Crucea fiecăruia şi nădejdea în Dumnezeu

[gpalama]

De curiozitate mergi intr-un spital in care se trateaza cancer si stai langa un bolnav din asta si apoi gandeste-te la tine si la "problemele tale".
Si vezi cati sunt pe strada cersind la sub zero grade.
Si cati sunt alcoolici.
Si cate familii se distrug.
Si apoi vezi si tu la tine daca este cu adevarat ceva din toate astea iar tu de fapt te superi pentru micile nimicuri ale vietii care sunt si trec si asta e viata.
Sau poate esti prea sensibila, caz in care trebuie sa te mai intaresti putin :).


Ce zici tu poate fi si o usoara depresie si nicidecum probleme reale. Mergi si vorbeste si cu un psihiatru pe tema asta...

[forever...]

În prealabil postat de gpalama

De curiozitate mergi intr-un spital in care se trateaza cancer si stai langa un bolnav din asta si apoi gandeste-te la tine si la "problemele tale".
Si vezi cati sunt pe strada cersind la sub zero grade.
Si cati sunt alcoolici.
Si cate familii se distrug.
Si apoi vezi si tu la tine daca este cu adevarat ceva din toate astea iar tu de fapt te superi pentru micile nimicuri ale vietii care sunt si trec si asta e viata.
Sau poate esti prea sensibila, caz in care trebuie sa te mai intaresti putin :).


Ce zici tu poate fi si o usoara depresie si nicidecum probleme reale. Mergi si vorbeste si cu un psihiatru pe tema asta...

Wow, psihiatru?
Nu e cazul. Pentru o depresie mergi la psiholog, dar nu e nici depresie.

Sunt absolut de acord cu cazurile pe care le descrii şi realizez că am muulte motive de mulţumire.
Doar că dacă mulţumesc doar că ... nu sunt aşa.... aş semăna cu fariseul.
Bucuria adevărată păleşte în cazul epuizării.

Partea bună este că pot să le văd pe toate ca o luptă de mult folos. Dacă sunt de la Dumnezeu!

Mulţumesc pentru răspuns.

Din nimicuri ne construim de fapt întreaga viaţă... de aia contează şi nişte nimicuri....

[OctavianAdrian]

Cauza tuturor problemelor/depresiilor este relativitatea centrului vietii. Focusati-va mai mult si mai des asupra modelului hristic. Rugati-va dimineata, seara, cititi pilde duhovnicesti, purtati discutii inaltatoare pentru suflet....

Invatati sa va cunoasteti mai bine. Ignorati nimicurile si focusati-va asupra modelului Iisus Hristos.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Cred Doamne si marturisesc, ca Tu esti cu adevarat Fiul lui Dumnezeu, care ai venit in lume sa ii mantuiesti pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

[forever...]

În prealabil postat de OctavianAdrian

Cauza tuturor problemelor/depresiilor este relativitatea centrului vietii. Focusati-va mai mult si mai des asupra modelului hristic. Rugati-va dimineata, seara, cititi pilde duhovnicesti, purtati discutii inaltatoare pentru suflet....

Invatati sa va cunoasteti mai bine. Ignorati nimicurile si focusati-va asupra modelului Iisus Hristos.

Vă mulţumesc pentru răspuns. E întotdeaua de folos să nu uităm de rugăciune.
Îmi place mult să citesc pilde şi cărţi duhovniceşti, numai că nu prea am timp. Asta mă întristează. Fiecare avem nişte datorii de îndeplinit şi probabil mulţi suferă de lipsa timpului.

Oricum mă simt puţin prost că am deschis topicul, pentru că problema mea nu e chiar aşa de (g)rea. (Acum sunt şi într-o perioadă mai relaxată...)

[Mena59]

Nu ai de ce sa te simti prost...
Toti avem perioade in care rabdarea noastra slabeste, ne doboara greutatile zilnice. Este chiar bine si indicat sa spui cuiva, sa te "descarci". Facand asa, ai ocazia sa primesti o incurajare, o povata, ori sa asculti alte persoane cu greutati mai mari... si asta te ajuta sa privesti cu alti ochi necazul tau...
Eu asa fac. Cand imi zice gandul: "of, nu mai pot!" Imi zic cu glas tare:" I sa vedem, de ce nu mai pot? Ce este asa greu?"... Si imi insir cu glas tare (vorbesc singura) ce anume nu mai pot. Si, surpriza! parca nici nu e asa de grav. Imi "suflec manecile", zic un Doamne ajuta! fac o cruce mare si frumoasa si pornesc la lupta (cu greutatile, desigur)

