|
|
|
|
|
#1
20.01.2015, 11:50:00
|
|||
|
|||
Poate un gay să se mântuiască?
Salutare.
Sunt în situația aflată mai sus și doresc o părere. Știu că lucruri ca acestea se discută la Spovedanie însă nu am găsit un duhovnic cu care să simt că vorbii orice fără rețineri. Nu știu dacă e vina părinților sau nu, dar în opinia mea de la o anumită vârstă unui copil ar trebuii să i se explice puțin despre sexualitate ca să nu ajungă să o cunoască în mod pornografic. Poate ca orice copil pe la vârsta de 12 ani, am început să cunosc această parte omenească însă sub un mod păcătos. Iar prin gândurile mele pot să zic că mi-am făcut-o cu mâna mea, însă cred că poate dacă aveam o educație mai creștină nu se ajungea aici... Cum spuneam de pe la 12 ani, am început să fiu stăpânit de astfel de gânduri dar nu sub formă gay ci sub formă "normală". Însă de la un timp m-am gândit eu așa, cum ar fi dacă lucrurile s-ar petrece invers, și aș păcătuii cu un băiat? Am făcut cea mai mare greșală a vieții mele să persist în gândurile acestea care în prezent mi s-au transformat într-o patimă foarte periculoasă. Acum am 20 de ani și credeți-mă că am ajuns să nu mă mai intereseze fete din punct de vedere sexual.Mai mult mi-e chiar scârbă... Bineînțeles că toate aceste lucruri se petrec înăuntrul meu, pentru că o problemă de asta nu o poți discuta cu oricine... sunt fel și fel de persoane care nu te-ar înțelege atâta timp cât ei nu știu cum e să trăiești așa ceva. Sunt conștient că această orientare nu este un lucru bun. Nu am avut prietene, dar nici prieten. Pentru că nu sunt deacord cu mine însumi și mi se pare patetic să ai ca iubit un bărbat. :)) Pur și simplu totul este de natură sexuală. Cum spuneam nu am avut relații cu un bărbat și nici nu intenționez să am pentru că dacă de alte păcate de abia fac sau nici nu fac pocăință suficientă,vai de sufletul meu o să fie dacă mă prinde moartea așa... Poate unii îmi veți recomanda să încerc o relație cu o fată ca să uit,dar credeți-mă că nu este o soluție. Cum spuneam, nu sunt interesat de fete, doar ca și amice și nimic mai mult. Ce trece mai departe mi-e scârbă pur și simplu... Dacă m-aș căsătorii aș face prostia vieții mele.Nici măcar nu aș putea avea o relație intimă... Întrebarea ar fi vreau să mă vindec de asta? Sincer... aș vrea, dar dacă nu îmi plac fetele e ciudat... Aș vrea să mă vindec, da. Dar fără să îmi placă fetele. Adică să nu mă mai atragă deloc băieții. Citeam aici pe forum la un subiect că spunea cineva că omul e la fel și aici și în veșnicie. Dacă voi murii cu această poftă pe care nu am dus-o la capăt,îmi v-a afecta mântuirea? Sper că nu voi primii răspunsuri răutăcioase.Zic răutăcioase pentru că poate unii care sunt acel tip de creștini care critică totul,vor crede că sunt la fel ca și cei care umblă din floare în floare și au o popularitate mai ceva ca vedetele. A, mai precizez că am un comportament normal, fără aere de damă și îmbrăcăminte strâmtă și colorată. Îmi place să mă îmbrac bine, și cu haine de ultimă modă (nu o să neg lucrul acesta), dar nu cu tentă colorată care să sară în ochi. Apropo, nici nu mă gândesc la mănăstire pentru că acolo este o viață grea. Sunt crescut într-un oraș destul de nice , zic eu (Cluj Napoca) , și cum nu sunt obișnuit cu munca serioasă nu m-aș adapta. Doar aș comenta și așa ceva nu se face într-o mănăstire. Știu că mă așteaptă o viață grea, mă refer la singurătate din punctul de vedere al unei partenere,însă sper ca acest lucru să nu îmi pună în pericol mântuirea... 
|
|
#2
20.01.2015, 12:07:59
|
||||
|
||||
Bine ai venit pe forum, Bogdan!
