Am nevoie de un sfat

În prealabil postat de catalin2

Par. Dionisie din Muntele Athos: Parintele Dionisie, de la muntele Athos:
"Şi să nu îndrăznească cineva vreodată să se ducă să se împărtăşească fără să se spovedească."

Oare ai înţeles contextul în care părintele a făcut această afirmaţie? Oare face referire la legarea fiecărei împărtăşanii de spovedanie? În contextul discuţiei putea părintele vorbi de împărtăşirea de mai multe ori cu o singură spovedanie practicată de părinţii din Sf. Munte?

Împărtăşirea de mai multe ori cu o singură spovedanie se practică nu numai în Sf. Munte, ci şi în Grecia (şi nu numai), cu foarte rare excepţii. E clar că aduci argumente în necunoştinţă de cauză. Ceea ce tu nu pricepi este faptul că sunt locuri (mănăstiri, chilii) unde se ţin 4-5 Liturghii pe săptămână şi unde este un singur preot care este şi duhovnic. În acest caz, teoria de a lega obligatoriu împărtăşirea de spovedanie cade, oricâte argumente ai aduce.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că preoții au nevoie de aceeași pregătire pentru împărtășire ca și mirenii, căci în această privință nu este nici o deosebire între ei. După teoria ta, preotul trebuie să se spovedească ori de câte ori urmează să slujească, adică unii zilnic sau aproape zilnic.

Legat de vrednicia şi pregătirea cu vrednicie pentru împărtăşire aş aminti de o pildă a Sf. Ioan de Kronstad.

Sf. Ioan de Kronstadt împărtăşea mii de oameni, în fiecare zi câteva sute sigur se împărtăşeau. Într-o zi sfântul iese cu potirul şi spune aşa: cei care s-au pregătit şi sunt vrednici de împărtăşanie, la dreapta (câteva sute de oameni au trecut la dreapta); cei care se simt nepregătiţi şi nu se pot împărtăşi, la stânga (restul au trecut la stânga). Cei din dreapta mai veniţi altă dată, cei din stânga, poftiţi.

Pare şocant, dar asta a făcut Sf. Ioan de Kronstadt. Pregătirea pentru împărtăşanie constă într-un lucru foarte simplu, numai că e foarte greu să ajungi la el. Înseamnă să te vezi în inima ta fundul iadului.

[Ioan_Cezar]

.......:) Minunată pildă!

În prealabil postat de ovidiu b.

Legat de vrednicia şi pregătirea cu vrednicie pentru împărtăşire aş aminti de o pildă a Sf. Ioan de Kronstad.

Sf. Ioan de Kronstadt împărtăşea mii de oameni, în fiecare zi câteva sute sigur se împărtăşeau. Într-o zi sfântul iese cu potirul şi spune aşa: cei care s-au pregătit şi sunt vrednici de împărtăşanie, la dreapta (câteva sute de oameni au trecut la dreapta); cei care se simt nepregătiţi şi nu se pot împărtăşi, la stânga (restul au trecut la stânga). Cei din dreapta mai veniţi altă dată, cei din stânga, poftiţi.

Pare şocant, dar asta a făcut Sf. Ioan de Kronstadt. Pregătirea pentru împărtăşanie constă într-un lucru foarte simplu, numai că e foarte greu să ajungi la el. Înseamnă să te vezi în inima ta in fundul iadului.

Si cu aceste minunate cuvinte, sa ia sfarsit sirul lung de contraziceri!

[Ioan_Cezar]

Un cuvânt al Cuviosului Sofronie despre Sfântul Siluan, acesta din urmă zicînd, între fraţii athoniţi: "Noi nu cunoaştem aşa pe Dumnezeu..."


*

Scriind pe marginea rugăciunii "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul", unul dintre autori (nu mai reţin, parcă în Pelerinul rus? ori în altă carte, îmi cer scuze, nu îmi amintesc acum...) descrie cât de felurite erau accentele puse de diverşi rugători: unul sublinia cu putere "Doamne!", altul zăbovea şi se tânguia la "Hristoase", altul se cutremura şi se mângâia cu "Fiul", altul se prăbuşea când rostea "miluieşte-mă" iar altul plângea în hohot când ajungea la "păcătosul"... Fiecare înţelegea cu pregnanţă aparte aceste componente ale adevărului rugăciunii.

Deşi nu e decât un înţeles, dacă observăm ideea dogmatică: Fiul lui Dumnezeu are puterea să ne miluiască pe noi, oamenii păcătoşi. Iar noi, crezînd aceasta, Îl rugăm să ne miluiască.

