|
|
|
|
|
|
|
#1
10.10.2014, 14:41:00
|
|||
|
|||
Imi pare rau daca nu am redat cu exactitate pilda semanatorului, insa banuiesc ca o stie toata lumea destul de bine ...
Eu altceva as fi vrut sa ma ajutati sa imi dau seama... 1) oare am fost candva mai credincioasa si acum sunt pe cale sa mi pierd credinta, sau nu am avut-o niciodata ( doar am facut parte dintre cei care se amagesc sperand ca Dumnezeu ii/ne iubeste pe toti, cand de fapt nici nu meritam asa ceva) ( cum spuneam si alta data, sunt diferite grade de ateism: cel mai raspandit este cel in care credem ca exista un creator al lumii si universului astuia in care traim, insa nu se amesteca in vietile noastre, nu il intereseaza si nu le influenteaza in nici un fel, indiferent cat suntem de buni sau rai ;singurul lucru care nu-l inteleg eu la adeptii acestei teorii este atunci de ce trebuie sa mai fim buni si sa facem bine cand putem face si rau ca tot aia e...) PS: cred ca multi dintre cei ce ma stiu de la inceput fie se asteptau sa cad in necredinta, fie stiau ca deja nu o aveam..( credinta, ma refer).: 2) am fost vreodata o persoana buna si acum am devenit rea, sau am fost rea dintotdeauna, si egoista, si am vrut sa fiu sau sa par buna doar din mandrie sau orgoliu, sa ma admire lumea, sa fac impresie buna? ( deci va rog sa ma credeti ca aproape numai am nici o farama de bunatate, dragoste, compasiune, mila, etc...chiar daca sunt partinitoare cu unii, chiar nu sunt dispusa, numai am puterea sa ajut pe nimeni...de-abia ma mai duc pe mine; acum am mai auzit una buna: soacra-mea si-a rupt piciorul si nu a vrut sa stie fii-sa, sa nu cumva sa-i strice planurile, in schimb cica vrea sa ne ducem noi sa avem grija deea...adica eu nu mi-am luat co toata vara, pt mine ca sa ma odihnesc, nici ca sa-mi fac treburile mele ( pt ca stiam ca sunt prea epuizata ca sa ma apuc de altevtreburi gospodaresti, asa ca am preferat sa raman la serviciu :)) si ce sa fac, sa mi iau acum ca sa le rezolv pe ale ei ??? ( macar daca s-ar abtine sa nu imi zica vorbe care sa ma jigneasca, sau poate crede ca daca lui fii-su sunt obligata sa i le suport, nu inseamna ca imi si plac sau ca mi le asum...de ex azi mi-a zis ca i-au dat tratament cu heparina si i-am zis sa aiba grija sa nu se loveasca ( pt ca am mai vazut oameni tratai cu anticoagulante care au facut ditamai hematoamele fara ca macar sa stie ca s-au lovit) si-mi zice ca ce vorbesc in dodii, sau nu stiu cum a zis, adica ca si cum as fi fost proasta, cum sa se loveasca cand ea nici nu poate sa calce jos?). Parerea mea personala pana la urma este ca nu au dreptul sa te jigneasca decat cel mult 1) cei care te hranesc, intretin,'adapostesc si astfel depinzi de ei -soti, parinti, etc, si poate esti chiar o povara pr ei, sau 2)cei care te iubesc si eventual i-ai suparat, dezamagit... Asadar, in care posibila ipostaza a semintei m-as putea afla: cea care a cazut in drum si au mancat-o ciorile,cea care a cazut in loc pietros, fara apa, sau cea impresurata de buruieni? Cum e mai bine sa fii atunci cand esti mai prost si mai dezavantajat, abuzat, batjocorit de ceilalti? Credincios sau ateu? Dc esti credincios o vezi ca pe un test de umilinta din partea lui Dumnezeu, in urma caruia poate vei castiga ceva ( dar "in ceruri", nu aici); dc esti ateu te impaci cu ideea ca vei fi mereu persecutat de cei mai puternici si nu vei castiga nimic niciodata, degeaba astepti, tot ce poti sa faci e sa persecuti si tu la randul tau pe cei mai slabi ca tine...( sipoate, ar zice unii in felul asta te ambitionezi si te ridici pa la urma, iti creste increderea si poate oi birui si pe vechii persecutori, pecand stand si rabdand ca asa e crestineste, nu vei castiga nimic niciodata si vei pierde din ce in ce mai mult, fiind convins ca neputinta ta e pe placul lui Dumnezeu...) Last edited by fallen; 10.10.2014 at 15:37:20. 