Este dureroasă situația ta, însă modul în care o abordezi este foarte bun, sănătos. Nu știu dacă și cum vei putea să te vindeci, vreodată. Numai Dumnezeu știe. Dar e tare bine că vrei să te ferești de păcat. În privința singurătății pe care o vei avea de îndurat, aceasta o rabdă și mulți creștini fără înclinații homosexuale, dar care nu vor să păcătuiască. Pentru că a găsi un partener cu care să împarți singurătatea o vreme nu este așa de greu cum este să găsești un soț/ o soție. A fi, pur și simplu, creștin, implică, de multe ori, o suferință asumată, o cruce pentru fiecare. Afecțiunea de care suferi face parte din crucea ta și nu numai că nu te va împiedica să te mântuiești, dar te poate, chiar, ajuta, atâta vreme cât nu vei răspunde cerințelor dezordonate ale trupului. Nu e cazul să te gândești la mânăstire dacă nu simți o chemare pentru aceasta. Dumnezeu te va ajuta să-ți găsești un rost în viață, dacă I-o vei închina Lui, chiar și trăind în lume. Poate îți este dat să trăiești viață îngerească.
|
|
#3
20.01.2015, 12:15:59
|
|||
|
|||
|
Citat:
Legat de viața îngerească cred că acesta se trăiește în simplitate. Nu cu avuții și fițe,nu?
|
|
#4
20.01.2015, 12:21:40
|
|||
|
|||
|
Avuții da, fițe nu. Depine cum ai sufletul, legat sau dezlegat, de avuția pe care o deții. Apoi, depinde cum o folosești, poți ajuta nevoiași etc...
|
|
#5
20.01.2015, 12:37:40
|
|||
|
|||
|
Doamne ajuta!
bogdan.mx, tu nu esti gay! Stii cum s-a ajuns la asta, stand de vorba cu gandurile... Gandurile sunt de la diavol, ca si scarba pe care o simti acum fata de fete. Incepe prin a-ti dori sa scapi de asta, dar fara sa pui conditii - deci fara: "AÈ vrea să mă vindec, da. Dar fără să îmi placă fetele. Adică să nu mă mai atragă deloc băieÈii." Vei scapa negresit! Pacatul l-ai facut cu gandul, dar nu si cu fapta. Tu nici macar nu-ti doresti sa fii cu un baiat si acesta este un lucru bun - dovedeste ca propria constiinta se revolta in fata unei astfel de anomalii, glasul constiintei tale nu a amutit, slava Domnului! Iti multumim pentru incredere si speram ca vei iesi foarte curand la liman! Nu mai sta de vorba cu gandurile, spune Tatal Nostru in gand cat de des poti sau orice alta rugaciune pe care o stii si mergi urgent la un duhovnic. Spovedeste-te si de "ca orice copil pe la vârsta de 12 ani, am început să cunosc această parte omenească însă sub un mod păcătos.". Doar spovedania te va ajuta! Nu poti lupta singur cu diavolul. Prin rugaciunea de dezlegarea de la sfarsitul spovedaniei, ti se iarta TOATE pacatele pe care le spui preotului iar parintele te va sfatui ce ai de facut in continuare si se va ruga pentru tine. Nu ascunde nimic de el - varsa tot raul acolo, la spovedanie! Inca ceva - cand cadem in pacate, o greseala pe care o comitem de obicei este aceea de a gasi vinovatii in alta parte, cumva ne justificam greselile, ne cautam scuze. Dumnezeu nu asta vrea de la noi. Chiar daca persoanele din jurul nostru ne creeaza mediul favorabil spre pacate/greseli, nu ei sunt de vina ci doar noi. Dumnezeu asta vrea, sa ne recunoastem slabiciunile, neputintele si sa cerem de la El ajutor si vindecare. Asuma-ti responsabilitatea tuturor alegerilor si a consecintelor care apar! Si nu mai sta de vorba cu gandurile!! Daca Dumnezeu a permis sa ai parte de aceasta incercare, fii sigur ca ai in tine toate resursele necesare pentru a iesi invingator!! Va fi bine, Bogan! Curaj! Last edited by crinrin; 20.01.2015 at 12:42:11.
|
|
#6
20.01.2015, 13:02:13
|
|||
|
|||
|
Iubirea, libertatea, singurătatea și celelalte despre care vorbim mai mereu sunt, în ultimă instanță, stări de spirit.