Însă în jurul şi înlăuntrul acestui adevăr de credinţă se înalţă şi viază toată viaţa creştină, se rostuiesc toate căutările şi experienţele fiecărui credincios. Fiecare trăieşte conţinutul rugăciunii, îl interpretează şi îl cultivă în mod personal, oricât s-ar strădui să se conformeze la vreun "adevăr" comun, la vreo normă. Tipicul, norma sunt doar părţi ale întregului vieţii de credinţă. Inima, însă, are bogăţia ei, aş spune eu insondabilă. Iar înţelesurile fiecărei persoane în parte de aici vin, din inima fiecăruia. De aceea şi Domnul ne judecă după inima noastră, pe care o cunoaşte în adâncuri...
Ca să nu mai spun că înţelegerea mintală/intelectuală e deosebit de complexă, depinzînd de un sistem uriaş de influenţe interne şi exterioare. Başca de duhuri şi, har Domnului, de Duhul Sfânt... Care întotdeauna respectă personalitatea omului, organizarea lui unică şi originală, concretă. O poţi constata şi din Evanghelie - comparînd cele 4 variante, după Autorii sfinţi diferiţi. Un stil la Matei, altul la Marcu. O bogăţie şi originalitate la Luca, alta la Ioan....

[anita]

În prealabil postat de ovidiu b.

Legat de vrednicia şi pregătirea cu vrednicie pentru împărtăşire aş aminti de o pildă a Sf. Ioan de Kronstad.

Sf. Ioan de Kronstadt împărtăşea mii de oameni, în fiecare zi câteva sute sigur se împărtăşeau. Într-o zi sfântul iese cu potirul şi spune aşa: cei care s-au pregătit şi sunt vrednici de împărtăşanie, la dreapta (câteva sute de oameni au trecut la dreapta); cei care se simt nepregătiţi şi nu se pot împărtăşi, la stânga (restul au trecut la stânga). Cei din dreapta mai veniţi altă dată, cei din stânga, poftiţi.

Pare şocant, dar asta a făcut Sf. Ioan de Kronstadt. Pregătirea pentru împărtăşanie constă într-un lucru foarte simplu, numai că e foarte greu să ajungi la el. Înseamnă să te vezi în inima ta fundul iadului.

In acest caz ,cei care nu s-au spovedit ar trebui sa nu se impartaseasca ,daca ar fi sa ne luam dupa sf.Ioan de Kronstadt.
Nu-i asa ? pt ca cei nespovediti de la ei putere considera ca pot lua sfanta Impartasanie ,nu cu binecuvantarea duhovnicului.Ei se considera vrednici .

În prealabil postat de anita

In acest caz ,cei care nu s-au spovedit ar trebui sa nu se impartaseasca ,daca ar fi sa ne luam dupa sf.Ioan de Kronstadt.
Nu-i asa ? pt ca cei nespovediti de la ei putere considera ca pot lua sfanta Impartasanie ,nu cu binecuvantarea duhovnicului.Ei se considera vrednici .

Cred ca toti aceia se spovedisera dar, atata timp cat in mintea lor se considerau a fi vrednici sa se impartaseasca, dovedeau de fapt cat erau de nevrednici.

Autosuficienta, mandria si obraznicia celor care cred ca merita sa se impartaseasca ii fac tot atat de nevrednici sa se apropie de Sfantul Potir ca si cum nu s-ar fi spovedit, intrucat inima le este inca plina de necuratii.

În prealabil postat de anita

In acest caz ,cei care nu s-au spovedit ar trebui sa nu se impartaseasca ,daca ar fi sa ne luam dupa sf.Ioan de Kronstadt.
Nu-i asa ? pt ca cei nespovediti de la ei putere considera ca pot lua sfanta Impartasanie ,nu cu binecuvantarea duhovnicului.Ei se considera vrednici .

Nu Anita. Plilda nu are legătură cu spovedania, ci mai mult cu conştiinţa cu care ar trebui să ne pregătim pentru împărtăşire. Părintele zilnic îi împărtăşea pe majoritatea celor care erau prezenţi la Liturghie. În post împărăşea zilnic şi 5000 de oameni. Probabil, Sf. Ioan de Kronstadt a înţeles că unii dintre fiii lui duhovniceşti intraseră într-un formalism, respectiv, faceau toate cele de după lege după care se considerau vrednici de împărtăşanie. Învăţătura pildei cred este alta, adică doar cu o conştiinţă de nevrednicie ne facem vrednici de împărtăşanie.

