Relatia Bibliei cu Ortodoxia - nelamuriri

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de iustin10

De ce se da un rol asa mare Tainelor ,incat se ajunge mai mult la excluderea altor persoane care nu le indeplinesc , decat la a arata care e semnificatia lor ?

Fiindca acestea doua sunt instrumentele de mantuire pe care ni le-a lasat Cristos: Biserica si Tainele. Altele nu cunosc. Cand spunem "Cristos mantuieste" spunem un adevar. Dar cum mantuieste El ? Prin Biserica si prin Taine.

In ce priveste "excluderea altor persoane", nu inteleg la ce va raferiti.

Porunca a fost sa iubim , nu sa intelegem niste taine ,care prin insasi semantica acestui cuvant sunt abstracte,iar daca nu,sa fim condamnati.

Daca imi aratati mie un text al unui episcop care porunceste "sa intelegem Tainele", ori care ii condamna pe cei care nu e inteleg, promit sa ader la ateism.

De ce s-a mutat accentul de la stilul simplu si natural al Bibliei ,care patrunde direct la inima, la tratate teoretice,complicate si abastracte,ale sute de autori,fie ei si sfinti ? Acestea,ori sunt prea abstracte si greu de urmarit, ori folosesc un sir de termini consacrati de adorare a lui Dumnezeu,care pentru cei multi nu trezesc emotie .

Fiindca, spre deosebire de Biblie, tratatele teoretice nu sunt pentru cei multi si fiindca ma indoiesc ca scopul lor este sa trezeasca emotie.

Cum se ajunge de la rugaciunea individuala, care e la inima omului , la rugaciunea colectiva si slujba , care e prea abstracta si mecanica ?

Alung cu greu ideea ca nu ati citit Biblia de care vorbiti. Poate ca nu ati remarcat cum se rugau evreii si cum decurgeau slujbele Poporului lui Dumnezeu ? Scrie pe larg, chiar daca "pe sarite". Slujbele erau (si sunt, prin definitie) rugaciuni si jertfe colective. Si conforme unor randuieli. Scrie in Biblie, pe pagini intregi. La aceste slujbe participa si Isus Cristos. Iarasi, scrie in Biblie cum mergea, impreuna cu apostolii, la slujbe in ceea ce era, pe atunci, Ziua Domnului.

De ce nu e lasat omul sa indeplineasca intai ce simte

Aici imi pare logica enciclopedistilor francezi, potrivit carora oamenii vin pe lume curati, dar lumea (familia, anturajul, societatea in general) ii face rai. Exact inversul este adevarat. Cand ne nastem, ne nastem pierduti. "Inter feces et urinam nascimur": asta e conditia umana. Suntem viermi. E suficient sa dati la doi copii o singura bomboana, ca sa vedeti ce inseamna "bunatatea" umana naturala. Daca ajungem sa ne mai cizelam un pic, este numai datorita societatii sfinte a Bisericii, este numai gratie lui Dumnezeu care lucreaza prin familia noastra spirituala. Daca ar fi lasat omul "sa indeplineasca intai ce simte" fara un ghidaj spiritual al celor initiati de Cristos, am ajunge repede vai de capul nostru. Exista un singur lucru care ar duce la pierirea mai multor suflete decat o Biserica guvernata de preoti apostati: o Biserica care ar fi guvernata de laici si in care oamenii ar fi lasati sa indeplineasca ce simt. Nici nu e nevoie de un prea mare efort de imaginatie: ajunge sa consultati, pe Net, rubricile de "comentarii" ale ziarelor care sunt nemoderate.

Jumatate din Biblie se refera la dragostea de oameni ,care este calea catre dragostea de Hristos. Ori,daca citesti dogmatica , acest aspect e expediat undeva la sfarsit ,ca si cum alte lucruri sunt mai importante .

Intre "expediat la sfarsit" si "ca si cum alte lucruri sunt mai importante" e un non sequitur de toata frumusetea.

Pe ce baza ati ajuns la ideea ca un tratat prezinta la inceput lucrurile mai importante ?

In viata de zi cu zi a credinciosilor se pune accentul pe participarea la slujbe, pe rugaciunea din carti ,pe citit eventual ,pe post in anumite perioade,si pe fapte bune dintr-o anumita lista . Dar nu se pune accentul in aceiasi masura ,pe fapte si motivatia lor interioara,asa cum abunda in Biblie : sa avem mila pentru ca asa simtim , sa descoperim nevoile celorlalti nu sa asteptam sa ni se ceara , sa iubim omul iar nu fapta in sine, sa ne abtinem sa judecam chiar de am avea dreptate , sa nu ne maniem , sa nu ne rusinam daca avem ceva frumos de zis .

Cred ca am citit Biblii foarte diferite. In a mea, nu imi amintesc sa fi gasit lucruri enumerate de dv aici. Nu imi amintesc de "mila pentru ca asa simtim", in schimb imi amintesc foarte bine ca exista o porunca a milei. Etc.

De ce harul sfintilor se masoara in posturile care le-€“au tinut ,si nu cu faptele care le-au facut ?

Daca imi aratati si mie tratatul dogmatic ortodox in care scrie ca harul sfintitor s-ar masura in posturile tinute, mananc cartea! Uneori, am si eu impresia, ba chiar convingerea ca ortodoxia a luat-o pe aratura, dar chiar pana acolo inca nu a ajuns!

Daca citesti vietile sfintilor gasesti un lung sir de chinuri la care s-au supus , dar nu gasesti modele cum poti face sa iubesti , ceea ce ne intereseaza de fapt pe toti

Fie ati citit editii dubioase ale Vietilor Sfintilor, fie inca nu ati inteles pe deplin ce este iubirea crestina si prin ce este ea diferita de intelesul comun al termenului "iubire". Cel mai important pont vi l-am dat deja: iubirea crestina este comandament (=porunca) si nu sentiment. Il iubesc pe Dumnezeu si pe aproapele fiindca VREAU asta. Si vreau asta, fiindca Dumnezeu vrea asta. Iubirea crestina nu inseamna asa, ca niste fluturi in stomac. Este vointa, nu este afect. Cel care iubeste asa cum intelegeti dv iubirea nu se cheama "sfant". In cazul cel mai optimist, se cheama "erou".