Poate un gay să se mântuiască?

[Hartford]

În prealabil postat de bogdan.mx

Salutare.

Sunt în situația aflată mai sus și doresc o părere. Știu că lucruri ca acestea se discută la Spovedanie însă nu am găsit un duhovnic cu care să simt că vorbii orice fără rețineri.

Nu știu dacă e vina părinților sau nu, dar în opinia mea de la o anumită vârstă unui copil ar trebuii să i se explice puțin despre sexualitate ca să nu ajungă să o cunoască în mod pornografic. Poate ca orice copil pe la vârsta de 12 ani, am început să cunosc această parte omenească însă sub un mod păcătos. Iar prin gândurile mele pot să zic că mi-am făcut-o cu mâna mea, însă cred că poate dacă aveam o educație mai creștină nu se ajungea aici...

Cum spuneam de pe la 12 ani, am început să fiu stăpânit de astfel de gânduri dar nu sub formă gay ci sub formă "normală". Însă de la un timp m-am gândit eu așa, cum ar fi dacă lucrurile s-ar petrece invers, și aș păcătuii cu un băiat? Am făcut cea mai mare greșală a vieții mele să persist în gândurile acestea care în prezent mi s-au transformat într-o patimă foarte periculoasă. Acum am 20 de ani și credeți-mă că am ajuns să nu mă mai intereseze fete din punct de vedere sexual.Mai mult mi-e chiar scârbă... Bineînțeles că toate aceste lucruri se petrec înăuntrul meu, pentru că o problemă de asta nu o poți discuta cu oricine... sunt fel și fel de persoane care nu te-ar înțelege atâta timp cât ei nu știu cum e să trăiești așa ceva. Sunt conștient că această orientare nu este un lucru bun. Nu am avut prietene, dar nici prieten. Pentru că nu sunt deacord cu mine însumi și mi se pare patetic să ai ca iubit un bărbat. :)) Pur și simplu totul este de natură sexuală. Cum spuneam nu am avut relații cu un bărbat și nici nu intenționez să am pentru că dacă de alte păcate de abia fac sau nici nu fac pocăință suficientă,vai de sufletul meu o să fie dacă mă prinde moartea așa... Poate unii îmi veți recomanda să încerc o relație cu o fată ca să uit,dar credeți-mă că nu este o soluție. Cum spuneam, nu sunt interesat de fete, doar ca și amice și nimic mai mult. Ce trece mai departe mi-e scârbă pur și simplu... Dacă m-aș căsătorii aș face prostia vieții mele.Nici măcar nu aș putea avea o relație intimă... Întrebarea ar fi vreau să mă vindec de asta? Sincer... aș vrea, dar dacă nu îmi plac fetele e ciudat... Aș vrea să mă vindec, da. Dar fără să îmi placă fetele. Adică să nu mă mai atragă deloc băieții.

Citeam aici pe forum la un subiect că spunea cineva că omul e la fel și aici și în veșnicie. Dacă voi murii cu această poftă pe care nu am dus-o la capăt,îmi v-a afecta mântuirea?

Sper că nu voi primii răspunsuri răutăcioase.Zic răutăcioase pentru că poate unii care sunt acel tip de creștini care critică totul,vor crede că sunt la fel ca și cei care umblă din floare în floare și au o popularitate mai ceva ca vedetele. A, mai precizez că am un comportament normal, fără aere de damă și îmbrăcăminte strâmtă și colorată. Îmi place să mă îmbrac bine, și cu haine de ultimă modă (nu o să neg lucrul acesta), dar nu cu tentă colorată care să sară în ochi.

Apropo, nici nu mă gândesc la mănăstire pentru că acolo este o viață grea. Sunt crescut într-un oraș destul de nice , zic eu (Cluj Napoca) , și cum nu sunt obișnuit cu munca serioasă nu m-aș adapta. Doar aș comenta și așa ceva nu se face într-o mănăstire.

Știu că mă așteaptă o viață grea, mă refer la singurătate din punctul de vedere al unei partenere,însă sper ca acest lucru să nu îmi pună în pericol mântuirea...

