Crucea fiecăruia şi nădejdea în Dumnezeu

[forever...]

În prealabil postat de sophia

Dar sanatatea este totusi cea mai importanta si nu ti-o poate da nimeni inapoi...

Cea mai importantă este dragostea, pentru Dumnezeu mai întâi, iar apoi faţă de oameni.

Nu stiu daca la tine e vorba de oboseala trupeasca mai degraba, sau sufleteasca.
Prima se mai rezolva - te opresti si te culci si te odihnesti (acasa sau in spital daca este cazul) si iti dai seama de povestea cu ulciorul care nu merge de multe ori la izvor...

Eu zic că e vorba de oboseală fizică. Dorm, dar nu mereu atât de mult şi de adânc cât ar fi nevoie. Apoi mai e frustrarea că, în perioadele respective, nu mai am timp de citit, de prieteni. Doar atât. Şi mie mi se pare nedrept, dar este scris că viaţa în lume nu e uşoară, avem greutăţi, nedreptăţi, ispite.

Încercam să văd cumva eforturile mele în lumina voii lui Dumnezeu.

[forever...]

Nădejdea în Dumnezeu nu rămâne fără răspuns :-)

S-a întâmplat o "schemă" de care am mai auzit: cineva are un şef mai dificil/ exigent, se spovedeşte şi primeşte canon să se roage pentru şef, iar după un timp şeful e mutat/ promovat :-)

Sper să fie mai bine şi de folos pentru toată lumea!

Postul acesta (al Crăciunului) îmi aduce multe bucurii - ceea ce vă doresc tuturor!

[Monnis]

Când mă copleşesc problemele, tot rugăciunea rămâne sprijin de bază, iar dacă trec şi pe la moaştele Sfinţilor, toate problemele îşi găsesc rezolvarea, de parcă aş lăsa o cerere scrisă şi ar fi aprobată, de multe ori în regim de urgenţă.
Cu ceva timp în urmă, tot de pe acest site, dintr-o postare a lui cristiboss (căruia îi mulţumesc) am aflat că există un acatist care se numeşte Acatistul Atotputernicului Dumnezeu, la năvălirea ispitelor http://www.crestinortodox.ro/comunit...p?group_id=808. Mie, pe lângă alte rugăciuni, îmi este de mare folos!

[gpalama]

În prealabil postat de Monnis

Când mă copleşesc problemele, tot rugăciunea rămâne sprijin de bază, iar dacă trec şi pe la moaştele Sfinţilor, toate problemele îşi găsesc rezolvarea, de parcă aş lăsa o cerere scrisă şi ar fi aprobată, de multe ori în regim de urgenţă.
Cu ceva timp în urmă, tot de pe acest site, dintr-o postare a lui cristiboss (căruia îi mulţumesc) am aflat că există un acatist care se numeşte Acatistul Atotputernicului Dumnezeu, la năvălirea ispitelor http://www.crestinortodox.ro/comunit...p?group_id=808. Mie, pe lângă alte rugăciuni, îmi este de mare folos!

Bun si adevarat raspuns. Cum a zis si Hristos: Biruiti, asa cum si eu am biruit.

Daca vin navala ispitele si bolile inmulteste rugaciunea; mai multe rugaciuni la sfinti, acatiste, mers la sfinte moaste, la Biserica la slujbe.

Citeste rugaciuni dupa rugaciuni, sa mori in rugaciune, dar nu cedand sub greutatea necazurilor. Sa mori cu rugaciunea pe buze.

[forever...]

Duminica aceasta am ascultat la Sfânta Liturghie fragmentul din Evanghelie despre grijile vieţii. Mai exact despre cum nu trebuie sa ne îngrijorăm despre ce vom mânca sau vom bea, despre ce vom îmbrăca... ci să căutăm mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga nouă.
Şi totuşi simt că duhul lumii mă sufocă.
Numesc "duhul lumii" mediul în care trăiesc:
 --> muncă de dimineaţa până seara – desi scrie în Psalmi “Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. “, deci nu ar trebui să mă plâng, totuşi este greu …
 --> competiţie, război al nervilor (nu spirit de conlucrare)–cine are argumente mai multe şi mai bune în favoarea părerii proprii – pe mine mă obosesc controversele şi lupta pentru a avea dreptate
 --> mândrie pentru realizări personale sau ale copiilor
 --> fuga după plăceri de diverse feluri.

