![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]()
Mirela, aș vrea să ne reamintim cu atenție maximă că Sfântul Ștefan este primul martir creștin. Ucis după datina evreiască prin acel teribil procedeu numit "cu pietre". Știi ce presupunea aceasta? Printre altele, aruncarea pe piatră a victimei de la o anumită înălțime (de pe un zid sau fie și de deasupra capului, atunci când călăul era un bărbat suficient de bine făcut), de câteva ori până își dădea duhul. Dacă victima rezista acestei prime etape de tortură, urmau și altele printre care zdrobirea sistematică a corpului cu pietre aruncate de ucigași.
Nu e vorba de o ceată de puști care aruncă cu pietricele într-un bătrânel caraghios care trece pîș-pîș prin mijlocul terenului unde joacă ei fotbal, e vorba despre un asasinat oribil, premeditat și realizat cu sânge rece, de oameni care îl considerau pe Ștefan un obiect numa bun de zdrobit. E o crimă bestială, abjectă. Sfântul Ștefan rezistă torturii, după cum aflăm din textul biblic, până în etapa finală când, zdrobit efectiv de pe urmă loviturilor, își dă sufletul. Întrucât Ștefan se luptă acolo pentru mărturisirea neștirbită a Adevărului, el neaflîndu-se în vreo dispută oarecare, minoră. Personal consider că abjecția și monstruozitatea omorârii lui Ștefan este incalificabilă, afară doar de încadrarea ei în categoria "drăcească". Duhul lui Hristos vorbește prin Sfânt iar duhul drăcesc se exprimă prin asasini. Într-adevăr, cred că putem spune că forțele întunericului se dezlănțuie cu toată furia lor împotriva mărturisitorului lui Hristos. Așa cum va fi mereu în Biserică, până azi și în veci. Milioane și milioane de martiri au fost uciși bestial de cel a cărui ură noi nici n-o putem înțelege, nici n-o putem suporta (fără ajutor divin), nici n-o putem curma. Este ura potrivnicului lui Dumnezeu. Se manifestă azi, acum, în lume pretutindeni. Se va manifesta mereu, până când Domnul o va curma (revezi Apocalipsa). Nu avem voie să bagatelizăm aceste lucruri cruciale din realittea lumii și a Bisericii. Decât dacă ne-am pus gând rău, foarte rău, nouă înșine. Cu atât mai mult omul lui Hristos își arată măreția iubirii când, conștient de motivul și de modul inuman în care e ucis de semenii lui, adresează acea rugăciune demnă de Hristos către Cer. Pentru aceasta Hristos Însuși Se ridică de pe Tronul Împărătesc și, în picioare fiind (stând) îl întâmpină pe Ștefan. Acum te rog să mă ierți surioară, însă eu sunt cu totul de acord cu modul în care înțelege Pelerinul scena. Am aceeași reprezentare a momentului, aceleași semnificații dau și eu, așa înțeleg și eu. Ar fi ridicol să spun că înțeleg altfel. P.S. Ca să nu te superi că rezonez cu Pelerinul în această chestiune, te rog să iei în considerare că rezonez în multe altele și aceasta se datorează faptului că pe mine și pe Pelerinul ne leagă ceva indestructibil, ceva care ne conduce la interpretări asemănătoare în multe din întâmplările omenești. Ne leagă iubirea. Anume, iubim amândoi aceeași echipă de fotbal, una englezească, echipa cea mai frumoasă a britanicilor cu a mai minunată galerie din lume: F.C. Liverpool! Cine iubește pe Liverpool nu poate să nu rezoneze din când în când și în privința altor chestiuni......:) Ne vei ierta așadar pe amândoi că uneori ne aflăm pe aceeași lungime de undă, te rog! Last edited by Ioan_Cezar; 27.09.2014 at 22:53:20. |
#2
|
||||
|
||||
![]() Citat:
oricum nu sunt de acord cu această încadrare, exact ceea ce am mai spus; dar nici pe departe nu vreau să îi scot basma curată pe cei care l-au condamnat pe Ștefan; asta e o eroare de perceptie. all in all, să lăsăm judecata Domnului ! vă doresc rezonantă plăcută în continuare, vă las în pace și nu mai intervin pe topic. |
#3
|
|||
|
|||
![]()
Ei bravos! Chiar că te-ai supărat acum...