"Cum spuneam nu am avut relații cu un bărbat și nici nu intenționez să am"


Atunci de ce te numesti GAY? barbatii nu iti plac femeile nu atunci ce?
Ai o varsta deja trebuie sa stii ce e cu tine, eu cred ca e timpul sa consulti si cu un doctor.

În prealabil postat de Hartford

"Cum spuneam nu am avut relații cu un bărbat și nici nu intenționez să am"


Atunci de ce te numesti GAY? barbatii nu iti plac femeile nu atunci ce?
Ai o varsta deja trebuie sa stii ce e cu tine, eu cred ca e timpul sa consulti si cu un doctor.

Ii plac barbatii biologic, dar religia il constrange sa nu aiba o relatie cu un barbat, fiind un pacat.

[Corinusha]

^exact. Motiv pentru care, in cel mi bun caz, peste ctiv ani va ajunge sa fie frustrat si scarbit de el insusi, depresiv si cin stie ce poate fce.

Bogdan, iti da un sfat prietenesc: accepta-te asa cum esti si mergi la un psiholog. Deja problema ta, asa cum e ea nu prea cred ca o poate rezolva duhovnicul singur. Ori tu cred ca stepti de la un preot sa iti dea undaverde sa fi cu un baiat/barbat, ceea ce nu se va intampla. Asa ca mergi rumos la un specialist pe probleme de genul, discuta cu el si da-ti seama ce vrei, pana nu e prea tarziu.
Si...daca e adevarat ce ai scris pe-aici si nu esi troll, esti intr-adevar gay, dar frica de iad te constrange sa fii cin esti. Scurt si la obiect.
Asa ca ai doua variante: ori te accepti asa cum esti si continui sa fii cine esti, ori "te schimbi" si devii depresiv din cauza ca Biserica nu ccepta homosexualitatea. Decizia e la tine.
Oricum nu e vei "vindeva" e aceasta "boala" pentru ca pur si simplu nu e o boala.

PS: nu va chinuiti sa imi sariti in cap; stiu ca un forum ortodox, dar fiind la sectiunea dedicata homosexualitatii, mi-am permis a dau un sfat realit, fie el si neortodox. Pentru ca sta e realitatea.
PS2: Scuzati mancatul e litere; tastatura nu merge cum trebuie si nu stiu cand va fii schimbata.

[Mosh-Neagu]

Uneori e nevoie sa apara cineva care sa aiba o problema, ca sa descoperim ce mari probleme avem noi insine. Si... din pacate nu constientizam ca o avem, iar daca totusi constientizam (cazul lui Bogdan), sub nicio forma nu vom accepta sfaturile celorlalti, pentru ca, in opinia noastra, sunt mai prosti sau mai rataciti decat noi! Raman la parerea ca psihologul nu rezolva problema mantuirii decat daca are atata intelepciune incat sa sfatuiasca el insusi clientul sa-si caute un duhovnic, ceea ce se intampla extrem de rar.
Tie, Bogdan, ti-ar trebui trei "femei" sa-ti rezolve problema: Credinta, Smerenia si Rabdarea. Din pacate am serioase rezerve ca esti dispus sa ti le apropii. Deocamdata lasi impresia de filozofie, nu de indreptare!

[Corinusha]

clar, psihologul nu rezolva problemele duhovnicesti, dar macar il poate ajuta sa isi dea seama ce e cu el.
Dar bogdan pare sa caute defapt acceptul bisericii, ceea ce nu vagasi, asta e clar. homosexualitatea este pacat pentru Biserica. punct. Ce ramane de facut este in primul rand sa isi ea seama de fapt ce vrea si cine este, apoi sa e gandeasca biiiine ce vrea. Pentru ca fie alege sa fie gay pe bune si atunci sa nu ia in considerare parerea bisericii, fie sa isi refuleze identitarea (daca chiar pe asta o are) si asculte de Biserica, oricum vor fi consecinte, indiferent care varianta o alege; oricum vor fi frustrari; cel putin pana nu isi pun ordine clara in ganduri.

