Dupa 7 ani de la prima postare aici.

[Newage919]

În prealabil postat de florin.oltean75

Dragostea pentru altii este sensul existential profund, dincolo de orice altceva, chiar si propria suflare de viata.

Insa, una este dragostea omului, care este imperfecta, amestecata cu multe miscari launtrice impure / necuratii - iar alta este dragostea Duhului.

Dragostea dumnezeiasca este ca un soare nepieritor, care straluceste vesnic. Nimic nu poate sa acopere aceasta caldura minunata, nimic nu este ocolit de aceasta imbratisare.


Cel intelept cauta dragostea Lui Dumnezeu prin care sa iubeasca toata faptura.

Nu sunt de acord cu asta, dar sper ca pe uni ii ajuta mult asta.

Cred ca este mult mai important sa iti pese de cei din jur.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Newage919

Nu sunt de acord cu asta, dar sper ca pe uni ii ajuta mult asta.

Cred ca este mult mai important sa iti pese de cei din jur.

Iti pasa de cei din jur atunci cand ii consideri importanti, semnificativi pentru existenta ta.

Ce facem cu cei din jurul nostru care ne jignesc sau ne dezaproba in insasi identitatea noastra asumata?

Ne mai pasa de ei sau nu ne mai pasa? Mai sunt importanti pentru noi sau nu mai sunt?

"Cred ca este mult mai important sa iti pese de cei din jur" mai are validitate, ecou real in inima noastra sau ramane doar un slogan?

Omul in adancul sau se afla dincolo de orice identitate circumstantiala.

Nu este nici heterosexual, nici homosexual.

Nu este nicio intelepciune in a crede ca heterosexualitatea reprezinta un plus la examenul Judecatii. Sau ca homosexualitatea trebuie trambitata ca normalitate printre heterosexuali.

Fiecare are dreptul la autodeterminare, la alegere, la asumarea oricarei identitati. Mintea omului poate sa gandeasca ce vrea, limitele fiind intrinseci propriei minti.

Omul are nevoie de identitate. Identitatea se afla in stransa legatura cu nevoia de securitate.

Homosexualul are o evolutie mai convulsionata pana cand isi contureaza si accepta o identitate. Trece prin mai multe etape, rationeaza mai intens pentru a gasi un sens de normalitate - care sa-i induca stabilitate si siguranta psihica.

Dupa ce isi accepta conditia, are o mare nevoie ca ea sa fie ranforsata si de cei din jurul sau, de comunitatea locala, de societate in ansamblul ei.

In ultima etapa, cea a maturitatii, nu mai are nevoie sa fie validat, sa fie recunoscut ca "normal" de cei din jurul sau, heterosexuali. Nici sa provoace sau sa testeze opiniile celor "obtuzi".

Homosexualul trece prin viata ca si heterosexualul. Destinul omului este o insiruire de identitati pe care si le asuma la un moment dat, copil, tanar, adult, profesor, homosexual, politician, heterosexual, pensionar...

Fiecare identitate are "farmecul "ei - este o parte a povestii.

Omul insa trebuie sa se gaseasca pe sine, in adancul sau - dincolo de toate aceste forme trecatoare - daca doreste securitate reala, daca doreste sa gaseasca sensul cel mai profund al existentei.

[CristianR]

În prealabil postat de florin.oltean75

Omul in adancul sau se afla dincolo de orice identitate circumstantiala.
Nu este nici heterosexual, nici homosexual.

În adâncul său, da, după cum și după înviere, când „nu se însoară și nu se mărită”, trupul lipsind în primul caz, iar în al doilea fiind covârșit de duh.

Fiecare are dreptul la autodeterminare, la alegere, la asumarea oricarei identitati. Mintea omului poate sa gandeasca ce vrea, limitele fiind intrinseci propriei minti.

De unde decurge acest drept la autodeterminare, la asumarea oricărei identități? Eu mă determin? Nu sunt determinat încă de la începutul vieții mele de către Cel Nedeterminat?

[florin.oltean75]

De unde decurge acest drept la autodeterminare, la asumarea oricărei identități? Eu mă determin? Nu sunt determinat încă de la începutul vieții mele de către Cel Nedeterminat?

Autodeterminare in sensul ca fiecare are dreptul sa-si aleaga propria cale in viata, buna sau rea.

Este o proprietate a viului. Nu suntem masini care ruleaza software.

Desi, in cea mai mare parte, procesele de gandire se bazeaza pe automatisme, pe stereotipii.

Oricine poate crede despre sine orice.

Insa, bineinteles, ca va suporta efectele inerente unei asemeni actiuni mentale.

[CristianR]

În prealabil postat de florin.oltean75

Oricine poate crede despre sine orice.

Insa, bineinteles, ca va suporta efectele inerente unei asemeni actiuni mentale.

Exact. Dacă, împins de nu știu ce imbold lăuntric, mă declar... gâscă, fie voi ajunge la balamuc, fie va trebui să-i conving pe toți ceilalți că eu sunt un caz special, dar tot atât de normal ca și ei.

[ioana5760]

În prealabil postat de florin.oltean75

Nu este nicio intelepciune in a crede ca heterosexualitatea reprezinta un plus la examenul Judecatii. Sau ca homosexualitatea trebuie trambitata ca normalitate printre heterosexuali.

Nici n-am spus ca a fi heterosexual reprezinta un plus la examenul Judecatii si sa ne umflam in pene, dar a fi homosexual e sigur un minus. Sa nu amestecam.

Noi nu il judecam pe Newage919 ce cale alege si cum se simte, e treaba lui, dar sa nu se amageasca pe cine vrea sa urmeze si de ale cui legi/porunci asculta. Cele zise de Iisus sau de lume. Are minte, vointa proprie, el alege, el culege.
E foarte simplu, ce atata discute pe tema asta. Mantuirea e individuala, nu conteaza ce zic altii de mine, tine, el.... lumea...