Relatia Bibliei cu Ortodoxia - nelamuriri

[iustin10]

@Mihnea
Referitor la primul mesaj, cel cu legaturile Tainei cu Biblia. Sunt perfect de accord cu ce a-ti scris ,sunt curios de unde a-ti luat textele . Le-ati citit repede dintr-o carte de dogmatica? Sunt mai bine organizate aceste carti la catolici? Sau chiar le stiati pe dinafara?
Sunt de accord ca tainele sunt prefigurate in VT si NT in pasajele care le-ati subliniat.
Torusi aceste pasaje ,comparativ cu celelalte ocupa un anumit procent, 10 % sa zicem, Deci afirmatia ca idea de taina strabate ca un fir rosu, poate fi adevarata tinind cont mai ales de semnificatia tainei ,dar cantitativ nu e chiar punctul central al expunerii biblice.
Cu adevarat Taina aceasta ocupa un punct central la Cina cea de Taina ,cand frangerea painii este gestul de despartire fata de ucenici , dar si o prefigurare a faptului ca Hristos va ramane totusi si fizic ,prezent cu ei, chiar daca prin intermediul painii .
Iarasi frangerea painii devine un element de baza la doua din intalnirile Mantuitorului de dupa invierea sa,cu cei 2 ucenici care mergeau pe drum , precum si cu intreaga ceata a ucenicilor .
Ceea ce o insitituie ca taina a Bisericii ,este insa la cincizecime ,cand vedem ca din toata activitatea primei comunitati crestine sunt relatate doar 2 lucruri : "staruiau in frangerea painii si in rugaciune".

Imi explicati toate acestea ca si cum nu le-as sti si nu as fi de accord cu ele. E drept , nu le stiu pe dinafara,dar le-am citit si eu in dogmatica si cred in ele . Eu altceva caut , e o nuanta mai fina . Nelinistea mea e partial satisfacuta cu explicatia ca aceasta ca taina se prefigureaza in Biblie, din VT pina la apostoli. Si admit si ca ajunge sa joace rolul central in Biserica ,odata ce Hristos nu mai e vazut cu ochii fizici, trebuia un element fizic . Dar lipseste explicatia de ce tot timpul vietii sale Hristos ne indeamna sa facem anumite lucruri ,iar la sfarsit nu ne mai indeamna decat sa mancam din painea Trupului Sau .
E un fapt extrem de important caci intreaga misiune a Bisericii se bazeaza pe acest ajutor de la Hristos.
Sa zicem ca eu iubesc exagerat de mult Noul Testament,- desi e doar o presupunere. Atunci as fi tentat sa cred ca imi este sufficient,ca nu am nevoie de Biserica, ca acolo gasesc totul. E suficient sa inteleg porunca iubirii de acolo, sa rememorez pildele si invataturile lui Hristos , si El va veni si va locui impreuna cu mine,asa cum spune un pasaj din Ioan.
Dar nu este deloc asa . Pe cat este de dumnezeiasca Biblia,ea nu este suficienta celor multi . Si Hristos stia asta ,stia si ca cuvantul sau nu e suficient pt generatiile urmatoare,pt ca nu au crezut pe deplin ucenicii care erau cu el,cu atat mai mult cei care doar vor auzi sau citi . De aceea ne lasa un ajutor la indemina si simplu : harul venit prin Duhul Sfant,si mancarea care sa ne tina astfel legati de El. Adica Painea vietii.
E atat de mare acest miracol,incat aproape ca nu trebuie sa facem nici un efort , decat sa stam la masa si sa fim servit . Dar desigur,cei care stau la masa,trebuie sa aiba haine curate , de nunta,pentru a arata ca respecta pe Cel care a luat asupra sa toate nedumeririle lor, si a murit, ca ei sa aiba totul de a gata .
Fara a face aceasta legatura intre Hristos si taina ,cineva ca mine,poate cadea in pericolul de a dreapta , sa iubeasca prea mult Biblia,si sa o creada suficienta. Asta se intampla de fapt si cu majoritatea sectarilor ,care numai acuzati ca nu cunosc Biblia nu pot fi . Aceasta e de fapt solicitarea mea pe acest thread, sa aud pareri despre continuitatea Cuvantului lui Dumnezeu in Biserica care s-a nascut dupa inaltarea lui Hristos.
Ceea ce spui tu Mihnea se refera la radacinile tainei in Biblie . Dar eu vreau invers roadele Bibliei in taine .

