GANDIREA PATRISTICA sau VIATA IN HRISTOS

[Mihailc]

Muţumesc Monnis şi Mirela pentru încurajări, urmează runda a doua de definţii duhovniceşti ale aceluiaşi întru sfinţi părintele nostru Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul.

Ambiţia este dorinţa moderată de cinstire, iar o ambiţie fără măsură este insolenţa.
Slava deşartă ştiu că e pofta de cele vide.
O părere este faptul de a părea într-un fel sau altul, altă părere sunt închipuirile lucrurilor.
Insulta este acţiunea şi cuvântul unui răuvoitor.
Ocărâtorul este cel ce proferează lucruri de ruşine.
Reproş fără pedeapsă e critica din partea unui prieten, iar acuza e învinuirea de cele ce trebuie pedepsite; cea care nu e adevărată e calomnie. Un reproş fără dovezi este hulă.
Gură rea e cel ce-şi înarmează vorbirea împotriva tuturor.
Politeţea e strălucirea purtării în colectivitate, iar zeflemeaua e strălucire în afara raţiunii.
Superficialitatea e neghiobia cuvântului şi a gândirii.
Râsul e scurtătura fălcii, dar şi săltarea inimii.
Ebrietate numeşte folosirea fără măsură a vinului, beţie e excesul care vine din ebrietate, iar mahmureala e durerea de cap care vine din beţie.

[CristianR]

În prealabil postat de Mihailc

iar mahmureala e durerea de cap care vine din beţie.

Cred că asta este singura definiție al cărei sens îl cunoșteam corect :)
Celelalte chiar mi-au fost de folos.

[Mihailc]

În prealabil postat de CristianR

Cred că asta este singura definiție al cărei sens îl cunoșteam corect :)
Celelalte chiar mi-au fost de folos.

Bună observaţie, Cristian!

[Mihailc]

Runda a treia, tot definiţii ale Sfântul Grigorie Teologul.

Lentoarea e mişcarea cu anevoie spre ceva.
Zelul e, pe de o parte, imitare, iar, pe de altă parte, un chin.
Când afecţiunea este furată spre un străin dorit, cei vechi o numesc gelozie.
Mândria ştiu că e o umflare a inimii, iar orgoliul este o aprindere pe care o trezeşte uşurătatea.
Trufaş este pentru mine cel ce vrea să pară, iar aroganţa spun că e complăcere de sine.
Smerita-cugetare înseamnă a nu te socoti vrednic, iar aparenţa acesteia e ironia.
Generozitatea e dăruirea simplă a lucrurilor proprii, iar risipirea lor ştiu că e destrăbălarea.
Zgârcenia spun că e lipsă de generozitate.
Măreţia e strălucirea faptelor, iar meschinăria înseamnă a gândi mic despre cele mari.
Propriu unui suflet mare este să poarte toate uşor, iar faptul de a nu suporta nici măcar cele mici e propriu unui suflet mic.

[CristianR]

În prealabil postat de Mihailc

Smerita-cugetare înseamnă a nu te socoti vrednic, iar aparenţa acesteia e ironia.

E rândul meu, acum, să te rog a-mi tâlcui aceasta. Aparența smeritei-cugetări este ironia?

[Mihailc]

În prealabil postat de CristianR

E rândul meu, acum, să te rog a-mi tâlcui aceasta. Aparența smeritei-cugetări este ironia?

Ironia socratică, adică a folosi cuvintele în aşa fel încât să se înţeleagă exact opusul lor. Când Socrate se plângea că nu înţelege ceva, de fapt vroia să spună că el înţelege cel mai bine.

[CristianR]

Acum înțeleg. Mulțumesc.