Părintele Stăniloaie scria că lipsa de comuniune între oameni, precum şi lipsa de comuniune între oameni şi Dumnezeu echivalează cu o agonie. Iar cine, singur fiind, se crede liber, se înşeală, căci nu există libertate adevărată în izolare şi niciodată nu-ţi asiguri propria libertate dominând.
A nu se înţelege că eu sunt străină de cele de mai sus. Din ce în ce mai rar mă aşez la rugăciune, din ce în ce mai rar mă bucur.
Dumnezeu mi- a dat şi momente când mă simţeam mai aproape de El, dar atunci nu eram capabilă să-mi îndeplinesc îndatoririle “din lume” şi uneori nu s-a sfârşit bine.

Voi cum vă simţiţi, în raport cu cele descrise mai sus? Cum putem să Îl vedem pe Dumnezeu în lume şi în semeni?
Poate e şi o urmă de akedie/plictiseală în ceea ce simt. Iar în cartea lui Gabriel Bunge despre akedie în învăţătura lui Evagrie Ponticul am găsit idea că în aceste situaţii (de saturaţie) trebuie totuşi să stăruim în coordonatele în care ne aflăm, ca şi un călugăr în chilia sa.

[Copacel]

În prealabil postat de forever...

Duminica aceasta am ascultat la Sfânta Liturghie fragmentul din Evanghelie despre grijile vieţii. Mai exact despre cum nu trebuie sa ne îngrijorăm despre ce vom mânca sau vom bea, despre ce vom îmbrăca... ci să căutăm mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga nouă.
Şi totuşi simt că duhul lumii mă sufocă.
Numesc "duhul lumii" mediul în care trăiesc:
 --> muncă de dimineaţa până seara – desi scrie în Psalmi “Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. “, deci nu ar trebui să mă plâng, totuşi este greu …
 --> competiţie, război al nervilor (nu spirit de conlucrare)–cine are argumente mai multe şi mai bune în favoarea părerii proprii – pe mine mă obosesc controversele şi lupta pentru a avea dreptate
 --> mândrie pentru realizări personale sau ale copiilor
 --> fuga după plăceri de diverse feluri.

Părintele Stăniloaie scria că lipsa de comuniune între oameni, precum şi lipsa de comuniune între oameni şi Dumnezeu echivalează cu o agonie. Iar cine, singur fiind, se crede liber, se înşeală, căci nu există libertate adevărată în izolare şi niciodată nu-ţi asiguri propria libertate dominând.
A nu se înţelege că eu sunt străină de cele de mai sus. Din ce în ce mai rar mă aşez la rugăciune, din ce în ce mai rar mă bucur.
Dumnezeu mi- a dat şi momente când mă simţeam mai aproape de El, dar atunci nu eram capabilă să-mi îndeplinesc îndatoririle “din lume” şi uneori nu s-a sfârşit bine.

Voi cum vă simţiţi, în raport cu cele descrise mai sus? Cum putem să Îl vedem pe Dumnezeu în lume şi în semeni?
Poate e şi o urmă de akedie/plictiseală în ceea ce simt. Iar în cartea lui Gabriel Bunge despre akedie în învăţătura lui Evagrie Ponticul am găsit idea că în aceste situaţii (de saturaţie) trebuie totuşi să stăruim în coordonatele în care ne aflăm, ca şi un călugăr în chilia sa.