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de iustin10

Deci afirmatia ca idea de taina strabate ca un fir rosu, poate fi adevarata tinind cont mai ales de semnificatia tainei ,dar cantitativ nu e chiar punctul central al expunerii biblice.

Păi, frate Iustin, Mihnea a zis fir roşu, nu a zis frânghie ori parâmă....:))) Normal că nu e vorba de cantitate, ci de prezenţa constantă, sugerată ici-colo.
Ştii, Mihnea e medic şi, probabil însăşi profesia l-a învăţat că o operaţie care îţi salvează viaţa se face cu un firicel subţire şi rezistent, şi dacă se poate firul nici să nu se vadă...
Deci nu trebuie să fie o reprezentare cantitativ masivă, e suficient să îşi simtă fin prezenţa, ca susurul unui pârâiaş când rătăceşti însetat şi dezorientat prin pădure prin Bucegi iar şipotul apei îţi dă nădejde să cauţi mai departe şi te simţi deja salvat, deja izbăvit de sete. Te simţi aproape...

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de iustin10

Dar lipseste explicatia de ce tot timpul vietii sale Hristos ne indeamna sa facem anumite lucruri ,iar la sfarsit nu ne mai indeamna decat sa mancam din painea Trupului Sau .
E un fapt extrem de important caci intreaga misiune a Bisericii se bazeaza pe acest ajutor de la Hristos.

Pe cat este de dumnezeiasca Biblia,ea nu este suficienta celor multi . Si Hristos stia asta ,stia si ca cuvantul sau nu e suficient pt generatiile urmatoare,pt ca nu au crezut pe deplin ucenicii care erau cu el,cu atat mai mult cei care doar vor auzi sau citi . De aceea ne lasa un ajutor la indemina si simplu : harul venit prin Duhul Sfant,si mancarea care sa ne tina astfel legati de El. Adica Painea vietii.
E atat de mare acest miracol,incat aproape ca nu trebuie sa facem nici un efort , decat sa stam la masa si sa fim servit . Dar desigur,cei care stau la masa,trebuie sa aiba haine curate , de nunta,pentru a arata ca respecta pe Cel care a luat asupra sa toate nedumeririle lor, si a murit, ca ei sa aiba totul de a gata .

Hristos ne îndeamnă, ne învaţă şi ne porunceşte cum să vieţuim şi, pentru ca aceasta să atingă deplinătatea instituie şi Taina Euharistiei. Altfel spus, pentru a ajunge pe vârful muntelui ai de făcut câteva demersuri preliminare (mai întâi să ai echipament adecvat - asta ar însemna: învăţătură dreaptă, faptele milei creştine, rugăciune). Pe scurt, să te caţeri. Şi Hristos arată în ce constă acest suiş. Euharistia e punctul culminant, al pregustării Veşniciei în Împărăţia lui Dumnezeu.
Invers, fără Împărtăşanie creştinul ar fi nedeplin. Deplinătatea omului fiind prin îngemănarea lui cu Hristos.

Dar cum să te repezi direct la Hristos, să te împreunezi cu El, dacă în prelabil nu ai o pregătire sufletească în acest sens? De aceea în vechime catehumenii nu erau primiţi nici măcar în lăcaşul de cult când avea loc această Taină. De aici a rămas cuvântul preoţesc "Uşile!, Uşile!...", ca un semn al cerinţei acelei condiţii de curăţie interioară şi înnoire duhovnicească pe care o presupune Taina Împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului.


