Sunt singura!

[aubergine]

În prealabil postat de Ana Tr.

Eu nu am nimic impotriva catolicilor. :) Eu cred ca suntem doua religii surori si ar trebui sa ne intelegem ca fratii. Cred ca e oarecum un pacat sa afirmi ca o religie este mai buna ca alta. Deci eu sunt de acord cu tine. Pana la urma nimeni, dintre oameni, nu poate stii care este religia adevarata, cea care a fost prima. Pe de alta parte ar fi fost mai bine daca toti am fi avut aceeasi religie, sa fie doar una ca sa nu mai existe tot felul de critici. Eu as putea avea oricand un prieten, iubit, catolic spre exemplu fara sa nu fie nici-o problema. Din contra eu vad peste tot in lume catolici care traiesc MODEST pentru ca din banii lor ajuta fie copii fie batrani saraci, cred ca la capitolul bunatate sunt superiori multor ortodocsi. Ori, cred ca Dumnezeu asta isi doreste sa vada de la noi, cum ne ajutam unii pe altii nu cum aruncam cu pietrii, in fratii nostrii pana la urma. Ura aceasta fata de alte religii si cum spunea mai sus Guardian, fata de oameni nu mi se pare deloc crestineasca. Daca gresim noi sau daca gresiti voi asta numai Dumnezeu o sa judece.

Nu suntem surori in nici un caz cu catolicii, desi exista saptamana de rugaciune comuna, eu personal nu o accept si nu particip la ea! E PACAT sa nu afirmi faptul ca singura religie adevarata este religia ortodoxa! Puteti sa va luati de mana cu domnul gardian mason.
Singura religie adevarata este cea ortodoxa, cititi istorie si apoi vorbiti.
O singura religie, ce idei puteti sa aveti, daca renunta toti si vin la ortodoxie, altfel nu!
Deja incepeti sa va dati arama pe fata, vorbiti urat de ortodocsi, si simpatizati pe catolici... m-am lamurit...

[aubergine]

În prealabil postat de Ana Tr.

Eu nu am nimic impotriva catolicilor. :) Eu cred ca suntem doua religii surori si ar trebui sa ne intelegem ca fratii. Cred ca e oarecum un pacat sa afirmi ca o religie este mai buna ca alta. Deci eu sunt de acord cu tine. Pana la urma nimeni, dintre oameni, nu poate stii care este religia adevarata, cea care a fost prima. Pe de alta parte ar fi fost mai bine daca toti am fi avut aceeasi religie, sa fie doar una ca sa nu mai existe tot felul de critici. Eu as putea avea oricand un prieten, iubit, catolic spre exemplu fara sa nu fie nici-o problema. Din contra eu vad peste tot in lume catolici care traiesc MODEST pentru ca din banii lor ajuta fie copii fie batrani saraci, cred ca la capitolul bunatate sunt superiori multor ortodocsi. Ori, cred ca Dumnezeu asta isi doreste sa vada de la noi, cum ne ajutam unii pe altii nu cum aruncam cu pietrii, in fratii nostrii pana la urma. Ura aceasta fata de alte religii si cum spunea mai sus Guardian, fata de oameni nu mi se pare deloc crestineasca. Daca gresim noi sau daca gresiti voi asta numai Dumnezeu o sa judece.

Acest mesaj m/a deranjat mai bine zis acesta Din contra eu vad peste tot in lume catolici care traiesc MODEST pentru ca din banii lor ajuta fie copii fie batrani saraci, cred ca la capitolul bunatate sunt superiori multor ortodocsi. Nu cunoasteti nu vorbiti.

