Parintele Arsenie Boca "interzis" ?? stie cineva ceva ?

În prealabil postat de cristirg

-nu e clar ceea ce zice p Boca,sunt multe amestecate,ortodoxia cu gandirea lui proprie

Se pare că nu e clar pentru tine, pentru alții e destul de clar.

În prealabil postat de cristirg

-si in "Cararea" apar destule elemente new-age-iste

Ceva concret?

[cristirg]

În prealabil postat de ovidiu b.

Nu observi că nu poți analaiza un text fără să te debalansezi de propriile prejudecăți?
Pictarea celor două biserici: cea Apuseană e într-o semiumbră, iar cea de la Răsărit în lumină, nu e clar?...și poate fi interpretată ca o profeție, ca o posibilă unire.
Poate că prin Sf Francisc mulți catolici vin sau vor veni la ortodoxie, făcând o analogie la minunea mai sus amintită cu convertirea unei catolice la ortodoxie.
Pictura din biserica de la Drăgănescu este atipică...mitraliere, tancuri, parabolice, telefoane etc..

-asa poti sa interpretezi orice erezie ca profetie
-tocmai am citat o gramada din Sf Ignatie,care arata ca Francisc era in inselare demonica si tu ii zici sfant ?

În prealabil postat de cristirg

-asa poti sa interpretezi orice erezie ca profetie
-tocmai am citat o gramada din Sf Ignatie,care arata ca Francisc era in inselare demonica si tu ii zici sfant ?

Și părintele Arsenie Boca a amintit foarte clar despre rătăcirile catolicilor și chiar a Sf Francisc, dar nu sunt eu în măsură să stabilesc sfințenia cuiva.

Pentru tine e un rătăcit, pentru catolici e un sfânt.
În cazul de față, pune-te pentru o clipă în postura unui catolic.

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de cristirg

-tocmai am citat o gramada din Sf Ignatie,care arata ca Francisc era in inselare demonica si tu ii zici sfant ?

Am înţeles ce spune Sf. Igantie, nu este nevoie să repeţi de "n" ori. Alte păreri în afară de cea a Sfântului Ignatie nu mai ai în această privinţă?
Nici un Sfânt nu este infailibil, se spune aceasta clar în canoanele Sfintelor Sinoade.

În prealabil postat de cristirg

-si in "Cararea" apar destule elemente new-age-iste

Dacă ar fi să analizăm la virgulă, toate scrierile sfinţilor după criteriile domniei tale, nu ar mai rămâne nici unul!!

Spui că în "Cărarea" apar "destule elemente new-age-iste", deşi nu le numeşti care sunt acelea.
Atunci, ce ne poţi spune despre cartea Sfântului Luca al Crimeei canonizat de Biserica Rusă, unde se vorbeşte direct despre existenţa extratereştrilor, somnabulism, spiritism, practici energetice şi multe altele din ceea ce tu numeşti "elemente new-age-iste"...

Citeşte "Cărarea Împărăţiei" cap-coadă a Părintelui Arsenie Boca, apoi citeşte şi "Duh - Suflet " Trup (Puterea inimii)" cap-coadă a Sfântului Arhiepiscop Luca al Crimeii, fă o comparaţie între acestea două cărţi, apoi vreau să-ţi aud părerea. Eu am rămas oarecum derutat când am citit pentru prima dată cartea Sfantului Luca, însă la scurt timp mi-am revenit.

Şi să spui apoi, de ce Părintele Arsenie Boca nu ar trebui canonizat spre deosebire de Sf. Luca al Crimeei, care este canonizat. Sincer eu nu te pot înţelege. Se simte o ură în postările tale faţă de persoana Părintelui Arsenie Boca pe care vrei să-l scoţi cu orice preţ ca eretic

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de cristirg

-pai asta e problema ca nu trebuia sa zica ca metoda respectiva are vreun merit,trebuia sa zica doar ca nu e recomandata de Biserica ortodoxa si ca duce la ratacirea mintii,deci nu trebuie apreciata deloc astfel de metoda,si trebuia sa zica clar ca papistasii sunt eretici,si ca Francisc a ajuns la cea mai mare inselare demonica-asa cum clar zice Sfantul Ignatie
-vad foarte clar textul,trebuia sa lase doar partea a doua a textului fara aprecierea metodei