Hainele curate nu sunt doar pentru a arăta că Îl respectăm pe Hristos. El este mult prea desăvârşit în bunătate, în iubire, ca să se încurce în "respectul" nostru. Dacă a plâns pentru cei care L-au hulit, scuipat, pălmuit şi răstignit - oare va suferi pentru lipsa noastră de respect? Domnul nu este "boier", nu e nici din clanul Mafiei ca să preţuiască "respektul", iertat să fiu de formulare... Nu, nu de asta e vorba (deşi fireşte Împăratului i Se cuvine respect) ci mai degrabă despre faptul că NOUĂ ne e de folos să fim în starea corespunzătoare, să fim străpunşi la inimă şi înnoiţi în cuget, să fim pătrunşi de dorul după Dumnezeu şi de măreţia Tainei înfricoşate... Tot ce face Domnul e doar pentru noi, pentru mântuirea şi fericirea noastră, întrucât ne iubeşte cu dragoste părintească şi frăţească desăvârşite.
Iar de nu suntem în aşezarea potrivită ratăm Întâlnirea şi, încă mai grav, Dumnezeu devine "foc mistuitor"... Căci împărtăşirea fără vrednicie vatămă pe necugetat, se întoarce împotriva lui.
Treaba asta e extrem de serioasă, e de-a dreptul înfricoşătoare.

Nimeni nu are "totul de-a gata". Ci doar acela care s-a străduit să participe după toate puterile sufletului său la Taină. E, iarăşi, împreună-lucrarea dintre Dumnezeu şi om fără de care nu se poate concepe şi practica vieţuirea în Biserică.

[iustin10]

Cezar
Hai ca incepem sa ne apropiem :) Eram gata sa fiu exasperat de primul tau mesaj ca tot nu sunt inteles si se observa doar lucruri secundare in ce scriu , dar m-am bucurat ca am asteptat ,si al 2 lea tau mesaj se apropie de intrebarile mele
Sunt de acord cu ce ai scris, sustin totusi idea ca forma daruirii prin paine are un caracter de usurare a eforturilor noastre ,intr-o anumita privinta . Pentru ca nu trebuie decat sa o mancam ,atat ,nu ne trebuie o suta de ganduri si cautari ,acestea le-a rezolvat Hristos dinainte . Cred ca de aceea a ales aceasta forma pasnica si hranitoare si plina de bucurie a painii , pentru a ne da cea mai usoara forma prin care sa putem ajunge la El. Aveti nevoie de Mine? Sunt aici,stau la usa si bat. Va e foame? Luati,mancati. A-ti obosit ? Luati odihna.
Te rog sa nu imi contrazici deocamdata aceasta opinie, ca am ajuns greu la ea :)
Bineinteles ca efortul ramane ,si este la fel de mare ,dar in alta directie. Nu mai este un efort mental de a il gasi pe Hristos,caci acesta vine El singur la noi. Efortul devine acum ,cum sa il primim pe Hristos. Facem eforturi inainte de a il primi ,ca sa scapam de pacate ,dar si aceste eforturi ,nu le putem face fara El . De aceea e necesar in permanenta ciclul -impartasire-trasnfigurare si schimbare -iarasi impartasire -iarasi desavarisrea starii noastre
Si tot asa ....
Este ca o hrana de care vesnic avem nevoie,dar care , cu cat o mancam ne ajuta sa vedem si mai mult ca avem nevoie de ea

[Ioan_Cezar]

Sunt în asentimentul tău!
(Deocamdată te las să te bucuri de descoperire şi fac mai încolo o mică precizare completivă.)

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de iustin10

Eu altceva caut , e o nuanta mai fina . Nelinistea mea e partial satisfacuta cu explicatia ca aceasta ca taina se prefigureaza in Biblie, din VT pina la apostoli. Si admit si ca ajunge sa joace rolul central in Biserica ,odata ce Hristos nu mai e vazut cu ochii fizici, trebuia un element fizic . Dar lipseste explicatia de ce tot timpul vietii sale Hristos ne indeamna sa facem anumite lucruri ,iar la sfarsit nu ne mai indeamna decat sa mancam din painea Trupului Sau .

