Să nu fii o povară pentru viitoarea ta soție / viitorul tău soț !

[fallen]

Iata cum poti ajunge o povara pt ai tai, avand initial bune intentii ( cele mai) :
Esti tanar si sarguincios. Mergi la scoala, inveti, mergi la munca...stai peste program, esti pasionat, faci voluntariat, vrei sa inveti mai mulr, sa te perfectionezi....zici ca faci bine, dar, curand, pasiunea ta pentru munca "", devine contraproductiva, chiar paguboasa...precum un viciu :). Ba mai mult se pare ca-ti face si placere, daca esti dispus sa nu iei bani si sa-ti perzi timpul, ba chiar sa investesti... timp in care familia tare are nevoie de mancare, de intretinere, de utilitati....si tu le zici ce vreti de la mine, ca doar muncesc; la munca am fost aseara pana tarziu, nu la distactie...dar nu puteai, iti zic, in timpul ala,sa faci ceva productiv, sa vii cu bani acasa, daca tot iti pkace munca ??? Si chiar au dreptate, oamenii....
Si stiti unde se ajunge? In cele din urma esti nevoit sa renunti la activitatea care o faceau cu atata pasiune, sau chiar esri dezamagit de ea sau esuezi lamentabil...dandu-ti sau nu seama ca te-a dus la pierzanie ( posibil chiar s-o regreti, o vreme, cu toate ca concomitent o si urasti, si pee buna dreptate...)...si trebuie sa teaangajezi in alta, mai istovitoare si mai neplacuta, care chiar dacaar trebui sa fie mai profitabila, nefacandu-ti nici o placere, te istoveste pesre masura, si nici nu esti in stare s-o faci cum trebuie, sa-ti aduca profit maxim...ba din contra, te epuizeaza de resurse....in putina vreme ajungi o epava, nemafind in stare sa te apuci de nimic ...( bolnav, fizic si pshic, deprimat, dezamagit de tine insuti, de viata, de ceilalti, de lucririle in care credeai,, deznadajduit, etc...si iata ca-n momentul asta esti povara perfecta "" pt familia ta...asta daca nu te reneaga ...multi recurg in acest moment si la alte vicii, bautura, medicamente, pleaca de acasa, daca mai au enrgia necesra se duc sa se distreze in alte parti, cu alte personae, unde cheltuie si ultima bruma de bani/energie; daca nu se inchid in ei, se retrag in lecturi si meditatie, sau intr-o viata spirituala "" exagerata, care insanu le foloseste la nimic nici lor nici familiilor....

Acum poatr are si familia o vina pt ca are marele talent sa iti ceara imposibilul si sa te " ambitioneze", sa te impinga pana dincolo de limita posibilitatilor, pana te secatuieste de vlaga, vrand sa faca din tine unealta perfecta, anulandu-ti propria personalitate; asa ca in unele cazuri poate ajungi o povara " binemeritata", poate chiar Dumnezeu le ingaduie "" sa li se intample una ca asta, pt deosebita lor ravna ""....

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de fallen

Si stiti unde se ajunge? In cele din urma esti nevoit sa renunti la activitatea care o faceau cu atata pasiune,

Pai daca activitatea care o faceai cu pasiune era cariera, poti sa scurtezi
durata pregatirii si sa intrii in cariera respectiva cu cele invatate pana atunci.
Si asa faci si bani de pe urma pasiunii tale si valorifici timpul pierdut cu
pregatirea.

[fallen]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Pai daca activitatea care o faceai cu pasiune era cariera, poti sa scurtezi
durata pregatirii si sa intrii in cariera respectiva cu cele invatate pana atunci.
Si asa faci si bani de pe urma pasiunii tale si valorifici timpul pierdut cu
pregatirea.

Ar fi bine, dar uite ca nu e chiar asa :) . ( daca esti medic rezident, de ex, crezi ca pui capat rezidentiatului si iti deschizi cabinet de specialitatae cand consideri tu ca ai invatat destul :D ?)

Ca sa-i raspund si Sophiei, daca ai studiat medicina nu e musai ca ai automat si cabinet, si salariu, si castigi tu toti banii pe care ii dau clientii :)...
Sunt sanse foarte mari ca primii n ani de cariera sa fii nevoit sa faci voluntariat sau munca necalificata ( sa stergi mese, sa stergi pe jos, etc), pe bani putini evident. Pna cand ? Pana cand la un moment dat poate cedezi, fie ca nu mai ai tu rabdare, fie ca te imping si ceilalti, si renunti si incerci sa cauti altceva, orice din care ai putea castiga putin mai bine, chiar si sofer de taxi...