[aubergine]

În prealabil postat de guardian knight

Mi se pare o dovada de habotnicie sa vrei ca partenerul tau sa aiba aceeasi religie ca tine, sau chiar sa fie crestin,si sa faci din aceste formalisme criteriile ultime ale alegerii in aceasta privinta casatoriei !
Musulman,mozaic,catolic sau ateu, potentialul partener trebuie respectat in primul rand ca om,iar apreciarea lui trebuie facuta nu dupa ritualisme goale de continut,ci numai dupa faptele concrete pe care le face,nici macar dupa vorbe !!!
O droaie de oameni de nimica se ascund dupa evalvii de vulpe si rirualisme de fatada,cand dupa faptele lor nu se ridica la inaltimea a ceea ce pretind a afisa !!!
Noi ca si crestini trebuie sa avem o viziune universalista si toleranta fata de alte culte crestine sau religii ale umanitatii si sa nu persistem intr-un dogmatism sec ,aducator de ura si aversiune !
Asa cum spunea Mantuitorul referitor la ziua Sabbathului,la fel as indrazni sa parafrazez si eu zicand : :Nu omul e facut pentru religie, ci religia e facuta pentru om !"
Aceasta e inalta viziune umanista cristica, pe care din pacate,multi capi religiosi au ignorat-o transformand religia prost inteleasa intr-o manipulare a urii fata de ceilalti frati umani !

Nu ma mira ca pentru d-voastra, asa mason cum sunteti, religia este un simplu formalism, un ritualism gol de continut.

Prin viziune universalista si toleranta, sper ca nu vreti sa spuneti sa devenim ecumenisti....Din cate vad eu aici, desi promovati toleranta fata de alte culte, fata de ortodocsi aveti dispret, vedeti unde ajungeti din prea multa iubire fata de alte culte?

Pentru d-voastra se pare ca habotnicie inseamna tot ceea ce multi de aici considera normal adica a te casatori cu cineva de aceiasi religie, pentru a nu avea neplaceri pe viitor, cauzate de diferentele mari.

Daca ati pune pret pe credinta si ati avea un mod de viata ortodox nu ati suporta ca partenerul sa batjocoreasca credinta ortodoxa, in plus sa stiti sa majoritatea casniciilor facute intre persoane de religii diferite practicanti, credinciosi, nu sfarsesc prea bine.

[stefan florin]

În prealabil postat de Ana Tr.