Daca recitesti cu atentie, vei constata singur... ce nu e in regula: "Eu altceva caut!" Pai cauta, dar nu te precipita asa cum lasi impresia, ci priveste asezat si vei intelege si acele aspecte care, in iuresul entuziasmului tau, acum iti scapa pur si simplu.
Explicatii si teorii putem gasi oriunde, iar daca nu gasim... le inventam noi. De unde ai dedus ca toata invatatura de pana atunci a Mantuitorului, cade, ramanand doar... sfatul de pe urma? TOATE invataturile Lui raman prin scrierile sfintilor apostoli, esenta credintei, iar fara acest "jug" pe care ne invita sa-l luam, asigurandu-ne ca "nu e greu", nu putem fi indreptatiti sa participam la aceasta Cina. "Multi chemati, putini alesi!" Cum am putea fi alesi, asa, fara nici un altfel de merit? Ce-am facut cu Talantul care ni s-a dat? Cum am indraznit sa intram necuratiti, la aceasta masa atat de speciala? Totul este lipsit de sens si nu stiu cum sa ma exprim ca sa ma fac mai lesne inteles. In principiu, Cina este tocmai aceasta "gustare" a Trupului, dar fara a fi vrednic, degeaba ne intindem sa ne cuminecam, fiindca aceasta cuminecare devine otrava si foc. "Camara Ta, Mantuitorul Meu, o vad impodobita! Si imbracaminte nu am, ca sa intru-ntransa! Lumineaza-mi Haina, sufletului meu, datatorule de Lumina, si ma mantuieste!" Oare ce putem spune mai mult si mai frumos de-atat?

În prealabil postat de iustin10

Ceea ce spui tu Mihnea se refera la radacinile tainei in Biblie . Dar eu vreau invers roadele Bibliei in taine .

Pai de ce vrei tu invers?

[iustin10]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

. De unde ai dedus ca toata invatatura de pana atunci a Mantuitorului, cade, ramanand doar... sfatul de pe urma? TOATE invataturile Lui raman prin scrierile sfintilor apostoli, esenta credintei,

Pai ca restul invataturilor nu le vedeam exprimate cu atat putere in Biserica la fel cum apareau ele in Biblie.In schimb era exprimat cu putere maxima de catre Biserica frangerea painii .Si acest lucru ma deruta ,caci eu iubeam cuvantul lui Hristos si nu il gaseam ,decat partial in invatura Bisericii . Nu ca nu exista , ci faptul ca nu era pe prima pozitie ,pe prima pozitie fiind tainele , dogma despre treime sau alte aspect ale Bisericii

Acum insa incep sa inteleg ,recunosc ,si cu ajutorul vostru . Euharistia pare a fi punctul de legatura intre Biblie si Biserica ,de aceea primii credinciosi 'se ocupau cu frangerea painii si cu rugaciunile' . Ea cuprinde multe aspecte : trup,frangere,sacrificiu,renastere ,simplitate ,har, palpabil , taina , unire , transfigurare ...
Probabil ca dupa ce se suie aceasta treapta,ajungi si la intelegerea mai profunda a Cuvantului .

Pai de ce vrei tu invers?

Ca asa sunt eu mai invers,nu ai inteles :)?
Pentru ca aspectele normale,ale legaturii tainei cu Biblie le cunosteam si eu deschizand orice carte de dogmatica, Mihnea a facut efortul de a mi le reaminti.Si nu am nici o problema in a le accepta Insa nu aceea problema ma afecta.
Eu acceptam legatura tainei cu Biblia,adica acceptam taina, dar nu intelegeam primordialitatea acestei taine ,caracterul ei de a excliude de la mantuire pe cel care nu o practica

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de iustin10

@Mihnea
Referitor la primul mesaj, cel cu legaturile Tainei cu Biblia. Sunt perfect de accord cu ce a-ti scris ,sunt curios de unde a-ti luat textele . Le-ati citit repede dintr-o carte de dogmatica? Sunt mai bine organizate aceste carti la catolici? Sau chiar le stiati pe dinafara?

Dintr-un folder de apologetica antiprotestanta (de tip "raspunsuri la chestiuni frecvent ridicate de protestanti").

Sunt de accord ca tainele sunt prefigurate in VT si NT in pasajele care le-ati subliniat.
Torusi aceste pasaje ,comparativ cu celelalte ocupa un anumit procent, 10 % sa zicem, Deci afirmatia ca idea de taina strabate ca un fir rosu, poate fi adevarata tinind cont mai ales de semnificatia tainei ,dar cantitativ nu e chiar punctul central al expunerii biblice.
Cu adevarat Taina aceasta ocupa un punct central la Cina cea de Taina ,cand frangerea painii este gestul de despartire fata de ucenici , dar si o prefigurare a faptului ca Hristos va ramane totusi si fizic ,prezent cu ei, chiar daca prin intermediul painii .
Iarasi frangerea painii devine un element de baza la doua din intalnirile Mantuitorului de dupa invierea sa,cu cei 2 ucenici care mergeau pe drum , precum si cu intreaga ceata a ucenicilor .
Ceea ce o insitituie ca taina a Bisericii ,este insa la cincizecime ,cand vedem ca din toata activitatea primei comunitati crestine sunt relatate doar 2 lucruri : "staruiau in frangerea painii si in rugaciune".