|
|
#2
10.10.2014, 14:47:57
|
|||
|
|||
:)
Citat:
Nu-s eu chiar atat de inteleapta incat sa critic pe altii... dar tare m-am amuzat. Ai fost simpatica si de-ai fi fost in preajma te-as fi pupat. Sa sti ca am cautat si eu talcuirea pildei semanatorului si imi dau seama ca sti tu ceva, ceva. Iarta-ma daca te-am suparat!
|
|
#3
13.10.2014, 15:39:33
|
|||
|
|||
|
Citat:
Ma bucur insa ca intamplarea fericita a facut ca tocmai ieri ( duminca ) sa se citeasca si sa se propavaduiasca chiar pilda semanatorului :). Iar ceea ce a spus acolo Mantuitorul, e ceea ce face diferenta intre oameni... In cazul de fata samanta este Cuvantul lui Dumnezeu, care e acelasi si are aceeasi putere pentru toata lumea, nu este asemeni unei seminte oarecare, care are in ea o informatie genetice mai buna sau mai putin buna ( performanta) care alaturi de mediu , ii conditioneaza germinarea si evolutia ( mai multe seminte in conditii identice de mediu nu dau acelasi rod, de asemeni 2 seminte identice in conditii diferite, iar nu dau acelasi rod). Cuvantul lui Dumnezeu aici este constanta; variabile sunt 1) mediul si 2) ravna personala. De data asta nu am mai auzit comparandu-se ipostazele caderii semintei ( drum, stanca, umbra, etc) cu mediu sau alti factori extrinseci ( anturaj, etc) ci cu apropierea mai mare sau mai mica a noastra de lume si de lucrurile materiale...adica 1) cei din drum= aud cuvantul dar nu prinde radacini in sufletul lor, pt ca ei acolo au cu totul alte preocupari; 2)cei din loc pietros - saminta incolteste,dar nu o uda, adica nu o alimenteaza, nu se preocupa ulterior sa aprofundeze, sa hraneasca credinta care a incoltit in sufletul lor; si 3) cei din loc umbros, care sunt impresurati de buruieni, sunt cei care fiind prea atasati de bunurile materiale ale acestei lumi, sunt curand coplesiti de griji care ii fac sa abandoneze credinta si grija pt sufletul lor. Deci ca sa ajunga sa dea rod o samanta e nevoie de sol in care sa isi infiga radacina, apa sa o hraneasca, si lumina de asemeni, ca sa poata creste suficient de repede cat sa depaseasca buruienile care nu au nevoie de atata lumina, cresc si cu mai putina. Insa acesti factori simbolizeaza nu conditii de mediu, care teoretic sunt independente de vointa noastra, ci predispozitii intrinseci ale sufletului ( solul) cat si preocupari voluntare -" hranirea", "udarea", expunerea la lumina - adica activitati voluntare ale noastre prin care sa ne consolidam credinta, citit, rugaciuni, frecventarea slujbelor. Abia cand incepem sa punem si in practica cele invatate, atunci se poate spune ca am ajuns in ipostaza a patra a semintei care a dat rod insutit...
|
|
#4
13.10.2014, 15:47:57
|
|||
|
|||
|
Citat:
Pilda evangheliei de duminica m-a bucurat si pe mine ca, uite , s-a potrivit cu discutia noastra si ne-am lamurit cum sta treaba. Sa ne ajute Domnul sa primim Cuvantul si sa dam roade bogate!
