Bisericile, indemnate sa isi creeze site-uri

[Ioan_Cezar]

Desigur. Comunicarea dintre noi este astăzi mijlocită masiv de mijloace tot mai sofisticate construite de om. Apoi, majoritatea activităţilor umane (munca, învăţarea, creaţia, jocul) se desfăşoară asistat de computer. O fi bine, o fi rău... Părerile se împart deocamdată şi se amestecă....

Totuşi, dacă vorbim de Ecclesia, eu nu pot să nu văd în centrul lucrării vindecătoare şi sfinţitoare a omului HARUL. Când vin în Biserică, creştinii caută har şi asistenţă/îndrumare în folosirea harului. Pâinea noastră cea spre Fiinţă este Harul. Iar locul unde se găseşte acesta din belşug este comunitatea eclesială.

Un site al unei biserici nu poate, cred eu, oferi harul vindecător şi sfinţitor. Totuşi, prin apariţia pe internet o biserică iese în întâmpinarea căutătorilor de Dumnezeu, îşi oferă serviciile, se prezintă, atrage. Biserica atrage, nu dă năvală şi nu impune. Se prezintă şi arată cine este şi ce vrea, iar cel flămînd şi cel însetat poate merge acolo unde este comunitatea respectivă cu nădejdea că va primi cele necesare sufletului (adică, în esenţă, har).

Un site bisericesc îmi pare un semn şi o potecă spre locul certei şi deplinei împărtăşiri de harul lui Dumnezeu.

E drept că harul se coboară şi se menţine şi ca urmare a rugăciunii, postului, milosteniei şi a celorlalte fapte bineplăcute Domnului. Însă Botezul are loc în biserică, Spovedania la fel, Nunta şi Maslul şi Sfânta Liturghie evident se petrec în biserică. Acestea nu pot fi găsite pe internet. Ele se câştigă exclusiv prin participarea directă, personală, concretă.

În concluzie, rolul siteului îmi pare necesar în lumea de astăzi dar statutul lui cred că rămâne în mod fatal unul secundar. Sau, dacă vreţi, secundar deşi necesar pentru majoritatea oamenilor din zilele noastre. E doar un pas de început şi de cultivare a unor aspecte din cadrul vieţii de credinţă, fără însă a o înlocui în miezul ei. Un instrument care trebuie manevrat cu atenţie, cu inteligenţă, cu discernământ.