O metoda este sa incerci de exemplu sa poti reusi ca in decursul unei zilei
sa poti face cele 7 laude.(Evident ca n-o sa-ti iasa din prima, nici din a doua...,poate din a treia).
In felul asta alungi akedia si stii ca mai tot timpul ai un obiectiv.
Cand ma refer la 7 laude ma refer sa le faci exact cum au fost ele stabilite:

miezonoptica:fix la miezul-noptii
utrenia + ceasul 1: dimineata devreme;
ceasul 3 :intre 9-12
ceasul 6 :intre 12-15
ceasul 9:intre 15-17
Vecernia: dupa orele 17
Pavecernita Mica: dupa orele 19:00

Asa cum vezi daca ai incerca sa respecti un astfel de program liturgic n-ai mai putea sa te plictisesti.Ca n-ai mai avea cum, caci imediat cum s-a terminat o etapa a programului liturgic trebuie sa te pregatesti pt cealalta.

[CristianR]

Deci de 4-5 ori pe zi, la serviciu, pui pe birou ceaslovul, aprinzi lumânarea, tămâia și începi rugăciunile, fără să-i mai bagi în seamă pe colegi. Dacă nu vei fi dat afară după asta, sigur nu te va mai deranja nimeni. Asta e ideea, Copăcel?

În prealabil postat de forever...

Dumnezeu mi- a dat şi momente când mă simţeam mai aproape de El, dar atunci nu eram capabilă să-mi îndeplinesc îndatoririle “din lume” şi uneori nu s-a sfârşit bine.

Oare?

31. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?
32. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.
33. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.
34. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.


38. Şi pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei.
39. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. 40. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute.
41. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti;
42. Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea.


Cu discernamant, in cele lumesti, pe cele pe care le poti lasa, lasa-le, iar pe cele pe care trebuie sa le faci, fa-le. In felul asta, te vei elibera de unele treburi inutile si vei avea posibilitatea sa faci mai multe pentru sufletul tau, pentru mantuire.

Personal, incerc sa ma multumesc cu ce am, sa nu umblu dupa lucruri care nu-mi sunt neaparat necesare si sa ma axez mai mult pe partea duhovniceasca. Ea e prioritara si pentru e aducatoare de adevarata liniste si bucurie.
Restul sunt conexe - le tin in stare de functionare dar nu tin musai sa fac performanta in directia asta, pentru ca m-as obosi si stresa inutil.

[forever...]

În prealabil postat de crinrin

Oare?

31. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?
32. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.
33. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.
34. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.


38. Şi pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei.
39. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. 40. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute.
41. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti;
42. Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea.


Cu discernamant, in cele lumesti, pe cele pe care le poti lasa, lasa-le, iar pe cele pe care trebuie sa le faci, fa-le. In felul asta, te vei elibera de unele treburi inutile si vei avea posibilitatea sa faci mai multe pentru sufletul tau, pentru mantuire.

Personal, incerc sa ma multumesc cu ce am, sa nu umblu dupa lucruri care nu-mi sunt neaparat necesare si sa ma axez mai mult pe partea duhovniceasca. Ea e prioritara si pentru e aducatoare de adevarata liniste si bucurie.
Restul sunt conexe - le tin in stare de functionare dar nu tin musai sa fac performanta in directia asta, pentru ca m-as obosi si stresa inutil.

Crinrin, mulţumesc pentru mesaj! Ai dreptate, deşi mi s-a părut că ai o duritate a ta în a vedea/ tranşa lucrurile... Probabil ce am numit eu apropiere de Dumnezeu era doar o fugă de lume, poate de responsabilităţi (?) Problema e că ceea ce trebuie să fac îmi mănâncă mult, mult timp şi mă epuizează.
Oricum, mulţumesc încă o data. Voi reflecta la ce mi-ai scris.

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de forever...

...
Şi totuşi simt că duhul lumii mă sufocă.
Numesc "duhul lumii" mediul în care trăiesc:
 --> muncă de dimineaţa până seara – desi scrie în Psalmi “Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. “, deci nu ar trebui să mă plâng, totuşi este greu …
 --> competiţie, război al nervilor (nu spirit de conlucrare)–cine are argumente mai multe şi mai bune în favoarea părerii proprii – pe mine mă obosesc controversele şi lupta pentru a avea dreptate
 --> mândrie pentru realizări personale sau ale copiilor
 --> fuga după plăceri de diverse feluri.