In primul rand stiu ca subiectul pe care urmeaza sa il expun este unul despre care s-a mai dicutat pe forum, insa eu as vrea sa vorbesc despre ceea ce ma framanta pe mine ca sa pot sa primesc sfaturi particulare si nu generalitati. Asa cum am si ales titlul, sunt singura... adica nu am pe nimeni, in sensul de iubit. Niciodata nu am avut si am 25 de ani. Si imi doresc foarte mult. De 3 ani in fiecare an de ziua mea aceasta este dorinta pe care mi-o pun: ca la anul sa fie cineva langa mine si doar atat sa imi spuna La multi ani si sa imi ofere o imbratisare. Dar cand se implineste anul tot nu este nimeni, ceea ce ma face sa plang de fiecare data. Sufar foarte mult din cauza asta si de multe ori adorm foarte tarziu, dupa ora 1, 2 noaptea... tot asa plangand si rugandu-ma din tot sufletul sa imi dea si mie Dumnezeu pe cineva, un om bun, credincios si milos. Si nu apare nimeni. As vrea sa stiu ca exista undeva cineva caruia ii lipsesc atat de mult cum imi lipseste el mie si ca ma cauta cum il caut si eu...
Dar cateodata cred ca nu o sa vina niciodata.... ceea ce ma sfasie... Acesta este singurul lucru care mi-l doresc pe lume, inafara de sanatatea si viata lunga a parintilor mei.
Acum 2 ani (in 2012) am cunoscut un baiat pe internet, prin intermediul unui prieten comun, el i-a povestit lui despre mine. Si am inceput sa ne cunoastem, el era student la farmacie in an terminal si chiar in vara aceea isi daduse licenta. Totul parea sa duca spre ceva frumos, vorbeam la telefon, mai conversam pe internet, la un moment dat s-a intalnit cu prietenul comun si i-a spus ca este foarte foarte incantat de mine, considera ca sunt o fata cuminte, credincioasa si ca ii place eleganta mea. Intr-o zi el mi-a marturist ca si-ar fi dorit foarte mult sa urmeze cursurile facultatii de Teologie, la vremea aceea nu stiam ca este vorba despre Teologie Greco-Catolica, dar ca parintii lui nefiind prea religiosi i-au interzis sub orice forma, lucru care l-a afectat teribil. In perioada aceea el imi spunea mereu ca merge la Biserica noaptea de la ora 22:00. Am vorbit prima data pe 18 iulie 2012 iar undeva la inceputul lui septembrie lucrurile s-au stricat. Trebuie sa precizez ca in luna august mi-a dat de inteles ca ar vrea sa ne intalnim, am discutat si am fost de acord doar ca a inceput sa gaseasca pretexte ca la inceputul lui august sa se arate chiar nemultumit de mine. Eu am foste mereu grijulie cu el, ii trimiteam mesaje afectuoase si ii spuneam ca sunt mandra de el. L-a un moment dat l-am intrebat de bunica lui si mai ales daca o mai ajuta la diverse treburi iar lucrul acesta la iritat. Am uitat sa precizez ca eu sunt de conditie modesta, poate putin mai putin decat modesta si desi imi spunea ca si el este modest a tinut totusi sa imi spuna ca a avut o iubita a carei mama a lucrat la Universitate, si ca a fost singura pe care a adus-o acasa... lucru care pe mine m-a facut sa ma simt inferioara. Apoi a continuat sa imi spuna niste lucruri care ma defavorizau. Povestea mereu ca el prefera nu stiu ce sortiment de vin foarte scump, ca se intalneste cu prietenii in localuri foarte scumpe... iar eu nu sunt genul care sa imi placa opulenta, eu sunt mai degaba genul care este orientat spre nevoile celorlalti si daca detin o anumita suma de bani ajut un copil, un batran, lucruri caruia lui nu-i prea conveneau. In perioada aceea eram proaspat absolventa de facultate si nu aveam un loc de munca, dar totusi se intrezarea o minima sansa sa lucrez intr-un domeniu public, a fost foarte incantat la auzul aceste vesti pentru ca atunci cand i-am spus ca nu am reusit sa se poarte foarte zeflemitor cu mine si sa ma jigneasca chiar. La sfarsitul lui septembrie inceputul lui august a fost apogeul si mi-am dat seama ca este un om care cauta doar foloase materiale si nu iubire adevarata. Ca sa nu mai spun ca in tot acest timp prefera o alta fata, o fata cu situatie materiala buna, fata pe care de alfel am visat-o o data ca era cu el, iar el atunci mi-a spus ca visul meu este o prostie. Cert este ca aceasta incercare m-a facut sa sufar enorm timp de un an de zile, mi-am facut atatea iluzii si mi-am pus toate sperantele in el. Am vrut doar sa ne iubim, sa ne respectam, nimic mai mult, nu i-as fi cerut niciodata nimic material, dar el m-a ranit si nici macar nu a vrut sa mai auda de mine, toate acestea pentru ca nu eram bogata. Si gand ma gandeam ca dorea sa fie Teolog, sau Preot Greco-Catolic... care sunt cunoscuti pentru modestia si bunatatea oferitacelor necajiti.

In prezent cu toata experienta acesta neplacuta simt manifest o usoara depresie, atat de mult ma framant pentru ca nu am pe cineva. Ma doare mai ales pentru ca cei din jurul meu ma condamna oarecum ca nu am pe cineva ( Chiar o ruda de gr.I mi-a spus: "Imediat o sa ai 30 de ani si n-ai barbat si copii" si asta este ca o rana care sangereaza ori de cate ori imi aduc aminte. Mi se pare foarte crud! Nu vreau sa ajung la 30 de ani singura, nu as vrea sa mai traiesc!