Părintele a zis ceea ce a crezut de cuviinţă că se potrivea cu situaţia în care transmitea mesajul. Pentru un om care trăieşte o situaţie, aici una oratorică, decizia se ia diferit decât pentru noi, care privim din afară momentul respectiv.
Să cercetăm cu puţină atenţie şi oleacă de bunăvoinţă. Ba chiar cu consideraţie! - întrucât ne vorbeşte Părintele Arsenie, iar nu un oarecare bălmăjitor. Deci haide să punem de la început ochelarii cei buni şi aducători de folos!
Părintele ne transmite un mesaj. O face de pe poziţia lui de duhovnic, de teolog, de mesager al lui Hristos către semeni, de păstor. Nu a inventat el acest statut, ci i s-a conferit de către Biserică, în perioade foarte tulburi ale istoriei concrete din ţara noastră - o ştim, ştim printre altele cât a fost (şi este inclusiv în prezent) de hăituit de Securitate precum şi de alţi duşmani. Să îi recunoaştem aşadar măcar buna intenţie şi jertfelnicia, dacă sfinţenia nu voim, să ţinem cont că atunci când Părintele vorbeşte sau scrie, el slujeşte!
Şi, înarmaţi cu acest context al minţii noastre, să cercetăm ce spune Părintele.
Mai întâi să ne asigurăm de un lucru: cui vorbeşte Părintele, în ce situaţie de viaţă se află, ce a spus mai înainte, ce a spus după acest moment pe care îl dezbatem. Ce scop urmăreşte, ce metodă foloseşte.
De câte ori citim un text, fie el şi din Scriptură (şi mai ales atunci!!) trebuie să luăm în calcul datele reale care vin spre noi. Altminteri, cădem în eroarea inversării/răsucirii perspectivei: când nu noi mergem spre text, la întâlnire, ci tragem textul spre noi, îl asimilăm la noi, la organizarea noastră. Practic, nici nu mai receptăm datele unui text ci, trăgînd textul la ale noastre, ne preamărim pe noi cu prilejul întâlnirii altuia - text sau persoană.

Dacă ţinem aceste preliminarii necesare unei întâlniri sănătoase şi inteligente, atunci textul Părintelui nu mai poate fi incriminat atât de uşor.

Crezi că judec bine? Fără supărare, ţi-o spun cu camaraderie, ca un confrate care voieşte ca şi tine, sper, să cunoască cum stau lucrurile cu adevărat. Crezi că procedez bine? Sau mă înşel undeva?

În prealabil postat de cristirg

-tocmai am citat o gramada din Sf Ignatie,care arata ca Francisc era in inselare demonica si tu ii zici sfant ?

Părintele Arsenie Papacioc:”Referitor la sfintii catolici, ei nu făceau dogmatică când trăiau. Dacă am face o comparatie între Sfântul Serafim de Sarov si Sfântul Francisc de Assisi, ei erau sfinti prin rugăciune, prin lipsuri extraordinare, nu vorbeau de rău. Ei rămân de valoare. Noi discutăm aspectul dogmatic.

Iată că sunt și alți părinți ortodocși care au respectat sfinții catolici...asta nu înseamnă că sunt de acord cu dogma catolică.

[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

Părintele Arsenie Papacioc:”Referitor la sfintii catolici, ei nu făceau dogmatică când trăiau. Dacă am face o comparatie între Sfântul Serafim de Sarov si Sfântul Francisc de Assisi, ei erau sfinti prin rugăciune, prin lipsuri extraordinare, nu vorbeau de rău. Ei rămân de valoare. Noi discutăm aspectul dogmatic.
Iată că sunt și alți părinți ortodocși care au respectat sfinții catolici...asta nu înseamnă că sunt de acord cu dogma catolică.