Pe care le alegem, preferîndu-le, sau pe care le respingem. Din nenumărate motive, întrețesute de-a lungul vieții noastre. Unii oameni se simt foarte singuri, iar asta le dă un aer nenorocit, chiar în mijlocul lumii. Dacă vei veni aici, în București, și vei petrece o oră în buricul târgului, de pildă la Universitate, vei remarca o mulțime de oameni a căror făptură degajă un aer indiscutabil de ființe solitare, închise, pierdute undeva într-o lume a lor... Sunt oameni triști și singuri. Deși petrec între milioane de semeni. Eu însumi mă număr printre ei, adeseori... O situație similară ai cunoscut desigur și în Cluj, că nu-i chiar un sătuc oarecare...:) Pe de altă parte, de vei avea ocazia să întâlnești vreun pustnic (eu am întâlnit unul), vei fi mirat să vezi și să auzi chipul și glasul omenescului întreg; de parcă toată omenirea ar fi adunată liniștit, în pace, înlăuntrul lui. Și vei gusta lumină, împlinire. Mereu e o legătură foarte strânsă între liniștea/pacea sufletească și celelalte: iubirea, comuniunea, libertatea. Revenind la exemplul din Piață, vei întâlni nu doar oameni lipsiți de iubire și pace, de comuniune și bucurie. Vei vedea mulțime de oameni lipsiți de libertate deși, în aparență, întrucât se mișcă slobozi în buricul târgului fără să aibă nici o opreliște (că-n București noi nici la semafoare nu oprim, spre deosebire de clujeni...:)), ei sunt liberi. Și totuși din ei (și din noi, mă rog...) răzbate un mesaj clar: sunt captivi în lanțuri interioare, în cușca propriilor ziduri formate de nevoi imperioase, cerințe și dorințe nesfârșite, nemulțumiri și dureri mereu vii, pretenții și ifose, gânduri peste gânduri, temeri peste temeri, ambiții peste ambiții, scopuri și așteptări mărețe.... Și nenumărate alte lucruri deșarte. Vane/trecătoare. Dar acolo unde pacea sufletească a fost câștigată, printr-un anume meșteșug și prin har, toate horesc și petrec în libertate, în iubire, în comuniune. Când ceva ne stingherește sau ne blochează liniștea veselă a împăcării noastre sufletești, atunci devenim prada lucrării unui duh al întunecării, al tulburării, al dezbinării, al rupturii, al iluziilor toate și al descompunerii. Respingem firescul și cultivăm nefirescul, nuntind cu moartea, cu propria moarte. Așadar, dincolo de formularea strictă a unei probleme în sfera relațiilor tale sexuale, eu cred (și îmi asum riscul să mă înșel, deci te rog să mă ierți pentru eventuala proastă cugetare) că în realitate problema principală ar putea fi reformulată în alți termeni, desemnînd alte conținuturi mai de temelie: pacea ta sufletească, dragostea ta ca răspuns la Iubirea Domnului, lucrarea ta împreună cu lucrarea Harului, cumințenia ta ca răspuns la Cumințenia Domnului, veselia ta ca pereche a Veseliei Duhului, râvna ta ca împreună-pornire cu Râvna Domnului, grija ta pentru viața ta și a celorlalți - împreună cu Pronia Domnului .... și așa mai departe. M-aș bucura să aflu că îți dai seama de importanța nu atât a problemei sexuale pe care ai semnalat-o (nu o bagatelizez, dar o consider efect, iar nu obârșie), cât mai ales de semnalul pe care îl primești prin intermediul acestei probleme de undeva din tainicele izvoare ale vieții tale. Unde apa, cine știe de ce (iar tu ar trebui să afli!) nu mai susură așa de vesel și de limpede, de curat și de proaspăt... Câtă vreme te ții departe de aprofundarea acestor lucruri cu un duhovnic, deși te numești creștin, eu cred că te ții departe de însăși calea către pacea ta și a celorlalți călători către pace. Îți spun din experiență, o amară și lungă experiență, că asta nu ajută, ci dă doar impresia că ajută, prelungind de fapt deznodământul dureros și perdant. Împărtășește frământările tale cu un duhovnic! Cu Domnul la rugăciune (adică ridică tot mai des gândul la Dumnezeu, pune pe "Doamne" la începutul fiecărui gând)! Și, eventual, chiar cu un grup de consiliere pe teme asemănătoare sau cu un consilier individual (întrucât la Cluj aveți o ofertă mare și valoroasă de psihologi care te pot ajuta să îți lucrezi propriile țarini interioare, să le desțelenești măcar, pe ici pe colo, ca lucrare pregătitoare pentru o însămânțare nouă, de mai mare calitate și rodnicie, care va veni prin Duhul, cu adevărat). Și eu am avut, când eram copil, o experiență ca a ta. Din fericire ea a rămas acolo, în trecut, ca o experiență trecătoare, una din curiozitățile copilăriei sau, mai degrabă, un joc despre care nu știam pe atunci ce înseamnă. Și totuși azi nu mai suntem copii și e potrivit să trăim la nivelul vârstei noastre, firesc. Să ne silim nițel ca să facem aceasta! Cu un strop de bunăvoință se deschid deîndată perspective nebănuite și fericite. Adică perspective firești, nimic mai mult. Ceea ce nu-i puțin, frate! Doamne ajută!