Daca exista niste rugaciuni, acatiste ajutatoare, va rog sa imi spune-ti, va rog sa ma ajutati cumva....

toate la timpul lor

Pt. aubergine: Sunt ortodoxa, merg la Biserica la o Manastire mai exact, din pacate nu am voce ca sa cant, am un cerc restrans de prieteni credinciosi, tocmai prin intermediul unuia dintre ei am cunoascut baiatul "credincios" depre care am povestit. Doresc sa cunosc un baiat credincios dar nu habotnic care nici nu ne-am cunoscut bine si sa isi si doreasca sa ne casatorim. Doresc o prietenie in primul rand, fara relatii intime ca sa nu se inteleaga altceva pentru ca am mentionat sintagma "cunoscut bine". Nu sunt pregatita inca pentru casatorie.

Pt.Andreea 25: In primul rand iti multumesc mult ca mi-ai raspuns, mesajul tau m-a emotionat pana la lacrimi si ma face sa sper ca poate mai este o sansa si pentru mine. Stiu ca fericirea incepe cu mine si pentru asta ar trbui sa fiu impacata cu mine insumi insa tocmai aceasta lipsa ma face sa nu ma plac prea mult si pot spune ca ma fac sa nu ma vad frumoasa, pentru ca de la atata plans iti dai seama ca m-am schimbat.Nu stiu daca sunt facuta pentru casatorie dar mi-ar placea ca anii frumosi de tinerete si toate bucuriile ei sa le traiesc cu cineva. Am cunoscut baieti dar nu erau credinciosi si nu avea rost sa incerc.

Pt. Mirela.t: Multumesc pentru cele scrise insa sa imi imaginez ca si la 40 de ani voi fi tot singura, este mai mult decat pot duce.

Pt oaie_cugetatoare: Trebuie sa recunosc ca am inceput sa ma simt mai bine de cum ti-am citit numele de utilizator :D Inteleg ce imi spui si multa lume imi spune asa, dar eu nu inteleg de ce omul de langa mine care are tot doi ochi ca mine, doua urechi, doua maini s.a.m.d are o pereche si eu nu?

Si nu mai stiu cine mi-a spus ceva in legatura cu metanoia... Eu vad oamenii care nu trec niciodata pe la Biserica, nici macar de Pasti sau de Craciun si au casnicii trainice, frumoase. Sau barbati buni casatoriti cu femei de o moralitate
indoielnica. Cum se explica asta? De ce daca eu sunt buna si cuminte nu am noroc?

[aubergine]

În prealabil postat de Ana Tr.

Pt. aubergine: Sunt ortodoxa, merg la Biserica la o Manastire mai exact, din pacate nu am voce ca sa cant, am un cerc restrans de prieteni credinciosi, tocmai prin intermediul unuia dintre ei am cunoascut baiatul "credincios" depre care am povestit. Doresc sa cunosc un baiat credincios dar nu habotnic care nici nu ne-am cunoscut bine si sa isi si doreasca sa ne casatorim. Doresc o prietenie in primul rand, fara relatii intime ca sa nu se inteleaga altceva pentru ca am mentionat sintagma "cunoscut bine". Nu sunt pregatita inca pentru casatorie.

Pt.Andreea 25: Stiu ca fericirea incepe cu mine si pentru asta ar trbui sa fiu impacata cu mine insumi insa tocmai aceasta lipsa ma face sa nu ma plac prea mult si pot spune ca ma fac sa nu ma vad frumoasa, pentru ca de la atata plans iti dai seama ca m-am schimbat.Nu stiu daca sunt facuta pentru casatorie dar mi-ar placea ca anii frumosi de tinerete si toate bucuriile ei sa le traiesc cu cineva. Am cunoscut baieti dar nu erau credinciosi si nu avea rost sa incerc.