[glykys]

Cu totii avem aceste perioade.
Pentru mine, cel putin, de mare folos in astfel de momente este spovedania. Apoi, interactiunea cu oamenii. Pentru ca vezi tu, eu cred ca in spatele acestor perioade se ascunde si un egoism - problema mea, crucea mea, viata mea, necazul meu - pentru ca tindem sa sporim tot ce are legatura cu ego-ul nostru. Insa daca intri in relatie - mai activa si mai profunda, nu superficiala - cu altii, mai ales in acele momente, ti se muta cumva centrul de interes dinspre problemele tale inspre altceva. Si e bine sa iei o pauza din cand in cand, pentru ca nu moare nimeni :). Un creier odihnit reactioneaza altfel, da randament mai mare. Poti cere ajutorul in aceste momente si, la fel, iti poti oferi celorlalti ajutorul. Din proprie experienta iti spun ca atunci cand am un program incarcat si se nimereste sa imi ceara cineva ajutorul, iar eu se intampla sa i-l dau, desi ma gandesc ca nu am timp nici pentru mine, daramite pentru altii, problemele mele se rezolva mai repede decat m-am asteptat.

E o reprezentare a raiului si a iadului foarte sugestiva. In ambele locuri sunt niste mese cu mancare, dar lingurile sunt prea mari pentru a fi duse la gura de meseni. Oamenii din iad sunt tristi si slabi, in timp ce oamenii din rai sunt grasuti si foarte veseli, pentru ca se hraneau unii pe altii. Eu una cred ca primii se tot macina cum sa faca ei ca sa iasa din starea in care se afla, se vaita, pentru ca isi vad starea amarata, insa se gandesc doar la sine si la neputinta lor, care devine o parte din ei. Si asa e si in viata. Or a doua categorie nu sta sa se vaite ca nu are cum sa manance si nu isi stoarce creierii ca sa gaseasca o solutie sa manance, ci observa doua lucruri: 1. ca are ceva de daruit, deci isi transforma neputinta in preaplinul lor. Or pentru asta nu trebuie sa fii doar bun si altruist, ci sa fii si inteligent 2. ca persoanele din jur au nevoie de acel preaplin si atunci il ofera. Si cum oamenii care se aseamana se aduna, nu raman nemancati nici cei care ofera :). Si de asemenea, este importanta comunicarea (si comuniunea) - care exista doar in rai :).

Curaj!

Ah, poate te ajuta sa iti faci o lista cu problemele tale si, alaturat, o lista cu actiunile / strategiile pe care le intreprinzi ca sa le solutionezi, pentru ca nimic nu se rezolva de la sine. Poti cere si altora sprijinul. Spre exemplu, eu daca vreau sa mai slabesc 5 kilograme si mananc paine si dulciuri, apoi ma plang ca sunt grasa si uite altele ce bine arata si eu nu - e un exemplu vulgar, stiu, dar mi se pare edificator - inseamna ca e doar vina mea ca adopt o strategie extrem de defectuoasa si imi fac mai mult rau decat bine :).

Si inca ceva, de care mi-am adus aminte citind acest mesaj: scriu un mail in care cer o parere autorizata profesional lui X, Y, Z. Cei trei stiu ca au muuulta treaba si multe responsabilitati, dorm putine ore pe noapte, sunt implicati in tot felul de activitati... X imi raspunde: vino sa discutam fata in fata. Se vedea ca era tare nedormit si ca avea multe pe cap, dar si-a rupt o ora din timpul lui ca sa ma lamureasca si mi-a spus sa il mai caut cand am vreo problema. Y mi-a raspuns pe loc: citeste aia, aia, eu personal cred ca este asa, si mai discutam cand ne vedem. Z imi scrie in detaliu cat de mizerabila e viata lui - desi nu l-a intrebat nimeni - si cate are de facut si nu are timp si cate boli are si cat de greu ii este... niciun cuvant despre ce ii scrisesem eu, de ma gandeam ca mai bine folosea timpul in care compusese lungul mesaj sa se uite peste ce i-am trimis si sa isi spuna scurt si la obiect punctul de vedere...

[forever...]