Ati sesizat foarte bine. Desi, dupa cum am vazut, problema Euharistiei nu lipseste nici in Geneza, unde e foarte palid prefigurata, devine mai frecvent abordata in perioada misiunii publice a lui Cristos, si mai ales in a doua parte a ei. Pentru prima data Dumnezeu intra in detaliile chestiunii euharistice in Ioan cap 6 versetele 48 si urm, care se refera la sarbatoarea Pastilor. Este, deci, o Cina avant la lettre (Ioan 6:4). Aflam ca nici ucenicii Lui nu prea credeau ce auzeau, certandu-se si zicand "cum poate Acesta sa ne dea trupul Lui sa il mancam ?". Si, abia dupa Cincizecime aflam ca Euharistia devine practica in Biserica. Vedeti dv, axul central al Bibliei, dupa care toate se invart, este Cristos. Mai precis, venirea Lui. Timpul Vechiului Legamant este un timp al lui Adventiului prefigurat si promis in diverse feluri. Timpul Evangheliilor este timpul lui Cristos Incarnat. Noi traim acum intr-un timp, despre care gasim tot in Evanghelii, in care Cristos e pe munte. In Cer, de-a dreapta Tatalui. Nu doarme, ci se roaga si mijloceste, in timp ce ucenicii Sai se afla in Corabia de pe marea in furtuna. Va veni din nou, intinzand iarasi mana lui Petru exact cand acesta va incepe sa se scufunde. Noi traim, acum, in timpul lui Cristos Euharistic. Asa cum a trimis mana hranind Poporul Sau in desert, in marsul sau spre Tara Fagaduita, asa trimite acum Euharistia, hranindu-ne pe noi. In Euharistie este El, cu toata maiestatea Lui ascunsa. Vom vedea aceasta maiestate, asa cum Petru, Iacob si Ioan au vazut-o la Metamorfoza. O vom vedea chiar cu ochii nostri si nu ai altuia.

Asadar, Biblia vorbeste, dar poate nu cat am vrea, despre Misterul Credintei din acelasi motiv pentru care vorbeste, dar poate nu cat am vrea, despre Duhul Sfant. Noi traim, acum, exact in Epoca Duhului Sfant, El este cel care permite Euharistia. Duhul Sfant s-a pogorat asupra Mariei, vas nepretuit, ca sa nasca, fecundand materia Preacuratei, pe Cristos in carne si oase. Acelasi Duh Sfant, implorat la Epicleza, se coboara in Sfintele Vase si materia de acolo sufera dumnezeiasca Prefacere. A nu crede in a doua minune, inseamna a nu crede in prima si invers. Tatal ne-a daruit pe Fiul, iar Acesta ne-a dat marele dar al Euharistiei.

La Cina cea de Taina nu a avut loc instituirea unei Taine, ci a doua: Taina Euharistiei a fost instituita in acelasi timp cu Taina Preotiei. Cat de mare e lagatura dintre cele doua! Atat de mare, incat a nu crede in Euharistie inseamna a nu crede in Preotie. Dar, despre aceasta, cu alta ocazie. Atunci cand vom putea intelege nu numai Cine este in Euharistie, ci si Cine o administreaza. Nu e curios sa credem cu toata inima ca Isus se poate identifica cu flamanzii, bolnavii si puscariasii, dar avem dificultati in a crede ca El se identifica cu preotul din cartier ?

Dar lipseste explicatia de ce tot timpul vietii sale Hristos ne indeamna sa facem anumite lucruri ,iar la sfarsit nu ne mai indeamna decat sa mancam din painea Trupului Sau .

Sa fie din cauza ca nu merge unul fara altul ? Nu stiu, intreb la randul meu. Poate e din cauza ca, daca facem "anumite lucruri", dar nu ne impartasim cu El, nu e suficient. Poate ca e din cauza ca, facand anumite lucruri, suntem impinsi ca de o forta la impartasirea cu El (forta careia, desigur, ii putem rezista). Un singur lucru nu scrie. Ca ar fi o incompatibilitate. O problema de tip "sau-sau". Si cu atat mai curios e comportamentul acelor filantropi, altfel de toata lauda, gata sa vina la masa leprosilor, dar nu si la masa lui Cristos. De fapt, ce sens are una fara alta ?