|
|
#5
11.10.2014, 19:45:23
|
||||
|
||||
|
Nu stiu daca ati observat dar oamenii sunt foarte sensibili, eu de exemplu mai am momente cand mai mustru pe unii sau altii, si sincer nu stiu daca fac bine, pentru ca in general oamenii sunt foarte devensivi la mustrari, foarte orgoliosi, chiar un mic cuvant spus aiurea poate genera mari conflicte. Sa va dau un exemplu, am o amica care o stiu de cativa ani, ea mai venea la slujbe se spovedea si toate cele, dar fata umbla in ratacire zic eu, pentru ca trece foarte repede dintr-o relatie in alta. si imi spune ca ea cauta un baiat serios. Ultimul tip fuma si era un tip ciudat, statea toata ziua in casa si se uita la seriale si se juca, actualul baiat e rocker, nu ca am ceva cu rockerii dar se vede o raceala in sufletul ei, facultate munca si relatia cu tipul asta, ea inainte era rockerita acuma iarasi umbla cu rockeri, a inceput sa se imbrace in negru si imi spune ca tipul nu o influenteaza asa tare. Stau si ma intreb daca tu cauti un baiat serios pai de ce fugi asa repede de la unu la altu?, acu cateva luni am intrebat-o daca se mai spovedeste si se stramba din nas ca nu vrea. Intr-un fel ma simt prost ca incerc sa o mustru, nu-i dau cu bata in cap doar incerc sa ii reamintesc putin de lucrurile astea duhovnicesti. Daca ii vorbesti cuiva de biserica ori te ia in ras ori te considera un fanatic, ori homofob ori alte tampenii. Cum putem noi mustra oamenii fara sa-i ranim?
__________________
,,Cu Dumnezeu nu-i nevoie să fii politicos; pur și simplu, varsă-ți inima ta în fața Lui." Pr Sofronie Saharov
|
|
#6
11.10.2014, 21:32:10
|
||||
|
||||
|
Citat:
-cand avem o autoritate care ne indreptateste sa mustram. De exemplu; preotul poate mustra un penitent. Dar un alt penitent nu este in aceeasi pozitie. Aceasta este mustrarea propriu-zisa: o "mustrare de sus in jos". -cand primul pas este facut de celalalt. Celalalt vine sa ne ceara opinia. Adica, de pe pozitie de egalitate, nu mustram neintrebati, fiindca pierdem si prietenia si nici mustrarea nu va folosi la nimic. Noi nu trebuie sa uitam ca nu mustram ca sa mustram, ci avem in vedere caracterul medicinal al acestui lucru. Pentru asta, trebuie ca fie sa fim Medici, fie celalalt sa ne ceara un sfat medical. Aceasta ultima situatie este o "mustrare frateasca". -cand e vorba de un pacat atat de manifest, incat tacerea noastra ar fi ea insasi un pacat al nostru. Catolicii numesc acest gen de pacate "pacate straine", gen care are 6 specii: a sfătui pe altul la păcat; a porunci altuia să păcătuiască; a consimți la păcatele altuia ; a lăuda păcatele altuia; a ajuta pe altul la păcat ; a apăra păcatele altuia. Am subliniat cazul in care tacerea noastra ar putea fi ea insasi un pacat. In acest caz, nu putem folosi termenul "mustrare". In cazul prezentat, trebuie sa avem in vedere ca: -"a nu te spovedi" nu este un pacat manifest. Crestinii au obligatia, desigur, de a se spovedi macar o data pe an. Unuia care vrea sa Il urmeze pe Domnul, desigur ca ar fi bine sa-i atragem atentia asupra acestei obligatii ale celor din Biserica. Dar, daca cineva nu vrea sa Il urmeze pe Domnul, nu prea are importanta daca se spovedeste sau nu. -trebuie sa ne ferim de judecata prezumtioasa. "A umbla cu multi baieti" nu este un pacat pentru cineva care isi cauta perechea. Cum vreti sa se marite o fata, decat acceptand intalniri cu mai multi baieti. Pacat este atunci cand cineva are o legatura sexuala inainte de casatorie (curvia) sau in afara casatoriei (preacurvia). Iarasi, "a umbla cu rockeri" nu este un pacat, desi, sunt de acord, poate fi un lucru neintelept. Totusi, caracterul diabolic al culturii rock nu este evident pentru oricine si multi dintre noi, inclusiv subsemnatul, am cochetat o vreme cu formatii gen ACDC, bravand si fara sa constientizam cam ce consecinte ar putea avea sa ascultam des "Highway to Hell", "Back in Black" sau "Hells Bells".