Pt oaie_cugetatoare: Trebuie sa recunosc ca am inceput sa ma simt mai bine de cum ti-am citit numele de utilizator :D Inteleg ce imi spui si multa lume imi spune asa, dar eu nu inteleg de ce omul de langa mine care are tot doi ochi ca mine, doua urechi, doua maini s.a.m.d are o pereche si eu nu?

Si nu mai stiu cine mi-a spus ceva in legatura cu metanoia... Eu vad oamenii care nu trec niciodata pe la Biserica, nici macar de Pasti sau de Craciun si au casnicii trainice, frumoase. Sau barbati buni casatoriti cu femei de o moralitate
indoielnica. Cum se explica asta? De ce daca eu sunt buna si cuminte nu am noroc?

Scopul final al prieteniei dintre un barbat si o femeie, pentru un om, crestin ortodox, este casatoria.

Mi se pare, sincer, ca nu stiti nici d-voastra ce vreti. Daca spuneti ca nu sunteti pregatita sa va casatoriti nici la 25 de ani, atunci cand o sa fiti?

Nu stiu ce prieteni aveti d-voastra, dar daca erau ortodocsi practicanti nu vad de ce v-ar fi facut cunostiinta cu un om putin credincios.

Ce rost are o prietenie intre un barbat si o femeie daca nu ajunge la casatorie, daca destinatia finala nu e casatoria?

Pai daca doriti amicitie, amici barbati gasiti pe toate gardurile, problema e, ca daca ramaneti mult timp amici fara casatorie, exista pericolul sa deveniti concubini si sa pacatuiti.
Nu consider ca baietii care vor casatorie sunt habotnici, ci cred ca sunt oameni seriosi care nu vor sa pacatuiasca, daca nu doriti casatorie nu sunteti serioasa, imi pare rau sa o spun si mi=am dat sfaturile pe degeaba.
In primul rand nu trebuie sa va considerati frumoasa doar daca un barbat va spune ca sunteti, toti oamenii sunt frumosi, deoarece Dumnezeu ne=a facut asa, valoarea nu e data de aprecierea unui barbat.

Bun e numai Dumnezeu, in rest nimeni nu e bun. Toti suntem pacatosi. Nu trebuie sa va intereseze ce este in casnicia altora, pe dinafara totul e frumos nu stiti d-voastra ce e inauntrul acelei casnicii. Nu conteaza ca se inteleg bine, daca nu fac voia Domnului.
Norocul nu exista, exista ceea ce ne da Dumnezeu si trebuie sa acceptam ca atare.

În prealabil postat de aubergine

Scopul final al prieteniei dintre un barbat si o femeie, pentru un om, crestin ortodox, este casatoria.

Mi se pare, sincer, ca nu stiti nici d-voastra ce vreti. Daca spuneti ca nu sunteti pregatita sa va casatoriti nici la 25 de ani, atunci cand o sa fiti?

Nu stiu ce prieteni aveti d-voastra, dar daca erau ortodocsi practicanti nu vad de ce v-ar fi facut cunostiinta cu un om putin credincios.

Ce rost are o prietenie intre un barbat si o femeie daca nu ajunge la casatorie, daca destinatia finala nu e casatoria?

Pai daca doriti amicitie, amici barbati gasiti pe toate gardurile, problema e, ca daca ramaneti mult timp amici fara casatorie, exista pericolul sa deveniti concubini si sa pacatuiti.
Nu consider ca baietii care vor casatorie sunt habotnici, ci cred ca sunt oameni seriosi care nu vor sa pacatuiasca, daca nu doriti casatorie nu sunteti serioasa, imi pare rau sa o spun si mi=am dat sfaturile pe degeaba.
In primul rand nu trebuie sa va considerati frumoasa doar daca un barbat va spune ca sunteti, toti oamenii sunt frumosi, deoarece Dumnezeu ne=a facut asa, valoarea nu e data de aprecierea unui barbat.