Te rog acceptă că așa cred eu, în subiectivitatea mea. Și poate mă înșel. Mai reflectez, desigur, și chiar m-ar ajuta să îmi spui de ce crezi că nu ar fi așa. Adu-mi un punct de vedere, ceva, care ți se pare OK și sunt gata să îl primesc. Deocamdată, prin datele mele eu cred că acolo e o manifestare evidentă a răului drăcesc. E opinia mea, te rog nu te supăra pentru asta, soră dragă... Te rog frumos! |
#4
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#5
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Citat:
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#6
|
|||
|
|||
![]()
Desigur. Sper că Mirela își va deschide acum inima spre măreția sublimă a acestui episod, în ciuda exercițiului tragic de libertate al ucigașilor lui Ștefan.
Mirela, ce s-a întâmplat acolo nu se cuvine să tragem spre omenescul din noi, doar la sol... Ci e cu totul potrivit să fructificăm șansa de a cunoaște aceste fapte cutremurătoare și să ne înălțăm noi către taina acelei întâmplări. Te rog, să nu reducem la omenesc textul biblic! Biblia nu e doar istorie omenească, ci e împletirea dintre omenescul nostru și Dumnezeire. În Biblie vedem mereu ceea ce necredinciosul din (fiecare din) noi nu poate înțelege: Dumnezeu Se implică real în viața noastră iar noi căutăm să ne deschidem real spre/în El. Tocmai din acest motiv Biblia e cartea de căpătâi a Bisericii. Pentru că așa e și viața Bisericii: Dumnezeu și omul se caută, dau să se contopească, izbutesc deseori. Dacă nu luăm episodul uciderii lui Ștefan ca mărturie deplină a împlinirii învățăturii și promisiunii lui Hristos, ca parte din ceea ce avea să fie mereu viața Bisericii (jertfă, iubire, eroism) - atunci putem face din Scriptură un roman oarecare, iar pe noi să ne recunoaștem drept pieritori și deșerți în mod absolut. Ferească Dumnezeu! Last edited by Ioan_Cezar; 28.09.2014 at 01:03:37. |
#7
|
|||
|
|||
![]()
Uite Mirela, ca să ai mai multe detalii pe tema reacției răului despre care pomenea Pelerinul și despre care am bolborosit și eu câte ceva: citește măcar aceste pagini din materialul de mai jos - pag. 138-141. Despre bărbați și femei.
ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colec...%20Hristos.pdf În Viețile Sfinților poți găsi, aproape zi de zi, pagini asemănătoare. Ce scrie în Scriptură e doar un mic semn comparativ cu atrocitățile desfășurate pe larg și în detalii nesfârșite în istoria Bisericii. Poate vei găsi de cuviință să numești aceste fapte ca fiind lipsuri ori nedesăvârșiri ale oamenilor. Poate că așa și este. Așa le consider și eu uneori. Însă apoi îmi dau seama că mă mint. Dacă sunt onest cu mine însumi până la capăt trebuie să recunosc că le găsesc fapte demonice, manifestări incontestabile ale răutății drăcești în oameni și prin oameni - teritoriul preferat de lucru și manifestare al demonilor. Omul e un teritoriu al conviețuirii marilor forțe ale existenței: răul drăcesc și Iubirea Dumnezeiască. Lupta aceasta au zugrăvit-o toți artiștii mari, toate cărțile bune. Printre alții, unul dintre preferații mei, care nu e chiar un Dostoievschi dar pe care îl prețuiesc mult - apașul Graham Green, în "Puterea și gloria" și în alte cărți ale sale. Iar la noi mai bine ca alții - Marin Preda. Orice fapt de iubire va fi urmat de o replică a răutății drăcești - este convingerea mea, să mă ierți. A iubi este doar pentru cei lucizi și puternici, capabili a purta spinii și cucuta răutății. Iubirea e un lux căruia foarte puțini oameni i se dedică. Acest lux este mai mult decât costisitor, el îți ia totul și nu îți oferă decât suferință. Dar când Hristos se alătură celui care suferă martiriul iubirii, luxul acesta se preschimbă în cel mai firesc lucru omenesc: pace sfântă, bucurie cu lacrimi de recunoștință, viață. Dogmă trăită din nou (că dogmele nu sunt invenții intelectuale sau sofisme teologice suflate la ureche) ci sunt vieți curate ale unor oameni sfinți care s-au putut aduna în cuvinte, cum ar fi de pildă Crezul. Dogme și virtuți - asta naște martirajul iubirii în și prin Hristos. Last edited by Ioan_Cezar; 29.09.2014 at 15:37:32. |
