

Totuşi, nici pe mine nu mă deranjase replica din film, am luat-o aşa cum e. Oare în cât timp, cu câte eforturi şi după câte căderi am putea să ne apropiem de desăvârşire?

Citeam într-o carte despre cele trei trepte ale vieţii duhovniceşti: curăţirea inimii, luminarea minţii şi desăvârşirea sau îndumnezeirea, şi nu pot spune că într-un număr de ani scris cu două cifre am depăşit-o pe prima (sau am urcat-o).

[iustin10]

În prealabil postat de forever...

Iustin, poate citeşti link-ul dat de Alin, e util :-)
Selecţii din Scriptură despre desăvârşire, ca scop al oricăui creştin.

Totuşi, nici pe mine nu mă deranjase replica din film, am luat-o aşa cum e. Oare în cât timp, cu câte eforturi şi după câte căderi am putea să ne apropiem de desăvârşire?

Citeam într-o carte despre cele trei trepte ale vieţii duhovniceşti: curăţirea inimii, luminarea minţii şi desăvârşirea sau îndumnezeirea, şi nu pot spune că într-un număr de ani scris cu două cifre am depăşit-o pe prima (sau am urcat-o).

Am citit acel search cat am avut rabdare
Interesant , asa e
Desavarsirea se poate produce printr-o zguduire interioara doar, si intr-o clipa sa rabufneasca ce ai cautat o viata .
Este efortul de zi cu zi , care la un anumit moment explodeaza .
Este darul fara sa il meriti al lui Dumnezeu ,atunci cand nu mai pui pret pe nimic din ceea ce ai , si nu mai dai 2 bani pe tine .

[emeremiha]

Am trecut si trec printr-o situatie foarte urata.Sa incep cu inceputul....Acum cca 3 luni,in a doua saptamana din postul mare,am fost atatacata intr-o noapte.M-am trezit din somn sufocandu-ma.M-am ridicat din pat,am mers in bucatarie,mi-am aprins o tigara si am incercat sa realizez ce mi se intampla.Nu aveam nici un alt simptom in afara de senzatia de sufocare.Apoi a inceput o senzatie cumplita de panica,o frica teribila si un vid -blocaj total.In mintea mea,ceva imi spunea sa iau cutitul(care era pe suportul de vase)si sa mi-l bag in inima.Nu va pot descrie prin ce-am trecut.Nu puteam sta intr-un loc,m-am ridicat in picioare,imi miscam mainile si picioarele ...aveam impresia ca ma va omori.M-am intors in pat...aceeasi stare de sufocare si de depresie cu ganduri sinucigase.Cam o ora m-a chinuit,pana cand mi-am adus aminte de agheasma mare,am luat cateva guri si m-am stropit,dupa care am adormit.Totul s-a intamplat intre 3:30 si 5 dimineata.La aproape 2 ore dupa ce am adormit,a venit fiica-mea la mine spunandu-mi ca mama a cazut din picioare.Am mers la ea,am ridicat-o pe pat.Era lucida,doar ca nu putea nici vorbi,nici sa se miste.Le-am dat agheasma mare si ei si fiica-mii,iar mama si-a revenit.I-am telefonat duhovnicului meu,i-am povestit si mi-a promis ca va veni peste 3 zile.In toate aceste zile parca eram bantuita...aveam ganduri negre,nu puteam face nimic,parca coborase intunericul asupra mea.A venit parintele,a facut slujba si m-am linistit.Cu 2 saptamani inainte de Paste mama a inceput sa se comporte ciudat:devenise foarte irascibila,se certa cu fiecare dintre noi...Am pus toate astea pe seama batranetii si a plictiselii.Intr-o seara a plecat de acasa spunand ca merge sa se plimbe si...dusa a fost.A gasit-o Politia dupa 2 saptamani intr-un rau.Mama renuntase la ortodoxie cu ceva ani in urma si se rebotezase adventist.Am inmormantat-o adventist pentru ca preotul nu a putut sa o inmormanteze existand suspiciunea sinuciderii,dar acelasi preot m-a ajutat si am facut la mormantul ei(unde este si tata si un unchi)slujbele cuvenite,dar pentru neamul ei,cu ea trecuta ultima pe pomelnic.Deci au fost 8 pomeniri la mormant(cu tot cu cea de la Inaltare),cu pasca,cozonnac,oua rosii,vin,pachete,preot,etc.Sambata trecuta a fost pomenirea de 40 de zile,dar facuta la fel ca si celelalte pentru neamul ei s ea.Cand ne-am intors de la restaurant a venit din nou peste mine.Duminica noaptea m-a atacat din nou la fel ca s data trecuta.Daca sambata mi-a dat doar stare de rau,depresie,frig in mine si in camera,vise urate,duminica noaptea m-a atacat inainte de a adormi,tot cu senzatie de sufocare,despresie,ganduri de suicid.Ma trimitea in bucatarie sa fumez,dar nu i-am facut voia.Am baut din nou agheasma mare dar,de data asta,am vomitat.M-am rugat si am luptat mai bine de o ora.Partea proasta este ca si fiica mea are probleme desi are doar 14 ani.Viseaza urat,vede umbre prin camera,are impresia ca nu e singura in camera noaptea.Au fost ieri 2 preoti acasa si au facut Sfantul Maslu.Mai precizez ca eu sunt credincioasa,merg regulat la biserica,dupa inmormantarea mamei a venit din nou parintele si m-am spovedit,a facut slujbe in casa si rugaciuni pentru toti,eu am citit aproape in fiecare seara Paraclisul Maicii Domnului cu lumanari aprinse,ma rog mereu...Nu inteleg ce si de ce se intampla asa?Ma putei ajuta,va rog cu un sfat si un raspuns?!