Am discutat despre acest pasaj, Parintele spune in continuare si de ce crede asta: pentru ca el credea ca Tainele catolicilor ar fi valide, la fel ca cele ortodoxe. Altfel cum sa considere sfant pe cineva care nici nu era botezat? Dar noi stim azi ca nu sunt valide taineel catolcilor, pentru ca avem acces mai facil la ce au spus sfintii si invatatura Bisericii, datorita internetului.
Poti vedea si un motiv pentru care ar fi dificila canonizarea Parintelui. Si asa unii credinciosi nu stiu ce sa creada despre catolici, ar fi primul sfant care ar afirma asa ceva. Iar unii nu stiu ca si un sfant poate gresi, o sa ia ca infailibil tot ce se spune ca ar fi spus Parintele.

[cristirg]

În prealabil postat de tot-Laurentiu

Am înţeles ce spune Sf. Igantie, nu este nevoie să repeţi de "n" ori. Alte păreri în afară de cea a Sfântului Ignatie nu mai ai în această privinţă?
Nici un Sfânt nu este infailibil, se spune aceasta clar în canoanele Sfintelor Sinoade.


Dacă ar fi să analizăm la virgulă, toate scrierile sfinţilor după criteriile domniei tale, nu ar mai rămâne nici unul!!

Spui că în "Cărarea" apar "destule elemente new-age-iste", deşi nu le numeşti care sunt acelea.
Atunci, ce ne poţi spune despre cartea Sfântului Luca al Crimeei canonizat de Biserica Rusă, unde se vorbeşte direct despre existenţa extratereştrilor, somnabulism, spiritism, practici energetice şi multe altele din ceea ce tu numeşti "elemente new-age-iste"...

Citeşte "Cărarea Împărăţiei" cap-coadă a Părintelui Arsenie Boca, apoi citeşte şi "Duh - Suflet " Trup (Puterea inimii)" cap-coadă a Sfântului Arhiepiscop Luca al Crimeii, fă o comparaţie între acestea două cărţi, apoi vreau să-ţi aud părerea. Eu am rămas oarecum derutat când am citit pentru prima dată cartea Sfantului Luca, însă la scurt timp mi-am revenit.

Şi să spui apoi, de ce Părintele Arsenie Boca nu ar trebui canonizat spre deosebire de Sf. Luca al Crimeei, care este canonizat. Sincer eu nu te pot înţelege. Se simte o ură în postările tale faţă de persoana Părintelui Arsenie Boca pe care vrei să-l scoţi cu orice preţ ca eretic

-te referi la idei de genul :

"Prin observaţiile asupra mediumilor, s-a constatat că de la mediumul aflat

în transă (astfel se numeşte starea asemănătoare celui mai profund somn hipnotic), dar uneori şi în stare normală, iese, se exteriorizează (adică se desprinde de el) o parte din puterea lui de acţiune. Prin această exteriorizare, se explică uluitoarele fenomene spiritiste de mişcare sau chiar de zbor al diverselor obiecte, bocăniturile, scrierea automată a unui stilou sau creion care se dirijează singur. Insuflarea în cadrul hipnozei sau aievea poate fi explicată exclusiv prin exteriorizarea gândului hipnotizatorului şi perceperea lui de către cel hipnotizat.

Când se termină o şedinţă de spiritism, în cadrul căreia a avut loc deplasarea unor obiecte grele, mediumul simte oboseală intensă, ca şi cum ar fi pierdut o mare parte din puterea musculară.

Domnul Iisus Hristos a simţit că din El a ieşit o putere care a vindecat-o pe femeia cu scurgere de sânge.

Toate acestea sunt fapte de aceeaşi categorie, care nu se încadrează în limitele fenomenelor fiziologice, ci sunt fenomene de ordin transcendental.

Sunt o mulţime de fapte minunate în care, probabil, drept agenţi motori trebuie să recunoaştem în acelaşi timp exteriorizarea gândului şi a puterii motoare şi transferul lor telepatic. "

-da cam ciudata explicatia Sfantului Luca al Crimeii

.................................................. .................................................. ...