#8
|
|||
|
|||
![]()
Pe una din ferestrele deschise ale istoriei, ale Istoriei Bisericii, se poate vedea și auzi un cuvânt cutremurător. Zice în cartea citată mai sus, la pag. 149:
"Oriunde veți merge veți fi în siguranță, numai între noi, preoții, nu." Aceste cuvinte îi erau adresate Sfântului Ioan Gură de Aur. Nu e ușor, Pelerinule, să privim prin ferestrele istoriei... Poate tocmai din acest motiv acolo stăpânesc păianjenii, iar nu oamenii... |
#9
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Domnul ne-a dăruit libertatea, chiar și atunci când o folosim împotriva Adevărului. Dar El îi poate apăra și salva de la moarte pe aleșii Lui. Mai avem exemple de asupritori care, văzându-i pe credincioși suferind chinuri îngrozitoare fără să-și lepede credința, s-au pocăit. Ar fi un subiect interesant acesta despre libertate. Căci nu ne putem scuza că am fost forțați să facem anume lucru. Dar ne trebuie pregătire în cultivarea discernământulu, în lupta împotiva ispitelor... Sau/și bunul simț necontaminat de interese absurde, de răutate... Last edited by forever...; 29.09.2014 at 16:38:14. |
#10
|
|||
|
|||
![]()
,,Iar bărbați cucernici au îngropat pe Ștefan și au făcut plângere mare pentru el." (Faptele Apostolilor 8.2)
Intrebare: cine erau acei ,,barbati cucernici"? James DG Dunn (Lightfoot Professor la Universitatea din Durham): ,,Relatarea inmormantarii lui Stefan contine un detaliu interesant:acei oameni cucernici (in greaca ,,eulabeis").Cine erau acesti eulabeis? Cuvantul este folosit in alte situatii in Noul Testament doar cu privire la evrei devotati,devotati cu privire la mersul la Templu (Luca 2.25),in pelerinajele la Ierusalim (FA 2.5) sau in observarea Legii (FA 22.12).Acest cuvant desemneaza evrei diferiti de cei care au luat parte la judecarea lui Stefan sau erau evrei piosi chiar dintre acestia care,cumva,au dorit sa aplice regulile, in cazul lui Stefan regulile inmormantarii din Deut 21.21-23?. De ce nu au fost numiti ,,credinciosi" sau ,,tineri" precum in FA 5.6 si 5.10? Si de ce tocmai ei au facut plangere mare si nu este folosit un termen mai apropiat pentru cei reuniti in comunitatea apostolilor?" Howard Marshall (Profesor emerit la Universitatea din Aberdeen): ,,Desi era periculos sa faca acest lucru in Biserica existau oameni piosi care erau pregatiti sa-i ofere lui Stefan o inmormantare potrivita.Era normala ingroparea raufacatorilor (nm.Stefan se incadra extrem de usor in acesta categorie din perspectiva celor care l-au judecat si ucis), descoperirile arheologice de la Giv'at ha-Mivtar au demonstrat acest lucru,insa mai tarziu codificarea evreiasca a Legii a interzis acest lucru. Daca acesta interdictie era in vigoare in sec. I bocitorii lansau de fapt un protesta public impotriva executarii lui Stefan si se expuneau unui mare risc.Termenii ,,devotati" sau ,,tematori de Dumnezeu" sunt in general folositi cu referire la evreii piosi, insa mai tarziu si pentru a-l descrie pe Anania ,,barbat temator de Dumnezeu dupa Lege" (FA 22.12)desi el era crestin. Se poate presupune ca si aici se face referire la crestini" Last edited by Pelerin spre Rasarit; 12.10.2014 at 18:42:21. |
|