[AGabriela]

În prealabil postat de emeremiha

Am trecut si trec printr-o situatie foarte urata.Sa incep cu inceputul....Acum cca 3 luni,in a doua saptamana din postul mare,am fost atatacata intr-o noapte.M-am trezit din somn sufocandu-ma.M-am ridicat din pat,am mers in bucatarie,mi-am aprins o tigara si am incercat sa realizez ce mi se intampla.Nu aveam nici un alt simptom in afara de senzatia de sufocare.Apoi a inceput o senzatie cumplita de panica,o frica teribila si un vid -blocaj total.In mintea mea,ceva imi spunea sa iau cutitul(care era pe suportul de vase)si sa mi-l bag in inima.Nu va pot descrie prin ce-am trecut.Nu puteam sta intr-un loc,m-am ridicat in picioare,imi miscam mainile si picioarele ...aveam impresia ca ma va omori.M-am intors in pat...aceeasi stare de sufocare si de depresie cu ganduri sinucigase.Cam o ora m-a chinuit,pana cand mi-am adus aminte de agheasma mare,am luat cateva guri si m-am stropit,dupa care am adormit.Totul s-a intamplat intre 3:30 si 5 dimineata.La aproape 2 ore dupa ce am adormit,a venit fiica-mea la mine spunandu-mi ca mama a cazut din picioare.Am mers la ea,am ridicat-o pe pat.Era lucida,doar ca nu putea nici vorbi,nici sa se miste.Le-am dat agheasma mare si ei si fiica-mii,iar mama si-a revenit.I-am telefonat duhovnicului meu,i-am povestit si mi-a promis ca va veni peste 3 zile.In toate aceste zile parca eram bantuita...aveam ganduri negre,nu puteam face nimic,parca coborase intunericul asupra mea.A venit parintele,a facut slujba si m-am linistit.Cu 2 saptamani inainte de Paste mama a inceput sa se comporte ciudat:devenise foarte irascibila,se certa cu fiecare dintre noi...Am pus toate astea pe seama batranetii si a plictiselii.Intr-o seara a plecat de acasa spunand ca merge sa se plimbe si...dusa a fost.A gasit-o Politia dupa 2 saptamani intr-un rau.Mama renuntase la ortodoxie cu ceva ani in urma si se rebotezase adventist.Am inmormantat-o adventist pentru ca preotul nu a putut sa o inmormanteze existand suspiciunea sinuciderii,dar acelasi preot m-a ajutat si am facut la mormantul ei(unde este si tata si un unchi)slujbele cuvenite,dar pentru neamul ei,cu ea trecuta ultima pe pomelnic.Deci au fost 8 pomeniri la mormant(cu tot cu cea de la Inaltare),cu pasca,cozonnac,oua rosii,vin,pachete,preot,etc.Sambata trecuta a fost pomenirea de 40 de zile,dar facuta la fel ca si celelalte pentru neamul ei s ea.Cand ne-am intors de la restaurant a venit din nou peste mine.Duminica noaptea m-a atacat din nou la fel ca s data trecuta.Daca sambata mi-a dat doar stare de rau,depresie,frig in mine si in camera,vise urate,duminica noaptea m-a atacat inainte de a adormi,tot cu senzatie de sufocare,despresie,ganduri de suicid.Ma trimitea in bucatarie sa fumez,dar nu i-am facut voia.Am baut din nou agheasma mare dar,de data asta,am vomitat.M-am rugat si am luptat mai bine de o ora.Partea proasta este ca si fiica mea are probleme desi are doar 14 ani.Viseaza urat,vede umbre prin camera,are impresia ca nu e singura in camera noaptea.Au fost ieri 2 preoti acasa si au facut Sfantul Maslu.Mai precizez ca eu sunt credincioasa,merg regulat la biserica,dupa inmormantarea mamei a venit din nou parintele si m-am spovedit,a facut slujbe in casa si rugaciuni pentru toti,eu am citit aproape in fiecare seara Paraclisul Maicii Domnului cu lumanari aprinse,ma rog mereu...Nu inteleg ce si de ce se intampla asa?Ma putei ajuta,va rog cu un sfat si un raspuns?!