PS: am zis in postarea trecuta ca suntem in sectiunea de homosexualitate; cum mi-am at seama ca am gresit. scuze.

[Mosh-Neagu]

Urmarind mesaje si thread-uri pe diverse teme si... tensiuni, am ajuns intr-o "fundătură". Oare de ce suntem atat de ciudati in sine? Ce sau cine ne influenteaza atat de puternic, astfel incat sa dorim sa aratam altora ceea ce nu suntem? Avem in sufletele noastre propriile framantari la care practic nu prea avem solutii, dar arareori dorim sau acceptam sa primim un sfat din partea cuiva, ca si cum ar atenta la personalitatea noastra si ne-am descoperi dintr-o data slabi, tocmai noi cei ce ne pozitionam de la sine "pe val"! Cine suntem noi de fapt, dincolo de toate aparentele. Am intalnit persoane care, daca le observi pe facebook, sunt de pus la rana. Dar daca se intampla sa imparti acelasi birou sau sa apelezi la un drept al tau la care persoana are obligatia sa lucreze, sa intampini cea mai oribila monstra de ostilitate si mahalagism de joasa speta. Sau, (tot pe facebook) alaturi de recomandari deosebit de folositoare ale sfintilor parinti sa descoperi interferente cu trimiteri sexuale, aluzii perverse, citate din personalitati controversate, profund antiortodoxe... Si nu poti sa nu te intrebi ce-l poate determina pe un om sa penduleze atat de mult spre extreme, intre Bine si Rau? Care este omul real, de fapt?
Probabil depindem extrem de mult de starea in care ne afalam pe moment. Daca se intampla rar ca cineva sa ni se adreseze direct, nu prea avem ocazia sa refulam (exemplu facebook). Daca insa, intram in dialog cu persoane care nu ne menajeaza neaparat, chiar daca sunt in "lista de prieteni", atunci trebuie sa acceptam ca adevarul despre noi nu este chiar cel pe care dorim sa-l aratam altora, ci acela care il observa cei din jurul nostru, la modul cel mai detasat si dezinteresat.
Da. Cu totii avem framantarile noastre, chiar si acei care tind sa dea mereu solutii framantarilor celorlalti. Nenorocirea este ca si cei ce vrem solutii cat si cei ce lasam impresia ca le detinem, ne scaldam in aceeasi indaradnicie in a "face ascultare"! Citeam undeva o teorie legata de "critica". Cei mai avizi critici sunt acei care n-au reusit sa scrie in viata lor ceva interesant, dar din prea multa frustrare, i-au studiat indelung pe cei care au oferit lumii ceea ce n-au putut ei si astfel si-au facut un sablon care nu le-a apartinut si nu le apartine fiindca in sine... nu-i reprezinta!!! In credinta noastra ortodoxa, cam toti ne-am facut un obicei in a judeca si critica. Asta nu inseamna ca am inteles in sine cum stau lucrurile. Cred ca cel ce a fost odata sclav al pacatului si a ajuns prin mila lui Dumnezeu sa se desprinda, se situiaza cu mult deasupra criticii si a judecarii altora, iar eventualul sfat ce i s-ar cere, ar avea notiuni atat de simple incat omul superficial este tentat sa treaca foarte usor peste el!...
E greu sa vorbim de indreptare, daca drumul nostru e pe "trei carari"! E greu sa cerem sfaturi, daca le tratam cu superficialitate si aroganta. Si e cu atat mai delicat sa dam lectii de morala crestina avand venin in varful limbii!