1) Unele texte atribuite pr Arsenie contin invataturi neortodoxe, avand conotatii sincretiste (de tip New Age). Din Cararea imparatiei:

„Conflictul sau disonanţa dintre instinctul poligamic al bărbatului şi instinctul maternităţii femeii nu se poate înfrânge, nu se poate rezolva şi nu se poate converti, decât în cazul când ambele părţi trăiesc învăţătura creştină din toate puterile fiinţei.” – NU exista un „instinct poligamic al barbatului”, aceasta este o invatatura materialista si hulitoare. care pune desfranarea pe seama instinctului, adica a ceva ce, de altfel, ar fi fost sadit in noi de Dumnezeu.

„Vorbim aci cu toată înţelegerea şi cunoştinţa ce s-a nimerit la îndemână, că bărbaţii cu un sistem nervos rezistent sunt capabili de înfrânare. Pe când slabii, nervoşii, dezechilibraţii devin şi mai anormali în urma înfrânării poftelor lor genetice. Persoanele tari se fac mai tari, prin această formă de asceză. Asta o spune Carrel, un mare doctor al
Timpului”.- la fel ca mai sus, plus ca se pune capacitatea de a a face asceza nu pe seama lucrarii Duhului Sfant, ci a unei predispozitii constitutionale, biologice. Se poate comenta si mai mult.

„Naşterea de fii, deodată cu o vieţuire de acest fel, e ceva care contravine instinctului poligamie şi fară altă socoteală al bărbatului fără Hristos; deci nu e cu putinţă împlinirea intenţiei divine, decât cu un soţ în stare de aceeaşi credinţă şi vieţuire. Convingerea că se poate şi ceea ce ni s-ar părea că nu se poate, e o putere nebănuită; un fel de amplificare a voinţei omului cu voinţa lui Dumnezeu. Avem probe unde nici n-am bănui: în fizica modernă, despre puterile sufletului asupra lumii fizice, deci şi asupra trupului Prin simpla atingere a unui obiect structura acestuia s-a schimbat întrucâtva. Prin simpla îndreptare a energiei cunoscătoare a sufletului asupra unui lucru, acesta se influenţează şi se schimbă întrucâtva, încât nu e identic în mod absolut cu el însuşi de mai înainte de experienţă. Drept aceea, nu se poate vorbi de o determinare riguroasă a
configuraţiei materiei, ci cel mult de un indeterminism în fizică. Pachetele acestea de energie, care bombardează materia sau celula vie, dau acele mutaţii neprevăzute în structura obiectivului lor. S-a scris chiar despre biologia quantelor. Toate constatările astea sunt legate de nume proprii, recunoscute de lumea întreagă”.- conceptii New Age si pagane, amesteca pseudo-stiinta cu ezoterism.

„De aci reţinem faptul că organismul viu înregistrează cu atât mai uşor un bombardament al energiei sufletului şi-i pricinuieşte mutaţia infinitezimală, după dorinţă. Iar o mică schimbare în microbiologic dezlănţuie, prin amplificare, procese uriaşe în configuraţia persoanei, uneori chiar şi în macrobiologia societăţii. Deci, cum să nu fie în stare blestemul unei babe, aproape cojită de materie, zvârlit cu urgia cea mai mare pe urma unui vinovat, ca voinţa ei să nu-1 ajungă şi să nu-i schimbe configuraţia fizică şi psihică? Gândirea îndreptată ca o săgeată poate pricinui la ţintă leziuni organice. Şi iarăşi: cum să nu fie în stare rugăciunea cu iubire să-l folosească şi să-l schimbe, din rău în bun? Cu ce să fie mai prejos rugăciunea unei mame pentru mugurele său, zisă cu tot focul fiinţei
sale, ca aceasta să nu-1 folosească în chipul pe care îl doreşte'.” - la fel ca mai sus.

Unii vor obiecta, poate, ca si sfintii au mai gresit. Sa trecem, asadar, mai departe:

2) a) Pictura de la Draganescu, despre care se considera in unanimitate ca ii apartine, este o proba evidentă de neortodoxie in credinta (nu putem sti, desigur, daca intemeiata pe ignoranta dogmatica, sau pe impotrivire voita- in orice caz, ca expresie se afla printre manifestarile de top ale ecumenismului). A pictat acolo, printre sfinti, eretici, persoane aflate in afara Bisericii: pe Ulfila (un cunoscut eretic arian ) şi pe Francisc de Assisi, cunoscutul pseudo-sfant catolic.