În prealabil postat de glykys

Cu totii avem aceste perioade.
Pentru mine, cel putin, de mare folos in astfel de momente este spovedania.
Apoi, interactiunea cu oamenii. Pentru ca vezi tu, eu cred ca in spatele acestor perioade se ascunde si un egoism - problema mea, crucea mea, viata mea, necazul meu - pentru ca tindem sa sporim tot ce are legatura cu ego-ul nostru. Insa daca intri in relatie - mai activa si mai profunda, nu superficiala - cu altii, mai ales in acele momente, ti se muta cumva centrul de interes dinspre problemele tale inspre altceva. Si e bine sa iei o pauza din cand in cand, pentru ca nu moare nimeni :). Un creier odihnit reactioneaza altfel, da randament mai mare.

Un mesaj frumos, mulţumesc!

Bine-venită atenţionarea la egoism.
Spovedania, sau pur şi simplu vorbitul cu Părintele îmi sunt luminiţa concretă de la capătul tunelului. El mi-a spus chestia cu crucea.
Relaţia cu oamenii - la mila Domnului. Adică poţi avea surpriza ca dintr-un cuvânt sau o privire să capeţi o încurajare, o bucurie sau pur şi simplu înţelegere de la cine nu te aştepţi. Altfel, contra-cronometru fiind, nu văd cum să ajungi la relaţii profunde... Astfel de relaţii se construiesc în timp, în ani de zile!
Pauzele, astea sunt problema. Că uneori nu ţi se permit.

Ah, poate te ajuta sa iti faci o lista cu problemele tale si, alaturat, o lista cu actiunile / strategiile pe care le intreprinzi ca sa le solutionezi, pentru ca nimic nu se rezolva de la sine. Poti cere si altora sprijinul. Spre exemplu, eu daca vreau sa mai slabesc 5 kilograme si mananc paine si dulciuri, apoi ma plang ca sunt grasa si uite altele ce bine arata si eu nu - e un exemplu vulgar, stiu, dar mi se pare edificator - inseamna ca e doar vina mea ca adopt o strategie extrem de defectuoasa si imi fac mai mult rau decat bine :).

Astfel de soluţii nu m-au atras nici cu alte ocazii. Nu e prea mult loc de strategii. Cred că e pur şi simplu lupta cu lumea, în care să nu uităm să-L chemăm în ajutor pe Cel care a biruit lumea.

Si inca ceva, de care mi-am adus aminte citind acest mesaj: scriu un mail in care cer o parere autorizata profesional lui X, Y, Z. Cei trei stiu ca au muuulta treaba si multe responsabilitati, dorm putine ore pe noapte, sunt implicati in tot felul de activitati... X imi raspunde: vino sa discutam fata in fata. Se vedea ca era tare nedormit si ca avea multe pe cap, dar si-a rupt o ora din timpul lui ca sa ma lamureasca si mi-a spus sa il mai caut cand am vreo problema. Y mi-a raspuns pe loc: citeste aia, aia, eu personal cred ca este asa, si mai discutam cand ne vedem. Z imi scrie in detaliu cat de mizerabila e viata lui - desi nu l-a intrebat nimeni - si cate are de facut si nu are timp si cate boli are si cat de greu ii este... niciun cuvant despre ce ii scrisesem eu, de ma gandeam ca mai bine folosea timpul in care compusese lungul mesaj sa se uite peste ce i-am trimis si sa isi spuna scurt si la obiect punctul de vedere...

Este evident că X şi Y sunt modelele preferate. Eu îl înţeleg şi pe Z în ipoteza că ar fi fost pur şi simplu epuizat. (Fără partea cu văicăreala.)

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de gpalama

Ce zici tu poate fi si o usoara depresie si nicidecum probleme reale. Mergi si vorbeste si cu un psihiatru pe tema asta...

Depresia e o problemă reală. V-o spune Stan Păţitul. :)

[Erika01]

Prima oară când scriu pe acest forum, sper ca scriu unde trebuie. Nu găsesc alta căsuța inde pot scrie.

Săptămâna asta am pierdut încă o sarcina și as dori sa știu ce se intampla cu sufletul copilului meu născut mort la 21 săptămâni?

[Lucian008]

În prealabil postat de Erika01

Prima oară când scriu pe acest forum, sper ca scriu unde trebuie. Nu găsesc alta căsuța inde pot scrie.

Săptămâna asta am pierdut încă o sarcina și as dori sa știu ce se intampla cu sufletul copilului meu născut mort la 21 săptămâni?

Duhovic ai?