[zaharia_2009]

Tot citind prin acest fir de discutie m-am gindit sa mai imi spun cite o parere, sa pareresc si eu.
Dar nu doresc prin interventia mea sa "lovesc in gindire" pe oarecareva(citindu-l pe geronul Cleopa) si sa il pun fie pe ginduri, fie pe nervi. Asadar, va spun de la inceput ca eu nu sunt o voce autorizata in ceva...eee, in nimic! Nu am autorizatie de punere pe piata a vorbelor si gindurilor mele, nu am autorizatie pt. nimic, motiv pentru care le insemn acum, si si pentru vecie, ca fiind "obiecte" din categoria "aleator adjuvant", adica doar posibil folositor, intimplator ajutator si nicidecum "certum pignus".
Asadar, fratilor, pareresc :
Fiind plin de mindrie, cum ca eu stiu, vai, multe lucruri, am sfirsit prin a fi cu urechile prinse in sfaturile contradictorii citite aici. Adica, si eu daca as fi un nevoitor in cautarea Adevarului, si nu a adevarului, nu as mai sti ce sa fac, ce sa aleg, pe ce cale sa merg!
Pai, de exemplu, daca as avea o problema ca a fratelui, m-as lua dupa unii si as incepe sa merg mai intii la un profesor de sport.
Da! Acesta este musai necesar ca sa se tina de mine, ca eu singur nu mai pot, si sa imi ticluiasca, adica sa ma cuprinda intr-un program de cultura fizica prin care sa imi creasca gradul de preocupare/ocupare zilnica si astfel sa nu mai am efectiv timp sa ma gindesc la blestematii.
Da zic ! E bun, bine!
Dar parca prea pare totul cam simplu, nu ? Pai cind navalesc dracii pe mine si imi infierbinta mintile si incepe sa imi tremure tot corpul si imi blocheaza gindirea si incep imaginile ticaloase sa curga in mine... pai mai fac eu fata la "programul de cultura fizica", mai sunt eu atent la ceva ?
Sau prin inchipuirile mele si imaginile care ma napadesc nu intra cumva si profesorul de CULTURA, si ceilalti barbati din sala si cite si mai cite ?!
Ei, dar nu este asta o moarte. Ma uit la o femeie imediat si precis ca ma va napadi scirba si uite ce repede am sa imi revin si totul se regleaza, si uite asa, cu timpul am sa ma izbavesc de patima.
Mai, dar spun niste batrini ca patima este ceva rau intrata adinc in suflet si greu de despuiat de ea. Asa sa fie ?
Daca o fi si o fi asa, desi ma cam indoiesc eu de batrinii acestia hitrii, sfatosi si fara studii academice de cele mai multe ori, deci daca chiar o fi asa, atunci am sa imi iau citeva zeci de ore si la un psiholog.
Am sa combin terapiile si am sa atac dublu. Cred ca o sa am succes. Da, da, stiu, nu asa imediat, dar pina la urma cred ca am sa birui.
Vezi tu, psihologul este meserias nene, te ia la intors si la ocol front si si pe dedesupt si dintr-o parte, te mai lasa, mai arunca ciutura chiar in fundul fintinii si dintr-o data te plesneste in intimitate. Eeee, si uite asa, ceas de ceas, zi la zi, nu se ezista sa nu scap de problema.
Si culmea, cred ca daca in plus,am sa apelez si la o adunatura, sau cum ii mai zice, adunare sau asociatie anonima pt cei care au pierdut triedul de orientare in viata... mama, ce sa mai ! Cred ca este tare !
Hai ca am noroc ! Pai da! Lasa ba, ca nu a murit nimeni din inchipuiri din astea cum am eu.
Si uite, chiar in clipa de fata sunt un avantajat, in cistig. Deja am si inceput sa fac ceva pt vindecarea mea ! Faptul ca sunt aici pe net, ca stau de vorba cu voi... este mare lucru . Vorba lui Toma Caragiu " ...de la unu' un "bonjour" de la altul "o tanen baum", de la una "happy birthday" si uite asa incep sa posed vreo 2-3 limbi materne", adica sa ma scutur de gunoi cu ajutorul oamenilor.
Da, da. Chiar am citit si aseara in Psaltire, undeva, unde zice :"Ferice de cei ce se incred in oameni... ca a lor este imparatia..." sau ma rog, cam asa ceva!