Bun e numai Dumnezeu, in rest nimeni nu e bun. Toti suntem pacatosi. Nu trebuie sa va intereseze ce este in casnicia altora, pe dinafara totul e frumos nu stiti d-voastra ce e inauntrul acelei casnicii. Nu conteaza ca se inteleg bine, daca nu fac voia Domnului.
Norocul nu exista, exista ceea ce ne da Dumnezeu si trebuie sa acceptam ca atare.

Multumesc pentru parere. Totusi consider ca trebuia sa va limitati la ceea ce v-am raspuns dvs. si nu sa, sariti repede sa ma criticati. Va rog sa nu mai interveniti. Multumesc.

Am uitat sa mentionez ca am ascultat sfatul care spunea sa intru pe Ortodoxia Tinerilor, tocmai mi-am facut cont, si as dori sa tin legatura cu tine Andreea25, si cu cine mai doreste. Primesc sfaturi si le accept dar va rog sa ma intelegeti ca am fost foarte suparata atunci cand am inceput subiectul acesta si nu imi este tocmai usor. Numai bine!

[aubergine]

În prealabil postat de Ana Tr.

Multumesc pentru parere. Totusi consider ca trebuia sa va limitati la ceea ce v-am raspuns dvs. si nu sa, sariti repede sa ma criticati. Va rog sa nu mai interveniti. Multumesc.

Daca nu mai doriti sa vedeti ce scriu, aveti o optiune prin care nu va mai apare ce scriu, totusi a-mi interzice sa scriu nu puteti, adica mai precis sa imi viriti pumnul in gura.

[Yasmina]

În prealabil postat de aubergine

Scopul final al prieteniei dintre un barbat si o femeie, pentru un om, crestin ortodox, este casatoria.

Mi se pare, sincer, ca nu stiti nici d-voastra ce vreti. Daca spuneti ca nu sunteti pregatita sa va casatoriti nici la 25 de ani, atunci cand o sa fiti?

Nu stiu ce prieteni aveti d-voastra, dar daca erau ortodocsi practicanti nu vad de ce v-ar fi facut cunostiinta cu un om putin credincios.

Ce rost are o prietenie intre un barbat si o femeie daca nu ajunge la casatorie, daca destinatia finala nu e casatoria?

Pai daca doriti amicitie, amici barbati gasiti pe toate gardurile, problema e, ca daca ramaneti mult timp amici fara casatorie, exista pericolul sa deveniti concubini si sa pacatuiti.
Nu consider ca baietii care vor casatorie sunt habotnici, ci cred ca sunt oameni seriosi care nu vor sa pacatuiasca, daca nu doriti casatorie nu sunteti serioasa, imi pare rau sa o spun si mi=am dat sfaturile pe degeaba.
In primul rand nu trebuie sa va considerati frumoasa doar daca un barbat va spune ca sunteti, toti oamenii sunt frumosi, deoarece Dumnezeu ne=a facut asa, valoarea nu e data de aprecierea unui barbat.

Bun e numai Dumnezeu, in rest nimeni nu e bun. Toti suntem pacatosi. Nu trebuie sa va intereseze ce este in casnicia altora, pe dinafara totul e frumos nu stiti d-voastra ce e inauntrul acelei casnicii. Nu conteaza ca se inteleg bine, daca nu fac voia Domnului.
Norocul nu exista, exista ceea ce ne da Dumnezeu si trebuie sa acceptam ca atare.

Nu se spune nicaieri ca aceasta fata/femeie nu isi doreste casatorie ci doar ca trebuie sa existe o perioada de amicitie in care cei 2 se vor cunoaste cat de cat.
Daca ambii au duhovnic si frica de Dumnezeu nu vor cadea in pacat inainte de casatorie,cu conditia sa nu impinga nici lucrurile de asa natura incat sa fie tentati.

Acum nici eu nu stiu despre ce anume vb dumneaei :) Nu am vazut sau intalnit pe nimeni nici macar in cercul de prieteni care sa te ia de nevasta la a doua"vedere".
Nu cred ca aceasta este o reala problema in randul barbatilor.