Ce urmari smintitoare are aceasta pictura incepe sa se vada, deja. Pe un site ,,ortodox" (http://bdi2.wordpress.com/2010/10/15/27/), se poate descărca un document despre ,,Biserici cu moaşte în Bucureşti", unde autorul i-a pus si pe ,,sfintii" catolici, cu justificarea urmatoare: Notă: cu privire la sfinții catolici: atâta vreme cât Sf. Pr. Arsenie Boca l-a pictat pe Sf. Francisc cu aureolă de sfânt (și pe care scrie ”Sfântul Francisc de Assisi”; oricine poate verifica la fața locului) la Biserica Drăgănescu, este de dorit ca (măcar cei mari) să fie recunoscuți ca făcând parte din Ceata Sfinților și de aceea au fost cuprinși în aceste liste.

Unii susţin că pictura de la Drăgănescu a pr. Arsenie Boca ar fi nu necanonică şi eretică, ci profetică, prezicând unirea catolicilor cu Biserica. Această ipoteză tot nu are cum justifica, însă, prezenţa lui Ulfila, sau pe cea a lui Francisc de Assisi în rândul sfinţilor. Până una, alta, Francisc de Assisi a murit în erezie, în afara Bisericii. Şi dacă s-ar întoarce catolicii de astăzi sau de mâine la dreapta credinţă, aceasta nu ar avea efecte retroactive, de mântuire a celor morţi în erezie, de ridicare a lor în cetele sfinţilor. La fel în ceea ce-l priveşte pe Ulfila, eretic arian - şi dacă s-ar întoarce la dreapta credinţă urmaşii ideologici de astăzi ai arienilor (unii protestanţi şi neoprotestanţi, ba se pare că mai există, încă, nişte mici grupări care se consideră chiar ariene, „en titre”) aceasta nu l-ar mântui pe Ulfila. O „profeţie” zugrăvind mutarea între sfinţi a morţilor în erezie Ulfila şi Francisc ar fi, deci, în mod evident nu de la Duhul, ci de la duhuri - înscriindu-se în erezia origenistă a apocatastazei, care spune că până la urmă se vor mântui toţi oamenii (ortodocşi, eretici, păgâni, păcătoşi, drepţi, nu contează) ba chiar şi demonii. Aşadar, fanii pr. Boca au de ales între: - aceea că pr. Arsenie credea în erezia larg răspândită, în contemporaneitate, conform căreia există mai multe Biserici (şi de aceea a pictat pe eretici între sfinţi, deşi cu Ulfila a mers mai departe chiar şi decât orice ideologie ecumenistă de care am auzit) sau - aceea că făcea profeţii picturale cel puţin la fel de eretice, apocatastatice.

[cristirg]

b) Maniera artistica a picturii pr Arsenie Boca este necanonica. „hristos” si „sfintii” arata cu totul diferit de reprezentarea canonica, adica de cum sunt ei, de fapt, dupa cum a mostenit Biserica, prin regulile de reprezentare (erminie). Arata ca niste spectre cenusii, pe care unii le resimt ca ciudate si infricosatoare.

De asemenea, „hristosul” este eteric, uneori, ceea ce contravine cu invatatura ortodoxa, in maniera ereticului Origen, condamnat, printre altele, si pentru ideile sale privind pre-existenta sufletelor, respectiv necorporalitatea initiala a ceea ce aveau sa fie oamenii, rezultati din caderea din treapta de corporalitate in treapta de corporalitate a unor entitati initial imateriale. Biserica a sesizat ca asemenea idei lovesc si in Intruparea Domnului. Canonic, Hristos nu este niciodata reprezentat „eteric”. Si aici rog pe specialistii in arta bisericeasca sa ma corecteze, daca gresesc.