E un fapt extrem de important caci intreaga misiune a Bisericii se bazeaza pe acest ajutor de la Hristos.
Sa zicem ca eu iubesc exagerat de mult Noul Testament,- desi e doar o presupunere. Atunci as fi tentat sa cred ca imi este sufficient,ca nu am nevoie de Biserica, ca acolo gasesc totul. E suficient sa inteleg porunca iubirii de acolo, sa rememorez pildele si invataturile lui Hristos , si El va veni si va locui impreuna cu mine,asa cum spune un pasaj din Ioan.
Dar nu este deloc asa . Pe cat este de dumnezeiasca Biblia,ea nu este suficienta celor multi . Si Hristos stia asta ,stia si ca cuvantul sau nu e suficient pt generatiile urmatoare,pt ca nu au crezut pe deplin ucenicii care erau cu el,cu atat mai mult cei care doar vor auzi sau citi . De aceea ne lasa un ajutor la indemina si simplu : harul venit prin Duhul Sfant,si mancarea care sa ne tina astfel legati de El. Adica Painea vietii.
E atat de mare acest miracol,incat aproape ca nu trebuie sa facem nici un efort , decat sa stam la masa si sa fim servit . Dar desigur,cei care stau la masa,trebuie sa aiba haine curate , de nunta,pentru a arata ca respecta pe Cel care a luat asupra sa toate nedumeririle lor, si a murit, ca ei sa aiba totul de a gata .

Si iata ca, in finalul intrebarilor, va dati si raspunsul potrivit. Asa este, singura noastra preocupare trebuie sa fie sa pastram hainele de botez curate pentru nunta.

Fara a face aceasta legatura intre Hristos si taina ,cineva ca mine,poate cadea in pericolul de a dreapta , sa iubeasca prea mult Biblia,si sa o creada suficienta.

Acesta nu e un pericol de dreapta. Dimpotriva, daca vrem neaparat sa-i punem o stampila, e un pericol de stanga.
Pericol de dreapta este sa cred in caracterul esential al Euharistiei, dar sa ma indoiesc ca Taina a fost valida. Vinul a fost cu sulfiti, Potirul nu a fost aurit, ci argintat. Preotul a tusit la Epicleza. Iar eu mai aveam de spus trei pacate, cand preotul mi-a dat dezlegarea. ASA sunt ispitele de dreapta.

Ceea ce spui tu Mihnea se refera la radacinile tainei in Biblie . Dar eu vreau invers roadele Bibliei in taine .

In vremea tineretii mele zbuciumate, eram convins, ca atatia altii, ca un barbat adevarat e unul care bea zdravan si injura gros. Mai eram convins ca Dumnezeu mi-a dat organe sexuale si milioane de spermatozoizi cu fabricatie continua ca sa ma acuplez cu un numar cat mai mare de femei. Si, dimpotriva, ca a fi sotul unei singure femei e un lucru nu doar absurd, ci, in cazul meu, imposibil. Pe care nici nu-l vroiam, nici nu puteam. Culmea culmilor este ca eram credincios (adica asa ma consideram, as fi raspuns afirmativ daca cineva mi-ar fi dat un chestionar cu aceasta intrebare). Mergeam si la biserica. La sferturi de slujba, pe urma aprindeam o lumanare. Alegeam ce imi place, iar din slujbe cel mai mult imi placea predica. Nu ma schimbau cu nimic predicile astea, le colectionam asa cum un entomolog colectioneaza fluturi. Dar nu ma imparteaseam. Nici nu credeam in Euharistie. Credeam in Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu, patruns in lume printr-un miracol unic. Da! Pe vremuri, intr-o casa din Nazaret, a putut avea loc asta. Dar ca Isus se infiripa la coltul strazii, in acea bucata de paine prin bolborosirea acelui popa cu discurs frumos, dar cam fudul de felul lui, asta era la rubrica "Mos Craciun". Eram om cu studii, pozitivist, imi spuneti ca painea aceea se preface in Cristos? Faceti misto de inteligenta mea, hai, plimbati ursul de aici!