|
|
#7
20.01.2015, 13:06:06
|
||||
|
||||
|
Bogdan, e greu sa primesti un sfat care sa simti ca te ajuta cu adevarat. Poate, avand o mustrare a constiintei pe de o parte, iar pe de alta o inteligenta remarcabila, vei putea selecta dintre toate sfaturile si vei trage concluzia finala care sa te duca intr-acolo unde iti doresti de fapt si unde ne dorim cu totii: mantuirea. E adevarat, asa cum ne prezinti tu acum situatia, lucrurile nu stau tocmai roz, dar se pare ca ai toate sansele nu doar sa te recuperezi, dar sa devii printre cei care, fiind cei din urma, sa treaca printre cei dintai. Eu ma gandesc sincer la asta. Ce-ar trebui sa faci? Pai daca ti-as spune ce te-asteapta intr-un viitor apropiat, in cazul in care te decizi sa pornesti la drum, s-ar putea sa eziti inainte de a incepe si chiar sa risti sa nu mai incepi niciodata. Daca totusi privesti dincolo de viitorul apropiat, cand vei reusi sa fii implinit si multumit sufleteste, avand certitudinea clara ca pasul pe care tocmai l-ai facut acum (deschiderea catre Dumnezeu, nu neaparat catre noi care suntem la randul nostru cu tot felul de pacate) a fost inceputul revelatiei tale prin care ai actionat in virtutea dragostei lui Dumnezeu pentru tine, atunci (daca ai cu adevarat vointa sa te schimbi) nimic n-o sa te tulbure, in scopul pe care ti l-ai propus, mai ales ca Insusi Mantuitorul iti va da puterea de care ai nevoie. Slabiciunea - oricare-ar fi ea - e dulce si daca a apucat sa te domine, va fi cu atat mai greu sa te poti rupe cu adevarat. Exista mai multe metode sa scapi de ea, dar numai una este cu adevarat benefica. Roaga-te cu toata sinceritatea sa-ti dea Dumnezeu duhovnicul potrivit, iar acesta nu va intarzia sa apara. Dupa aceea sa nu-i iesi din cuvant. Tot ce-ti va spune, sa faci intocmai. N-o sa fie usor, fiindca deocamdata ai dat multa putere vrajmasului asupra ta si tocmai de aceea o sa-ti zdruncine intreaga fiinta ca sa NU te piarda, dar tu increde-te in Puterea lui Dumnezeu si in mila celui ce S-a jertfit pentru tine si pentru mine si astfel vei reusi sa treci mai usor peste toate. Nu te astepta la minuni peste noapte. Aici e o boala care se vindeca greu. Dar vei realiza la un moment dat ca ea nu mai exista si ca, ceea ce altadata iti starnea nelinisti, te va lasa rece pur si simplu. Sunt aceleasi nelinisti pe care le au barbatii pentru un anumit gen de femei, aceleasi nelinisti pe care le au femeile pentru un anumit gen de barbati; aceleasi slabiciuni care, daca le lasam, ne provoaca imaginatia, ceea ce inseamna consimtire la ispita, iar de aici si pana la savarsire nici nu mai depinde de noi, fiindca tot diavolul se ocupa sa ne puna in cale ceea ce dorim prin pacat. Deci, nimeni nu spune ca iti va fi usor. Usor ar fi sa mergi la psihiatru sau la sectari. Amandoua te pot scapa de suferinta ta, dar NU te vei mantui!!! Daca-ti pasa de sufletul tau, mergi "la Dumnezeu" sa te vindeci si astfel vei putea deveni printre "cei alesi", cum au fost atatia altii inaintea ta!