Tot de pictura se leaga un alt aspect, esential. Daca istorisirea despre cum a ripostat pr Boca ierarhului care ii reprosa ca nu respecta erminia, spunand ca el, pr Arsenie, picteaza personajele sfinte "asa cum i s-au aratat" este reala, pictura reprezinta, din pacate, si o proba de inselare demonica. Si, totodata, o performanta teribila, poate fara precedent in ortodoxie- aceea de a fi pictat demoni in biserici, in locul personajelor sfinte. Mantuitorul si sfintii nu se arata cu chipuri mincinoase, altfel decat sunt ei, in realitate. Un „hristos” blondiu, cu aspect eteric poate fi, asadar, nu doar un produs artistic necanonic, ci (daca pr Boca a vazut, realmente, asa ceva, dupa cum- se pare- a sustinut) imaginea unui duh rau care s-a aratat imitand pe Hristos. La fel, pentru „sfinti”.

3) Marturiile considerate autobiografice si cele a diversi despre pr Arsenie contin o serie de elemente care converg, la fel ca si cele legate de pictura, catre un portret de persoana cu conceptii neortodoxe si chiar catre un portret mai degraba de inselat decat de sfant.

Aceste relatari cuprind de la istoria cu „instruirea” sa in Athos pana la cum le "poruncea" duhurilor (cu replici absurde), cum vorbea cu animalele, dand animalele de exemplu de ascultare fata de el, de pr. A. Boca (semn de trufie), si cum chinuia oamenii, sau mai bine zis cum ii chinuiau duhurile, odata ce se uita la ei. Citez (unde nu se precizeaza alta sursa, este seria de marturii din Formula AS):

Din relatarea autobiografica: „Aveam problema voinţei în stăpânirea simţurilor. Mai mult chiar, mă preocupa, studiind mistica comparată a diferitelor religii superioare [atentie vorbeste despre mistica in alte religii decat cea ortodoxa si le numeste „superioare”- era sincretist] ca să văd prin proprie experienţă, cât se întinde sfera voinţei în domeniul vieţii sufleteşti şi biologice. Mă interesa să văd dacă e adevărat ce afirmă cărţile asupra actelor reflexe, şi asupra instinctelor, că anume sunt independente de voinţă şi controlul conştiinţei. Experienţa mea personală însă mi-a dovedit că acţiunea voinţei şi a conştiinţei se poate întinde şi peste instincte şi actele reflexe după o oarecare variabilă. Mă ajutau la aceste adânciri şi studiile ce le făcea pe vremea aceea Mircea Eliade la Calcutta, trimis de Universitatea din Bucureşti, pentru studii orientalistice. Iar parte de studii le tipărea în Revista de filosofie din Bucureşti, şi-mi parveneau pe această cale. (http://www.arsenieboca.ro/autobio/autobio.html)]