Dar, lucrurile s-au schimbat la scurt timp dupa ce copiii mei au ajuns la pregatirea pentru impartasirea solemna. Au facut cateheza primara, in care au invatat niste lucruri foarte simple despre impartasanie, pe care pareau sa le inteleaga. Ce nu intelegeau, ma intrebau, iar eu trebuia sa le raspund. Ba chiar sa le dau si un exemplu. Si asa am ajuns sa ma impartasesc. Ca sa ma vada copiii. De atunci, totul s-a schimbat. O duminica in care sunt nevoit sa nu ma impartasesc e o duminica in care imi lipseste ceva. Si singura mea teama este ca as putea sa raman neimpartasit atunci cand voi avea nevoie cel mai mult de Cristos. Rugaciunea liturgica "sfarsit crestinesc vietii noastre (...) de la Domnul sa cerem!" are un cu totul alt sens, mult mai concret, decat avea inainte.

Eu sunt raspunsul viu despre cum Biblia rodeste in Taine. Si, privind inapoi la viata mea, pe cand eu nu intrasem in Epoca Euharistiei, groaza si greata ma cuprind.

[Ioan_Cezar]

Sfânta Scriptură este, aşa cum înţeleg eu, un rod al Sfintelor Taine din Biserică. Adică un rod al Veşniciei lucrătoare în istorie. În Istoria Bisericii.
Apostolii şi ceilalţi Autori biblici nu au scris cărţile care alcătuiesc NT din afara Tainelor, ci tocmai dinlăuntru. Adică din modul de vieţuire propovăduit de Hristos, cu aportul necontenit al Sfântului Duh.
Viind în Taina Botezului şi în Taina Preoţiei, cei 4 autori sfinţi au alcătuit variantele Evangheliei şi au scris Epistolele şi Apocalipsa.
Dacă ar fi trăit în afara Tainelor, ar fi scris cel mult nişte apocrife dubioase, pline de neînţelegeri şi exagerări. Cum dealtfel s-a şi întâmplat cu unii...

Mă tem că adeseori vedem Sfintele Taine doar ca acte exterioare, materiale şi psiho-sociale. Dacă ar fi alta realitatea, dacă am avea conştiinţa clară a caracterului sacru, supralumesc al Tainelor, atunci nu am vorbi despre Acestea decât cu sfânt cutremur şi nu am petrece cum petrecem în lăcaşurile de cult.
Pe scurt, reducem Taina la caracterul ei de manifestare exterioară, ca un fel de reprezentaţie teatrală. Un joc, acolo, cu nişte actori... Iar replicile le cam ştim deja, pe de rost şi, of, până se termină actul ăsta mai dăm un sms, mai şuşotim de una de alta, mai facem cu ochiul, mai privim pe sub sprânceană etc.
Dar Taina nu e deloc ce pare unora a fi. E manifestare a Sacrului, de aceea o şi numim Sfântă, nu doar Taină. Ne-ar prii un picuţ de zdrobire, de uimire, de sfântă frică...

Sfintele Taine nu pot decurge din Scriptură, deşi Scriptura a fost mereu un îndreptar şi o memorie colectivă. Apostolii nu consultau Scriptura ca să vieţuiască în Taine, ci invers, avînd Tainele şi vieţuind înlăuntrul lor au scris Scriptura, Noul Testament. Pentru ca noi să avem mereu, peste arcuri de timp, un reper/o dovadă/un dreptar. Ca să nu rătăcim.

Deci, Iustin, e decisiv să punem raportul corect între Sfintele Taine şi Scriptură şi să înţelegem că primele sunt primordiale faţă de ultima, iar nu invers.
A participa la Sfintele Taine are ca rod, printre altele, o înţelegere mai bună a Scripturii. După cum şi invers, a studia Scriptura oferă un anumit înţeles pentru Taine. Dar el pică repede în eroare, dacă omul nu vieţuieşte înlăuntrul Tainelor.

Nu Scriptura se împlineşte şi rodeşte în Taine, ci Tainele au rodit sub numele de Scripturi. Ele mai rodesc şi sub forma vieţii noastre, aşa încât unii dintre creştini devin, cu Harul Domnului, Scripturi vii, însufleţite, cum erau Apostolii.

