Cate sute de religii!

[catalin2]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Pai vezi? Ce ziceam.
Ai putea sa faci o comparatie mica: Tu zici ca zebra are patru picioare, un musulman zice ca are dungi albe si negre, un indian spune ca are doi ochi, etc...

Nicidecum, noi vorbim de cate picioare are zebra. Adica de un adevar, tu enunti alte propozitii adevarate. Noi vorbim de cele doua religii, e ca si cum tu ai spune ca musulmanii sunt 1,6 miliarde, sau ca musulmanii il au ca profet pe Mohamed, adica alte doua propozitii adevarate.
Ceea ce spui tu este din religiile orientale (exista chiar si o povestire de genul asta, cu un elefant), un adevar relativ.

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Dar banuiesc ca o sa presupui ca argumentul meu nu este valid pentru ca ecumenism?

Nu, "pentru ca fara obraz" ar fi mai exact spus. Tocmai ai exemplificat cum e cu superioritatea (in cazul tau fara sa se si bazeze pe ceva, de multe ori se cred superiori cei care stiu cel mai putin).

[iustin10]

Noi nu trebuie sa demonstram nimic , trebuie sa marturisim .
Dumnezeu nu are nevoie ca cineva sa argumenteze ca El este cel adevarat ,pentru ca El stie ca nu exista alti dumnezei.
Credinta este atotputernica in ce ne priveste pe noi insine si total neputincioasa in ceea ce ii priveste pe ceilalti.
Toate aceste 'demonstratii' trebuie lasate in seama lui Dumnezeu insusi , caci El ne va da ce sa spunem .
Nu prin idei sau cuvinte il argumentam pe Dumnezeu,si mai ales nu prin combatere , ci prin credinta noastra lucratoare , si prin darul harului,care nu vine de la noi.
Sa respectam pe aproapele , sa marturisim pe Hristos , sa cadem cu aproapele si sa ne ridicam cu Hristos. Doar cazand cu el,cu aproapele ,in disperarea cautarilor sale, vom putea sa intelegem omul asa cum e , si sa binevestim Lumina care ne lumineaza in aceiasi masura pe noi ca si pe el .

[iustin10]

Ratiunea nu il descopera singura pe Dumnezeu ,ci doar il pregateste pentru marea intalnire. Doar revelatia este aceea care il descopera .
Doar cand Dumnezeu vorbeste acelui om .
Vorbirea aceasta se poate face prin auzirea Cuvantului sau, prin vederea si gustarea slujirii sale, prin vederea harului in alti oameni ,in sfinti ,prin binele facut de cineva catre noi.
Tone de argumente nu pot indrepta un ateu,caci intotdeauna vor exista contraargumente in mintea sa, firesti atata vreme cat acesta traieste exclusiv in lumea gandurilor sale.
Ele au insa un rol benefic,sunt ca semintele aruncate,care la vremea potrivita vor incolti.
Declicul se produce insa numai prin revelatie,si prin convingere proprie ,printr-un har nestiut cu care Dumnezeu se apropie de acel suflet.
Oricat ne-ar exaspera pe noi un ateu incapatanat,Dumnezeu nu isi pierde niciodata rabdareA cu el , si ii trimite tot felul de semne,in chiar firea mintii lui chinuite, pana ce ,treptat , rolurile se inverseaza, si ateul alearga el insusi catre Dumnezeu.
Acum incep sa incolteasca toate semintele aruncte sub forma de argumente ,de alti credinciosi,pe vremea cand era un ateu convins.

Nimeni deci sa nu se mandreasca ca il cunoaste pe Dumnezeu,caci tot ce avem vine de la el .Singura noastra preocupare e sa fie sa il iubim pe celalalt , vazzand in slabiciunea si ratacirea aproapelui, propria noastra slabiciune
Asa cum Dumnezeu lasa oile cele sanatoase si pleaca pe munti pentru a gasi oaia cea pierduta ,asa si noi sa coboram pana la adancul indoielilor cele mai profunde ale celui ratacit ,pentru ca ,din mijlocul noroiului dipserarii, ajutorul sa nu vina de la noi ,ci de la slava lui Dumnezeu.
Cine se apleaca dupa aproapele sau in mocirla,chiar daca va cadea ,va fi ca o torta aprinsa ,caci va fi purtator al luminii in intunericul deznadejdii celuilalt.
Ateii suntem doar noi insine ,cei din urma cu ctiva ani,...