Părintele Stăniloaie scria că lipsa de comuniune între oameni, precum şi lipsa de comuniune între oameni şi Dumnezeu echivalează cu o agonie....

Da si eu simt de multe ori ca „duhul lumii” ma sufoca.In timp ce noi ne zbatem la lucru sa facem toate cat mai bine, altii se gandesc cum "sa intre mai adanc" in buzunarele noastre.Si ce e de facut?Am observat ca ajuta mult o informatie.
Am avut probleme mari cu compania Telekom de-a lungul timpului.O agresivitate iesita din comun.M-a invatat cineva :”Nu mai fa contract mergi fara ,de ce sa fii legat de „glie”?”
Povestile sunt mai multe, dar o spun pe ultima, ca sa va spun de unde vine una din frustrarile acestei incisivitati! Ma suna uni daca imi trebuie viasaturile ,vreo trei parca cu nu stiu cat oferta. Am zis bine e OK! Dar dupa inca o luna apare o instiintare daca vreau vreo 6 posturi aiurea cu vreo 0.6 euro fara TVA si DACA NU vreau sa trimit scrisoare la o casuta postala.Nu-s prosti baietii! Dar trebuia sa faca invers, daca imi trebuia posturile alea, eu sa trimit la nu stiu ce casuta postala .

O concluzie LIPSA DE RESPECT ca o forma de comunicare in ziua de azi.Ce marketing si alte chestii ,badaranie asa directa si cresteri de abonamente cu vreo 5-10 %.Parca ar fi foamete mare la firme care fac asa ceva ,parca s-ar termina lumea la anul, si sa mai profite un pic.

Imi povestesc niste colegi, ca e misiune grea sa scapi de Internetul de la Telekom. Dupa ce a trecut o luna dupa expirarea contractului,si colegii au sesizat,nu mai vrem abonament in continuare , ei nimic si facturile veneau , au spus direct „Luati-va modemul ca il scot in drum!”!
Deci daca iti faci nervi si nu esti informat e jale.Trebuie tratati altfel !Protectia consumatorului fara mila si nervi !Iti faci nervi degeaba , aia la 1234 iti spun senin, ca de fapt ei sunt o adunatura de fraieri care:
1.Nu pot lua decizii!Nu ti-o spun direct, dar tu concluzionezi scurt asta!
2.Daca vrei abonament mai mare valoric ORICAND.Dar ei nu pot face mai mic valoric.

Daca vrei sa renunti la abonament din start trebuie sa te astepti la o "penalizare" de macar o luna din clipa care vrei sa reziliezi contractul!(sa mai platesti cel putin o chitanta)
Si apoi vine cate unul din strainatate mai zambaret si te intreaba aiurit "€žOare de ce sunteti voi asa ganditi aici in Romania!"

O lume in continua schimbare in care daca nu esti informat bine ai incurcat-o cu toate bunele intentii.Ni se aduc chestii de afara, care vrem nu vrem trebuie sa le "€žbagam" €in vietile noastre.Eram acum cativa ani in Olanda, ce era ciudat ei nu aveau perdele la ferestre! Probabil daca ai avea te-ar considera un ciudat! Cam asa e cu Facebook ,trebuie sa fi intelept ca sa nu iti arati casa,sau cat sa arati din ea.Si sfatuitori cam putini !
Da foarte adevarate cuvintele Părintelui Stăniloaie ,că lipsa de comuniune între oameni, precum şi lipsa de comuniune între oameni şi Dumnezeu echivalează cu o agonie.
Pe mine ma ajuta mult la punerea in ordine a gandurilor dupa servici,gradinaritul,ingrijirea florilor,chestii de bricolaj.Ma ajuta si rugaciunea desi am momente cand merge greu.
Muzica asta ma face sa rezonez cum as vrea :
https://www.youtube.com/watch?v=AE1FzSC8DBs Divna Ljubojević
sau https://www.youtube.com/watch?v=aLDL...qD__dc&index=5 Enya
Doamne ajuta!