Psaltire... ca tot zisei... asta inseamna biserica, nu ?
Eeee, daaa! La o adica este buna si asta pt. necazul meu. Dar aici nu este chiar asa de simplu ca si cu profesionistii educati, instruiti, specialisti in domenii sociale, medicale.
Unii mi-au zis sa merg la un popa si sa ii spun ce am pe suflet. Pai da ! Pa' ce este asa simplu? Sa se uite ala la mine ca la un jegos... ma scuzati pt. cuvintul dur "mine"! Sau te mai pomeni ca incepe sa imi zica de infometare, de genoflexiuni , de rugaciuni, de reguli, de canoane... Pai de astea stiu si eu, dar stiinta, stiinta unde o vedeti voi aici ! Nu de astea am nevoie ! Am gresit cu stinta, cu buna stinta si vreau sa ma vindec la fel, tot cu stiinta. Cui pe cui se scoate. Asta este stiuta in popor de mii de ani! Eu vreau sa ma inteleaga, sa fie asa tandru cu mine, molcom, sa aibe rabdare, sa ma ia usor, sa aibe si el maniere, sa ierte tot ce ii spun, ca d'aia s-a facut popa.Adica, sa aibe un pic de psihometoda, de sugestibilitate, hai, chiar si un pic de hipnoiza ca sa poata sa ma determine.
Eu nu am auzit ca popii sa faca psihologia, desi, pe cuvintul meu, ca ar fi necesar. Ca functionar public trebuie sa fie cit mai pregatit, toba de carte, doldora de tehnic si metodic! Pai cum sa te apropii tu de un om si sa il descosi, fara sa ai tehnica, metoda, experiment, experienta... Cum ?
Nu ca... am mai auzit eu la cineva ca vorbea despre unu, din asta cu anteriu, cica unu Ilie Penelopa, sau cam asa ceva... cica ala cind mergeai si ii spuneai pacate dintr-astea mai consistente te lovea in numele tatalui cu indemnurile lui, cu poruncile lui, adica, cum ar veni, cu sfaturile lui ! Pai nu asa dom'le ! Nu asa se procedeaza !
In fine, am sa merg mai intii prin doctori, psihologi, profesori ca sa ma mai versez si apoi ma voi duce si la un popa sa vad ce reusesc cu el.
Am sa stau mai intii pe la vreo slujba, azi un pic, de pasti un pic, un pic si la craciun cind se serveste in biserica cozonac cu vin in jurul pomului de iarna, asa, ca la nemti, ca este tare frumos si in cele din urma si la taica popa !
Chiar deunazi am surprins o discutie intre doua femei, una dintre ele avea o fata cam fumatoare si strengarita, iar cealalta o invata sa o duca la deslegari si pe la masluri la biserica deoarece astfel se va cumninti, numai ca aceasta se temea spunind ca o data a fost si ea la maslu si de acolo a ramas cu niste vorbe pe care nu stie cum sa le inteleaga. Cica acolo se roaga popii pt cei care si-au cunoscut pacatele deja, apoi cica sa ne purtam sarcinile unii altora ca asa ne vom mintui,apoi ca cica toata dreptatea noastra este inaintea Domnului ca o cirpa lepadata, ca cica si ciinii maninca din farimiturile care cad de la masa stapinilor lor, ca infara de orice si mai mare decit toate ramine dragostea, ca odata un satmarean a fost batut mar si ca oamenii treceau pe linga el fara sa le pese, ca daca nu ai ulei in permanenta la tine esti nebun ca si niste fecioare, s.a.m.d. Ei, continua aceasta a doua, eu nu sunt de acord cu toate lucrurile astea ! Cu dragostea da, ca si fimea iubeste mult dar cu ciinii, cu uleiul, cu satmareanu, cu dreptatea ... eu sa sti ca nu sunt de acord. Altfel stau lucrurile, ce, tu nu vezi ?
Si tot asa si eu , cel care am probleme, ma tem, si sa fiu sincer mi se si pare hazardat asa, chiar de la inceput sa merg la biserica sau la popa.
Dar pina ma decid am sa mai stau aici pe qvorum, de vora cu voi ca sa ma mai intaresc si eu in credinta si in statornicie si apoi... 'oi mai vedea eu !