„Instruirea” din Athos, de catre insusi „sf serafim de sarov”, la porunca „maicii domnului”, intamplare care indica mai degraba inselarea de catre diavol a unui om trufas, care se credea demn de un atare regim special, nemaiauzit la vreun monah si semanand izbitor cu procedurile de initiere din religiile orientale: „Si dupa scurt timp, in 1939, mitropolitul l-a trimis pe calugarul de doar 29 de ani, monahul cu ochi de foc, precum ingerii, la Muntele Athos, sa se induhovniceasca. Si parintele Arsenie s-a dus la manastirea romaneasca "Prodromu", care-i veche manastire domneasca, foarte veche si nespus de frumoasa. Staret era pe atunci un parinte cu forta mare, Antipa Dinescu il chema. Ei, si acolo, pe muntele Athos, s-a petrecut cu parintele o minune: o iluminare puternica ce i-a schimbat toata viata. Din umilinta si din smerenie, parintele n-a vorbit foarte deslusit niciodata despre ce i s-a intamplat atunci, in 1939, la Sfantul Munte. Decat o data, si chiar si-atunci, putin. Tot ucenicii lui povestesc ca mergand el acolo, pe munte, prima data s-a dus intr-o padure deasa, sa se roage. Si s-a rugat mult la Iisus Hristos Mantuitorul nostru sa-i trimita un duhovnic, un povatuitor bun, sa-l indrume pe calea cea grea si fara de prihana a calugariei, spre mantuire. Insa Iisus nu l-a ascultat. Si atunci parintele Arsenie a inceput sa se roage mai cu osardie, singur, acolo, in padure, la Maica Domnului. Si dupa un timp, dupa cum a povestit chiar parintele, insasi Maica Fecioara i s-a aratat coborand dintre nouri, si venind la el, l-a luat de mana si l-a urcat pe un munte asa de inalt, ca nici nu puteai sa privesti in jos. Si acolo, pe creasta muntelui aceluia ametitor, l-a lasat Maica Domnului pe mana unui Sfant. Era Sfantul Serafim din Sarov, ce vietuise pe pamant cu vreo doua-trei veacuri in urma. Dupa care Sfanta Fecioara s-a topit in vazduh tot asa lin cum se intrupase. Si vreme de 40 de zile, parintele a primit pe acel munte invatatura de la Sfantul Serafim, urcand in fiecare zi, fara teama, creasta dintre abisuri. Si in tot acest rastimp de 40 de zile, parintele a postit incontinuu post negru, ca-l intarea Maica Domnului. Si dupa un an de zile, cand s-a intors la Manastirea "Sambata", era cu totul alt om: capatase darul acela al sau faimos, al proorociei, si puterea lui cea mare, ca daca se uita la tine, te cutremurai si te umileai pe loc. Si-ti stia pe data toate gandurile si numele, fara sa te cunoasca, si faptele toate, pacatoase sau bune, ca nu puteai sa le-ascunzi. Asa s-a schimbat viata parintelui Arsenie, si mai apoi, vietile noastre, pe langa a sa."

-Despre „poruncile” date duhurilor (a se observa ca ceea ce a spus este absurd si este o „porunca” data in numele sau, nu al lui Dumnezeu, ceea ce nu ar face decat un om trufas, inselat): „Parintele Dometie era din Voila si-l chema Danila, erau 12 frati acasa la mama lor. Si odata, cand trecea el pe aici, pe langa Breaza de Fagaras, ajunge la o rascruce si cineva ii spune: "Nu-i asa!". Se uita in stanga, se uita in dreapta, nimic! Da sa plece, "N-ai plecat bine!", ii spune vocea, da sa plece iar, vocea la fel: "N-ai plecat bine!". Si ajunge acasa tulburat foarte. "Ce-i ma, Danila?", ii zice maica-sa de cum il vede. Duminica, de cum s-o crapat de ziua, parintele era pe drumul manastirii, spre duhovnicul sau, parintele Arsenie. "Ce-i ma, Danila?", ii zice si parintele si fara sa mai astepte raspunsul, dupa cum ii era obiceiul, caci le stia pe toate dinainte, ii spune: "Tu o sa mai treci pe acolo si o sa-ti mai iasa in cale, da spune-le ca a zis parintele Arsenie ca "asa-i"!". Si Danila a facut intocmai si duhurile rele au amutit pe loc. Si-atunci, vedeti dvs., cat de mare a fost parintele Arsenie, daca duhurile necurate numai la auzul numelui sau s-or cutremurat si-or disparut. Ba vorbea si cu pasarile si cu animalele, cum vorbim noi acuma. Un mos din sat mi-a povestit o-ntamplare de necrezut. Cam inainte de cel de al doilea razboi, cand parintele era staret la "Sambata", s-a dus si el sa il vada si sa se planga de un necaz. Dar erau mii de oameni acolo si n-a apucat sa ajunga si sa vorbeasca, asa ca a ramas peste noapte in manastire, gazduit de calugari. Dar cum nu avea somn, a iesit sa se dezmorteasca. Si ce sa vezi: pe o luna mare si plina, care lumina ca la amiazi, in mijlocul unui lan plin de flori, parintele Arsenie Boca vorbea cu o dihanie mare de urs. Vorbea cu el si il mangaia. Vazandu-l e mos, parintele, care era imbracat cu o sutana lunga si alba, i-a spus: "Vezi! Fiarele astea m-asculta, numa voi nu ma ascultati!"