Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[AlinB]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Problema reală este dacă oricine ar putea picta un portret atât de bun și fidel încât să devină normă canonică pentru icoanele ulterioare.

Uite ca norme canonice exista totusi in pictura ortodoxa, daca nu crezi, intreaba un pictor de icoane, dar unul care isi stie meseria.

Ori, ce printati voi prin fitzuici nu e dupa nici un normativ si inca o data, asta nu va opreste..

Absurditatea acestei găselnițe constă și în faptul că Evanghelistul Luca, chiar dacă ar fi fost un profesionist al penelului, nu umblase cu Hristos să-I poată reda întocmai fizionomia.

Pai nici editorii vostri, dar asta nu pare a fi o problema, nu-i asa?

Dupa ce criterii oare au facut acele reprezentari ale voastre?
Dupa cum arata fizic/istoric Hristos sau dupa ceea ce se stie despre Hristos, acest lucru fiind reprezentat in aspect, imbracaminte, atitudine..?

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de AlinB

Uite ca norme canonice exista totusi in pictura ortodoxa, daca nu crezi, intreaba un pictor de icoane, dar unul care isi stie meseria.

Asta și spuneam, nu ai fost atent. Există niște canoane stricte, dovadă că primul iconar era un bun profesionist. Or, acela nu putea fi Luca.

[AlinB]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Asta și spuneam, nu ai fost atent. Există niște canoane stricte, dovadă că primul iconar era un bun profesionist. Or, acela nu putea fi Luca.

Dovada cum? Legatura logica fiind..care?

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de AlinB

Dovada cum? Legatura logica fiind..care?

Chiar trebuie să repet din două în două pagini?

[AlinB]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Chiar trebuie să repet din două în două pagini?

Legatura logica intre canoanele iconarilor si Sf. Ap. Luca este cea care ti-a scapat.

Asa cum ai ocolit si raspunsul la postarea asta.

Ca altfel terminam si cu "argumentul" asta.

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de AlinB

Asa cum ai ocolit si raspunsul la postarea asta.

Ca altfel terminam si cu "argumentul" asta.

Nu am mai răspuns pentru că nu are nicio relevanță. Ilustrațiile cărților adventiste nu sunt icoane, ele țin strict de imaginația artistului. Din câte știu eu, icoanele ortodoxe au o libertate cam restrânsă în acest sens, nu dă voie canonul...

[AlinB]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Nu am mai răspuns pentru că nu are nicio relevanță. Ilustrațiile cărților adventiste nu sunt icoane, ele țin strict de imaginația artistului.

De fapt scopul reprezentarilor voastre e acelasi ca si in cazul icoanelor, de a ridica mintea spre Dumnezeu folosind cele vazute si Intruparea Sa.

Ca la voi nu reuseste si raman simple reprezentari grafica care "tin strict de imaginatia artistului" cum bine ai zis, tine de calitatea duhovniceasca a audientei.

Din câte știu eu, icoanele ortodoxe au o libertate cam restrânsă în acest sens, nu dă voie canonul...

Brava.
Uite, ca sa-ti aduc aminte unde de unde a pornit discutia:

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Problema reală este dacă oricine ar putea picta un portret atât de bun și fidel încât să devină normă canonică pentru icoanele ulterioare.

Dupa cum vezi, norma canonica exista.
Sau nu stiu unde vroiai sa ajungi cu asta..

Absurditatea acestei găselnițe constă și în faptul că Evanghelistul Luca, chiar dacă ar fi fost un profesionist al penelului, nu umblase cu Hristos să-I poată reda întocmai fizionomia.

Pai nu e absurd?
Nici unul din "artistii" vostri nu l-au vazut pe Hristos, si totusi au pretentia ca il reprezinta grafic, de ce Luca ar fi trebuit musai sa-L vada in carne si oase ca sa faca asta?

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Asta i spuneam, nu ai fost atent. Există nite canoane stricte, dovadă că primul iconar era un bun profesionist. Or, acela nu putea fi Luca.

Canoanele iconografice, Centesimus, sunt stabilite, începând de după anul 313.

Până în aproximativ anii 300, fiecare putea să ia ce simbol vroia, Biserica era în catacombe, de aceea erau aşa multe în secolul 1: Sfânta Cruce, ca simbol majoritar, fiindcă ştiau şi simţeau puterea Sfintei Cruci, delfini, peşti, păuni, miei, case, grâu, viţă de vie, şi altele.

După edictul de la Mediolanum, la 313, Biserica urcă la suprafaţă, devine credinţa oficială a celui mai mare şi mai longeviv imperiu al tuturor timpurilor, tocmai că a oferit civilizaţia, Imperiul Roman, iar creştinismul fiind credinţa civilizată a omenirii, a ştiut Hristos, când să vină, la "plinirea vremii" se pun limitările şi se stabileşte.

La anul 330, capitala Imperiului Roman, se mută la Constantinopol, o mutare extrem de bună şi bine gândită, căci, barbarii au mai oprit atacurile asupra Romei, mergând spre est, la Constantinopol. Capitală, care ce rămâne peste o mie de ani, până la 1456 şi unde e şi azi, ocupată.

Deci creştinismul a fost condus din subteran de la Roma, şi prigonit timp de 330 de ani şi glorios a fost condus, de deasupra, de la Constantinopol, timp de 1126 de ani.

Deci canonul picturii e dat de bizanţ, leagănul creştinismului, canon format până atunci foarte stabil. În tot apusul se impune Iconostasul, sau Catapeteasma, cu salba de Sfinte Icoane, către care unii încă mai strigau, ca şi azi, până la Sfântul Sinod Ecumenic al 7-lea, când s-a făcut linişte.

După anii 1100, apusul, eretic devenit, a început să schimbe totul, tocmai ca să se diferenţieze de creştini, de răsăritul bizantin, inclusiv prin a o lăsa mai moale cu Sfintele Icoane, dar care nu le-au respins total, fiindcă şi ei, le-au avut, timp de peste un mileniu.