Bine fratilor, va iubesc si va salut pe toti si sa nu fiti suparati pe mine ca mi-am spus si eu parerea, ca stiu eu ca aici intre frati merge, este bine !
Pa !

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Am intalnit persoane care, daca le observi pe facebook, sunt de pus la rana.

Apropo, cum spun moldovenii la facebook?
Şazlov di mutri (ceaslov de mutre).

[catalin2]

În prealabil postat de Corinusha

Asa ca ai doua variante: ori te accepti asa cum esti si continui sa fii cine esti, ori "te schimbi" si devii depresiv din cauza ca Biserica nu ccepta homosexualitatea. Decizia e la tine.

PS: nu va chinuiti sa imi sariti in cap; stiu ca un forum ortodox, dar fiind la sectiunea dedicata homosexualitatii, mi-am permis a dau un sfat realit, fie el si neortodox. Pentru ca sta e realitatea.

Deci tu esti 'realitatea", e bine ca ne-ai spus. E realitatea ta, fiecare om are o realitate, uneori rupta de cea reala. Nu intelege de ce tot timpul sfaturi dau abaaa si tu, unii intra aici pentru ca e forum ortodox, nu sa auda parerea strazii. Am inteles ca esti psiholog, deci daca vine un pedofil la tratament tu ii recomanzi sa se accepte asa cum e, sa nu asculte de Biserica sau societatea si sa-si trateze viciile. La fel, un alcoolic va avea parte de acelasi tratament. Sunt multi care au devenit heterosexuali, probabil nu au avut ghinionul sa dea peste terapeuti care ii indemne sa ramana asa.
Nu de frica Bisericii nu ar vrea sa pacatuiasca, tu din nefericire nu poti intelege asta, ca nu vrea sa fie pacatos, sa-L piarda pe Dumnezeu.

[bogdan.mx]

În prealabil postat de Corinusha

^exact. Motiv pentru care, in cel mi bun caz, peste ctiv ani va ajunge sa fie frustrat si scarbit de el insusi, depresiv si cin stie ce poate fce.

Bogdan, iti da un sfat prietenesc: accepta-te asa cum esti si mergi la un psiholog. Deja problema ta, asa cum e ea nu prea cred ca o poate rezolva duhovnicul singur. Ori tu cred ca stepti de la un preot sa iti dea undaverde sa fi cu un baiat/barbat, ceea ce nu se va intampla. Asa ca mergi rumos la un specialist pe probleme de genul, discuta cu el si da-ti seama ce vrei, pana nu e prea tarziu.
Si...daca e adevarat ce ai scris pe-aici si nu esi troll, esti intr-adevar gay, dar frica de iad te constrange sa fii cin esti. Scurt si la obiect.
Asa ca ai doua variante: ori te accepti asa cum esti si continui sa fii cine esti, ori "te schimbi" si devii depresiv din cauza ca Biserica nu ccepta homosexualitatea. Decizia e la tine.
Oricum nu e vei "vindeva" e aceasta "boala" pentru ca pur si simplu nu e o boala.

PS: nu va chinuiti sa imi sariti in cap; stiu ca un forum ortodox, dar fiind la sectiunea dedicata homosexualitatii, mi-am permis a dau un sfat realit, fie el si neortodox. Pentru ca sta e realitatea.
PS2: Scuzati mancatul e litere; tastatura nu merge cum trebuie si nu stiu cand va fii schimbata.

Bună Corinusha și mulțumesc de răspuns.

Nu caut un preot care să accepte să umblu cu băieți.Caut un preot care să mă ajute să să depășesc acestă patimă. Asta îmi doresc și eu. Nu pot să îmi bag pe gât să îmi palcă fetele dar măcar pot să stau în banca mea și să nu fac ce nu trebuie.