Ganditi-va si la rezidentii nostri ( cei care termina medicina umana), ce ii asteapta : 5-6 ani de aproape voluntariat, salariu minim sau putin peste, daca au ocazia si au de la cine, acolo unde nimeresc, sa invete ceva, bine, daca nu...e timp pierdut, unde mai pui ca nu e musai sa gaseasca loc la specializarea care le-ar placea si sa mearga la alta cu care sa constate ca nu se inteleg neam; si apoi, la sfarsitul acestor ani, ce-i asteapta ??? Nici o garantie ca vr avea un post asigurat ! Cati nu sunt care sunt nevoiti ie sa renunte la rezidentiat, fie dupa ce-l termina sa se reorienteze spre industria farmaceutica, cel mai frecvent? Cunosc destui care dupa rezidentiat au petrecut ani buni in aceasta forma de comert, sau in structuri ale statului ( directia sanitara), inclusiv medicul cu care o sa nasc eu,, pna au gasit posturi pe specializarea lor sau si-au deschis cmi, acolo unde se poate...mare lucru mi se pare ca nu au renuntat la " prima dragoste"si au avut rabdare atatia ani...insa cei mai multi, nu au mai revenit...unii au nimerit bine si au facut cariera in domeniile in care s-au reorientat, de obicei in vanzari, altii...ori nu au avut talent, ori nu au avut noroc, si au mers din prost in mai prost...ca iarasi nu e musai nici daca ai tu o afacere a ta personala, sa-ti mearga intotdeauna bine, si nici celui pentru care lucrezi, si daca lui nu-i merge, clar ca nici tie...

[fallen]

PS : citind mesajul lui Johny, ma apuca asa o nostalgie...are dreptate omul, asa e ...
Mergand una din weekendurile trecute pe o strada la mine in cartier, pana la hipermarket, intr-o dupaamiaza frumoasa de sambata sau duminca, am vazut la fiecare scara de bloc, pe cate o banca, cate in batran singur...la ultima banca erau doua babe, stateau impreuna. Cand m-am intors de la market, li se alaturase si unul din batrani. M-am bucurat. Insa primul mos, din capul strazii, era tot singur pe banca lui...cine stie, poate ar fi putut merge si dansul la ceilalti, dar nu a vrut, a preferat sa stea acolo singur ? Oricum mi-a inspirat mila si totodata...poate teama ?
Asa vedeam si pe sosele, pe la tara, la unele port cate 2-3 persoane adunate, dar la altele, cate una singura privind la drum....( si asta acuma, vara, oare iarna ce-or face ???)

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Ar fi bine, dar uite ca nu e chiar asa :) . ( daca esti medic rezident, de ex, crezi ca pui capat rezidentiatului si iti deschizi cabinet de specialitatae cand consideri tu ca ai invatat destul :D ?)

Ca sa-i raspund si Sophiei, daca ai studiat medicina nu e musai ca ai automat si cabinet, si salariu, si castigi tu toti banii pe care ii dau clientii :)...
Sunt sanse foarte mari ca primii n ani de cariera sa fii nevoit sa faci voluntariat sau munca necalificata ( sa stergi mese, sa stergi pe jos, etc), pe bani putini evident. Pna cand ? Pana cand la un moment dat poate cedezi, fie ca nu mai ai tu rabdare, fie ca te imping si ceilalti, si renunti si incerci sa cauti altceva, orice din care ai putea castiga putin mai bine, chiar si sofer de taxi...

Ganditi-va si la rezidentii nostri ( cei care termina medicina umana), ce ii asteapta : 5-6 ani de aproape voluntariat, salariu minim sau putin peste, daca au ocazia si au de la cine, acolo unde nimeresc, sa invete ceva, bine, daca nu...e timp pierdut, unde mai pui ca nu e musai sa gaseasca loc la specializarea care le-ar placea si sa mearga la alta cu care sa constate ca nu se inteleg neam; si apoi, la sfarsitul acestor ani, ce-i asteapta ??? Nici o garantie ca vr avea un post asigurat ! Cati nu sunt care sunt nevoiti ie sa renunte la rezidentiat, fie dupa ce-l termina sa se reorienteze spre industria farmaceutica, cel mai frecvent? Cunosc destui care dupa rezidentiat au petrecut ani buni in aceasta forma de comert, sau in structuri ale statului ( directia sanitara), inclusiv medicul cu care o sa nasc eu,, pna au gasit posturi pe specializarea lor sau si-au deschis cmi, acolo unde se poate...mare lucru mi se pare ca nu au renuntat la " prima dragoste"si au avut rabdare atatia ani...insa cei mai multi, nu au mai revenit...unii au nimerit bine si au facut cariera in domeniile in care s-au reorientat, de obicei in vanzari, altii...ori nu au avut talent, ori nu au avut noroc, si au mers din prost in mai prost...ca iarasi nu e musai nici daca ai tu o afacere a ta personala, sa-ti mearga intotdeauna bine, si nici celui pentru care lucrezi, si daca lui nu-i merge, clar ca nici tie...

Chestiile astea trebuie sa le stii cat de cat inainte de a candida la medicina.
De fapt, nu exista meserie in sistemul capitalist care sa nu aiba o doza de risc vs. angajare/salariu.
Sigur, riscurile difera, si de asta e bine sa te gandesti bine inainte de a te angajat la ceva anume.

Majoritatea insa cred ca pleaca de la premiza "mi-ar place sa.." si cred ca realitatea se va plia pe dorintele lor.