Cel mai bun exemplu care îmi vine acum în minte sunt rugăciunile de dinainte de împărtăşire, rugăciuni făcute de sfinţi.
Să vedem ce spune Sf. Vasile cel Mare în prima rugăciune: "Pentru aceasta şi eu, deşi sunt nevrednic cerului şi pământului şi acestei vieţi trecătoare, pentru că m-am supus cu totul păcatului şi m-am făcut rob dezmierdărilor şi am necinstit chipul Tău, dar fiind făptura şi zidirea Ta, nu deznădăjduiesc de a mea mântuire, eu ticălosul, ci nădăjduind în milostivirea Ta cea fără de margini, vin către Tine." În ce nădăjduia Sf. Vasile? În milostivirea lui Dumnezeu.

Şi continuă rugăciunea "vin către Tine: Primeşte-mă deci şi pe mine, Iubitorule de oameni Hristoase, ca pe desfrânata şi ca pe tâlharul, ca pe vameşul şi ca pe fiul cel pierdut, şi ridică sarcina cea grea a păcatelor mele". Cu cine se asemăna Sf. vasile? Cu curva, cu tâlharul, cu vameşul, cu fiul pierdut. Asta era conştiinţa Sf. Vasile cel Mare. Nu spunea Sf. Vasile: păi vezi Doamne că eu postesc, nu dorm, priveghez toată noaptea, am văzut lumina necreată, m-am împotrivit ereticilor, sunt cel mai tare şi deci sunt vrednic. Sf. Vasile avea conştiinţa nevredniciei, adică că el e curvă, că el e tâlhar, că el e vameş. Exemplele pot continua şi la ceilalţi sfinţi: Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Simeon Metafrastul, Sf. Simeon Noul Teolog, Sf. Ioan Damaschin. În concluzie, cei care se considerau (formal) vrednici de împărtăşire nu se asemănau acestor sfinţi care se împărtăşeau cu o conştiiţă vie de nevrednicie.

[anita]

Cu atat mai mult ,noi care suntem mai caldicei nu ar trebui sa hotaram de la noi putere sa ne impartasim fara binecuvantare care se obtine la spovedanie.
Pentru ca foarte multi crestini sunt autosuficienti ,nu inteleg ca viata duhovniceasca inseamna si o sporire care se vadeste in toate actiunile noastre.
Eu nu as da acest sfat mai ales ca foarte putini parinti recomanda aceasta ,unul fiind trait in Occident si doar sf.Nicolae Cabasila sa zicem ca recomanda la fel dar el a trait cu sute se ani in urma.
Daca vrei sa te impartasesti des te poti spovedi inainte.
Duhovnicul meu recomanda impartasanie odata pe luna ,el fiind preot mirean.
Eu cred ca are motivele lui ca altfel ne chema mai des la spovedanie.In cazuri rare ,de boli grave sau alte ispite stiu ca se spovedesc unii saptamanal sau mai des si cred ca atunci isi dezvaluie si gandurile cu care sunt ispititi.

În prealabil postat de anita

Cu atat mai mult ,noi care suntem mai caldicei nu ar trebui sa hotaram de la noi putere sa ne impartasim fara binecuvantare care se obtine la spovedanie.

Am spus cu binecuvântarea duhovnicului şi nu de la noi putere, iar binecuvântarea nu o primeşti doar la spovedanie.

În prealabil postat de anita

Pentru ca foarte multi crestini sunt autosuficienti ,nu inteleg ca viata duhovniceasca inseamna si o sporire care se vadeste in toate actiunile noastre.

Aici e vina penintentului dezinteresat pe de-o parte, iar pe de altă ţine şi de duhovnic.

În prealabil postat de anita

Eu nu as da acest sfat mai ales ca foarte putini parinti recomanda aceasta ,

Eu nu am sfătuit pe nimeni. :)))

În prealabil postat de anita

unul fiind trait in Occident si doar sf.Nicolae Cabasila sa zicem ca recomanda la fel dar el a trait cu sute se ani in urma.

Acum câteva sute de ani tot omeni erau, nu "zburători" sau oameni care levitează.

În prealabil postat de anita

Daca vrei sa te impartasesti des te poti spovedi inainte.

De acord. Dar să ştii că spovedania nu este o taină prin care primim bilete pentru împărtăşire. Sper că eşti de acord cu mine.

În prealabil postat de anita

Duhovnicul meu recomanda impartasanie odata pe luna ,el fiind preot mirean.
Eu cred ca are motivele lui ca altfel ne chema mai des la spovedanie.In cazuri rare ,de boli grave sau alte ispite stiu ca se spovedesc unii saptamanal sau mai des si cred ca atunci isi dezvaluie si gandurile cu care sunt ispititi.

Sunt convins că părintele duhovnic s-ar bucura să vă vadă mai des în faţa sf. Potir. El doar v-a impus un minim pe care el îl pretinde, acel minim cerut de canoane. Cred că mulţi duhovnici merg pe această linie (eu personal cunosc). Aceasta cred că e calea de mijloc.