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com
|
|
#7
12.10.2014, 06:23:23
|
|||
|
|||
|
Citat:
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
|
|
#8
12.10.2014, 22:37:51
|
|||
|
|||
|
Tata de baiat
Delicioase citatele tale din muzica rock. Am trecut prin aceleasi entuziasme juvenile si ma intreb DE CE tinerii sunt, toti, atat de deschisi la chemarile grosiere ale diavolului?
Ca tata, zic: copiii de 1 an tind sa considere ca toate le apartin (jucariile altor copii, dragostea parinteasca, protectia, cercul mic care este familia, nicaieri nu apare Dumnezeu), cei de 2-3 ani needucati continua sa considere ca orice jucarie care li se pare interesanta este a lor pe loc (ceilalti copii nu mai conteaza in fata dorintei lor de a avea in posesie acea jucarie) iar cei educati dau jucarile lor altor copii, cu resentimente mai mici sau mai mari, iar la 4-7 ani devin nedumeriti de comportamentul ciudat al celor care nu isi impart jucariile ci au sentimentul posesiei exacerbat si raman blocati, fara reactie: desigur, cei needucati in a imparti, castiga. Cei invatati cu morala crestina, se uita cum au pierdut si nu pricep: parintii lor le-au zis sa se comporte intr-un fel care este gresit si e mare razboiul din mintea lor care se afla in constructie. Aici voiam sa ajung: copiii sunt sub influenta diavolului (caci asa par) si noi, parintii, impreuna cu ingerul pazitor, trebuie sa ii dirijam? Daca este asa, cat de oribil este sa te uiti la un copil de un an, caruia nu-i pasa de Dumnezeu, pentru ca nu e constient de EL, ci de celalat...???!!
|
|
#9
12.10.2014, 22:52:36
|
|||
|
|||
|
Citat:
Cand cineva se uita la un copil, si primul lucru care ii vine in cap este cuvantul "diavolesc", atunci nu stiu ce fel de parinte este sau va fi acel om...
|
|
#10
12.10.2014, 23:55:50
|
|||
|
|||
|
Citat:
[quote=abaaaabbbb63;569173]Acel copil, in stare naturala si pura, la 1 an, nu vede lumea cum o vezi tu. Pentru el nu exista Dumnezeu, nu exista Diavol, exista doar joaca, mancare si somn. /quote] Nu ai copii, este clar: ce inseamna joaca? Cine castiga? Cu ce metode castiga ti se pare familiar? Mancarea este comuna si vacilor sau porcilor:toti isi hranesc puii, nu este cazul sa ne cramponam de asta. Cu ramele este mai greu, caci sunt hermafrodite, dar ce stim noi despre asta... Oamenii care nu au copii, tind sa fie foarte destepti in a contra pe cei ce au copii. Parerile lor sunt importante, deoarece ei nu s-au crescut suficient pe ei insisi. Cand vor afla ca nu era suficienta experinta lor de pana atunci, ca sa emita o opinie pe o problema, vor fi deja parinti de copii, asa cum am fost si noi, parintii de copii. Dar ce folos, daca ne dam cocosi... Tu cum ti-ai face copilul cresin? Si sa ramana asa dupa interactiunea cu ceilalti copii. Al meu se descurca, cu greu, dar nu renunta la felul lui de a fi.
|
|
|
Mod hibrid