Să nu căutăm un sens livresc al Tainelor. Ele sunt moduri de a fi, omenesc ŞI Dumnezeiesc împreună.
Nu Ortodoxia vine din Biblie ci, ca rod şi expresie a vieţii Bisericii, a Ortodoxiei, această colecţie de cărţi numită Biblie exprimă Ortodoxia, viaţa Bisericii. Firescul vieţii oamenilor, viaţa în Biserică, naşte Scriptura. Pentru a rămâne în dar peste secole, eventualilor necredincioşi sau puţin credincioşi ca noi. Pentru a rămâne semn şi poartă către Împărăţie următorilor căutători.
Faptele Apostolilor, de pildă, sunt numite chiar aşa: Evanghelia Duhului Sfânt. Pentru a nu mai avea nici un dubiu că Scriptura este rodul vieţuirii în Biserică, în Sfintele Taine.

[Ioan_Cezar]

Mulţi se miră de cuvântul bisericesc - nu există mântuire decât în Biserică. M-am mirat şi eu, neîncrezător, cândva şi mă mir şi azi (dar în alt sens...).
Eu îmi explic cumva lucrul ăsta, destul de naiv şi poate prea descriptiv: mă gândesc la un embrion uman. Iar Biserica o văd ca pe un mare pântec matern unde are loc germinaţia noului/viitorului potenţial locuitor al lumii "de afară".
Aşa cum un nou-născut care nu s-a dezvoltat normal, căruia îi lipseşte vreun organ sau părţi ale unui organ, adeseori nu supravieţuieşte ori se naşte mort (ori monstru) - aşa şi creştinul: dacă nu s-a dezvoltat şi nu funcţionează duhovniceşte (nu are puls, nu îi bate inima) nu va fi viabil în Noua Lume.
Eu aşa îmi reprezint, mai accesibil pentru mintea mea.

Omul duhovnicesc născut prin Botez are în el un întreg potenţial care, odată împlinit, îl face apt pentru vieţuirea în Împărăţia lui Dumnezeu.
Are văz şi auz duhovnicesc, are miros duhovnicesc, are gust duhovnicesc, are gândire şi simţire duhovnicească, are grai duhovnicesc, are fapte duhovniceşti.
Dacă nu are, înseamnă că e încă în stadiul de morulă ori blastulă sau că e diform sau că e mort şi va avea soarta, vai, a oricărui avorton - ghena, respectiv Gheena...

Dar cum se dezvoltă şi cum creşte acest om duhovnicesc "programat" şi mult dorit pentru Veşnicia lui Dumnezeu?
Cum creşte el câtă vreme noi suntem suflete în acest trup?
Răspunsul ni l-a dat mereu Dumnezeu şi ni-l dă azi tot Dumnezeu, prin Biserică. Răspunsul, Calea... "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa."
Biserica este pântecul care deţine toţi "hormonii", toate nutrimentele necesare vieţuirii şi dezvoltării embrionului duhovnicesc până la stadiul de "făt" viabil. Că unii vor fi fiind deja bărbaţi desăvârşiţi la terminarea acestei vieţi vremelnice - asta e măsura şi taina sfinţilor, iar nu a noastră. Noi, care credem că în Casa Domnului multe lăcaşuri sunt, vrem mai întâi colţişorul acela de Rai... TREBUIE să fim în stare "măcar" de asta, măcar să candidăm cu şanse reale la acest statut (alegerea finală fiind tot a Domnului).

Aceste bogăţii interne ale Bisericii, aceste conţinuturi cu adevărat nutritive şi vitale sunt: Sfintele Taine şi toate celelalte ale vieţuirii în Biserică (rugăciune, post, milostenie etc.).
Să învăţăm aşadar să primim în noi (şi să participăm prin schimburile vii ale metabolismului duhovnicesc) tot ce ne ajută să vieţuim duhovniceşte, să facem acestea sfinte ca parte a metabolismului vieţii noastre, să trăim viziunea organică ioannită a Viţei şi a mlădiţei.
Altminteri cred că vom avea o surpriză oribilă în "sala de naşteri" (adică în trecerea prin moarte). Vom fi consideraţi monştri sau morţi pentru Viaţă.
În orice caz, nu vom fi viabili şi compatibili cu noua noastră Lume.