Doamne-ajuta!
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)
|
|
#8
20.01.2015, 19:21:42
|
||||
|
||||
|
Citat:
Nu se pot naste patimile fara ganduri , si asta o spun toti Sfintii Parinti , iar Bogdan este robit de gandul cel rau . Gandurile rele nu pot fi distruse fara a desfasura cu mintea ganduri bune , contrare lor , ori Bogdan constientizeaza gandul cel rau , pornirea spre cele rele , si asta il va face invingator cu siguranta , dar sa aiba rabdare , credinta si repulsie fata de pacatul descries de el . Pacatul are loc mai intai in mintea noastra , si imi aduc aminte ca Sfantul Ioan Scararul scria ca toti dracii lupta sa intunece mintea noastra, apoi insufla cele placate lor , iar daca mintea nu va fi adormita , comoara nu se va jefui ! Bogdan constientizeaza jocul murder al diavolului , iar legatura stransa cu un duhovnic bun il va salva cu siguranta .
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) Last edited by cristiboss56; 20.01.2015 at 19:24:03.
|
|
#9
21.01.2015, 04:07:03
|
||||
|
||||
|
"Interesanta" asa, maniera asta de prezentare a problemei... Interesante si recomandarile/cererile de sfirsit... chiar si onirismul absurd cu minastirea. Da, da !
Si uite, fratele stie tot. Cum a aparut, cum sa isi intretina ani de zile elucubratiile mentale... Tot ! Stie tot ! Numai nu vrea sa se opreasca. Si intr-un moment de suferinta sincera, hop, arunca piatra. Si aceasta nu ajunge bine pe fundul iazului ca si vin inteleptii, care asezindu-se in lotus, spre nefolosul lor, cugeta sincer la problema si da sfaturi din inima . O fi vreo poveste, numai ca eu unul sunt mai sceptic! Este cazul de trezire (dupa parerea mea !)si sa nu mai mincam "perje" fiindca tot stim bine ca sunt acre si ca nu ne fac bine. Mai bine discutam, de exemplu, despre articolul de fond al siteului afisat ieri "Nestatornicia..." noastra a tuturor. Acolo este esenta, acolo este drama a noastra a tuturor. Lipsa comuniunii si a trairii permanente in Hristos! Troluitul... poate fi doar un hoby. Ei, ... am zis si eu ! Nu trebuie sa va aplecati chiar toti cu sufletul peste aceste vorbe ale mele ! Hai, nu va suparati ca uite, este "nice" ! Si asta, fara sa ne placa fetele !
__________________
Credinta dreapta este medicamentul cel mare si cel dintii al mintuirii !- Sf. Maxim Marturisitorul . Last edited by zaharia_2009; 21.01.2015 at 04:18:20.
|
|
#10
21.01.2015, 08:33:10
|
||||
|
||||
|
Zaharia_2009 , multi oameni sufera de homosexulitate (sodomie) , dar nu toti isi exteriorizeaza gandurile : poate din rusine , poate din ignoranta.... Insa Bogdan a avut curajul macar sa ceara un sfat ! Ce bine era daca si ceilalti oameni cu aceasta patima ar fi facut asta. Desigur , el va trebui sa isi caute un duhovnic , dar poate ca a simtit nevoia sa -si impartaseasca suferinta mai multor oameni.
PS: nu te supara , dar nu m-am putut abtine sa nu comentez cele spuse de tine , pentru ca sunt sigur ca daca ai fi fost acum in locul lui ti-ar fi disparut simtul ironic Last edited by bluester; 21.01.2015 at 08:49:42.
|
|
|
Mod linear