[fallen]

În prealabil postat de AlinB

Chestiile astea trebuie sa le stii cat de cat inainte de a candida la medicina.
De fapt, nu exista meserie in sistemul capitalist care sa nu aiba o doza de risc vs. angajare/salariu.
Sigur, riscurile difera, si de asta e bine sa te gandesti bine inainte de a te angajat la ceva anume.

Majoritatea insa cred ca pleaca de la premiza "mi-ar place sa.." si cred ca realitatea se va plia pe dorintele lor.

Culmea e ca nici chiar familiile nu se gandesc la aspectele astea...in fudulia lor se bucura ca au copil la medicina, sau ca prietena/prietenul baiatului/fetei e student la medicina, ca nici nu se mai gandesc cati ani va trebui sa ii sustina financiar, ba chiar au impresia ca din prima zi cum va obtine licenta va face prima spaga ( substantiala, la vreo 100 de lei, daca nu de euro, nu asa cate 5-10 lei, ca aia poate-i faci si-n facultate, daca impingi pe cineva cu caruciorul, dar ii mananci tu, nu-i duci acasa...).....

Si intr-adevar in orice meserie exista un risc, sa nu-ti gasesti de lucru sau sa ramai somer...fie ca nu te descurci, fie ca asa se intampla, nu merge treaba acolo unde te angajezi, sau merge o vreme chiar bine dupa care se strica, si nu din vina ta, evident.,,sau te imbolnavesti si nu mai poti lucra, si atunci nu devii automat o povara pentru familia ta ???
( daca ramai somer, nu mai aduci nici un ban, ajutorul de somaj e o chestie foarte relativa,'care in putine cazuri de " disponibilizare" chiar ti se ofera, in majoritatea fiind tu silit sa iti semnezi demisia, iar concediul medical este o suma derizorie, 75-85% din sal minim pe economie ( de obicei); ori o famile are intotdeauna cheltuieli si nevoi mai mari; chiar si numai cu utilitatile, daca are locuinta proprietate personala, sau chiar daca sta cu parinti ( eu cand stateam cu ai mei in 4 camere, eram 5 insi, doar eu si mama lucram si aveam intretinerea cca 500 lei, eu castigam 700 si mama undeva tot pe acolo)i; daca nu, fie stai cu chirie ( 100-200 euro, sau mai mult), fie ai credit si rate la banca, care din cate am vazut ajung tot pe la 200-250 euro...si daca cumva ai fost " disponibilizat" pe motiv ca ai dezvotat o afectiune medicala incompatibila cu jobul, si nu mai dai randament ( fie o hernie de disc, sau hipertensiune,cauzate de efort fizic intens, fie alte afectiuni cauzate de stres, fizice sau psiho-somatice), nu stiu cum te poti " forta" sa le depasesti, pt ca fizic e imposibil, ca sa nu pieri, tu si ai tai, mai ales daca ai apucat sa te casatoreti si sa ai copii, care se bazau pe jobul si pe banii castigati de tine, ca si cap de familie ( tata sau mama)....

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Iata cum poti ajunge o povara pt ai tai, avand initial bune intentii ( cele mai) :
Esti tanar si sarguincios. Mergi la scoala, inveti, mergi la munca...stai peste program, esti pasionat, faci voluntariat, vrei sa inveti mai mulr, sa te perfectionezi....zici ca faci bine, dar, curand, pasiunea ta pentru munca "", devine contraproductiva, chiar paguboasa...precum un viciu :). Ba mai mult se pare ca-ti face si placere, daca esti dispus sa nu iei bani si sa-ti perzi timpul, ba chiar sa investesti... timp in care familia tare are nevoie de mancare, de intretinere, de utilitati....si tu le zici ce vreti de la mine, ca doar muncesc; la munca am fost aseara pana tarziu, nu la distactie...dar nu puteai, iti zic, in timpul ala,sa faci ceva productiv, sa vii cu bani acasa, daca tot iti pkace munca ??? Si chiar au dreptate, oamenii....

Ce spui tu pare cam SF.
Realitatea este ca orice tanar, cel putin din clasa medie si chiar nitel sub, are posibilitate ca pana la 20 si oleaca sa nu-si prea bata capul cu munca ci doar cu studiile, urmand ca prin ele sa munceasca ceva mai productiv decat clasa medie.

Parintii nu-l obliga sa renunte la studii pentru a munci pe un salariu de mizerie, cum e salariul minim pe economie de la noi.

Daca isi iroseste timpul asta, eventual face si o facultate SF pe banii parintilor, binenteles ca o sa lucreze pe salariul minim pe economie, si ala luat eventual cu ore suplimentare si binenteles ca nu va fi nici el multumit, nici altii din jurul lui daca aveau cumva asteptari mai mari de atat.

Ca poate pe el l-ar fi distrat job -ul SF pe bani de nimic, e partea a doua, dar vezi tu, dar vezi tu, viata nu e doar o distractie.
Macar trebuie sa te gandesti sa ai bani sa pleci de langa familia care te streseaza, nu?

Asta daca nu chiar tu ti-ai ales-o si atunci e a doua (sau mai mult) alegere gresita, a carei consecinte cine ar trebui sa le suporte daca nu tu?