Slava Domnului ca nu trec prin ce treceti dvs, nu cred ca as rezista. In ceea ce ma priveste este doar o tristete acuta care tine de cativa ani la gandul (deloc rar) ca nu imi gasesc un loc si un rost binedefinit pe acest pamant care sa ma ajute sa ma simt implinita.

[iustin10]

În prealabil postat de AGabriela

Slava Domnului ca nu trec prin ce treceti dvs, nu cred ca as rezista. In ceea ce ma priveste este doar o tristete acuta care tine de cativa ani la gandul (deloc rar) ca nu imi gasesc un loc si un rost binedefinit pe acest pamant care sa ma ajute sa ma simt implinita.

Suntem straini si trecatori pe acest pamant
Adevaratul nostrum locas este in ceruri ,doar acolo vom gusta implinirea
Pe pamant trebuie sa ne comportam doar pentru a darui ,si a ne face astfel comoara in cer

[AGabriela]

În prealabil postat de iustin10

Suntem straini si trecatori pe acest pamant
Adevaratul nostrum locas este in ceruri ,doar acolo vom gusta implinirea
Pe pamant trebuie sa ne comportam doar pentru a darui ,si a ne face astfel comoara in cer

Termenul "binedefinit" este folosit in concordanta cu viata noatra pe pamant. Stiu si eu ca in viata de apoi din mila Domnului, vom gusta implinirea, dar pana atunci domnule traim.pe pamant. Si daca aici nu ne simtim impliniti, cum ne am pitea simti dupa moarte!

[Yasmina]

În prealabil postat de AGabriela

Slava Domnului ca nu trec prin ce treceti dvs, nu cred ca as rezista. In ceea ce ma priveste este doar o tristete acuta care tine de cativa ani la gandul (deloc rar) ca nu imi gasesc un loc si un rost binedefinit pe acest pamant care sa ma ajute sa ma simt implinita.

Depinde acum ce considera fiecare ca il implineste aici pe pamant.
Eu una stiu ca misiunea noastra ca si crestini este sa ajungem la desavarsire,pt ca nimeni "murdar"nu poate ajunge langa Tatal.

Nu inteleg de ce pe oameni ii implineste numai familia lor,numai copiii lor?De ce nu si alte familii,si alti copii lasati de izbeliste?
Eu nu ma simt neimplinita ca nu am copii,caci de fapt ii am pe toti daca vreau.
Toata lumea ma intreaba in biserica ce mai imi fac"copiii",pt ca mereu ma vad inconjurata de copii si bietii au crezut ca sunt ai mei :)

Deci daca nu avem copii zic,ia sa-i mai ajutam pe altii, pe alti frati de ai nostri care fie au prea multi,fie nu au timp,bani,rabdare.
Sa intram in comuniune cu altii,asta ne implineste ca oameni.

Ca daca am fi avut o casatorie ca vai de ea,unde sotul/sotia este un tiran(a) si copii cu probleme atunci vedem cat de"impliniti"ne-am fi simtit...

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de emeremiha

Ma trimitea in bucatarie sa fumez...

Cum anume făcea asta?
Vă vorbea explicit? I-aţi auzit vocea?
V-a transmis prin gând? Prin ce fel de canal de comunicare aţi receptat mesajul?
Care a fost modalitatea concretă prin care v-a trimis în bucătărie să fumaţi?