Maica Domnului ajutorul nostru nemijlocit pe drumul Pocaintei !

[Teodosie]

Am avut timp de 2 ani un torticolis , am stiut ca e de natura spirituala si nu am acceptat nici un tratament asteptand vindecarea de la Dumnezeu si Maica Domnului in Biserica.L-am considerat urmare a pacatelor.Intr-o zi de 25 martie la sarbatoarea mea de suflet , am simtit o pace adanca si asa am amers la cea mai iubita rugaciune Acatistul Buneivestiri la vecernie.Am iesit ca nou. I-am zis doar mamei la telefon ca era in alt oras : Bucura-te Marie ( asa cheama ) ca fiul tau e sanatos. Ea a suferit mai mult ca mine pentru acel chin.N-am zis nimanui nimic si nici nu m-am exteriorizat , am stat sa vad daca e o vindecare autentica.Oamenii care ma stiau asa de multa vreme ma intrebau cum de nu mai am nimic si ma studiau atent cautand vreo reminescenta a bolii dar degeaba, ca nou .
Le-am spus ca Maica Domnului la Bunavestire m-a vindecat.Toti au primit in tacere si mirare , ce ar putea spune ? m-au vazut atata vreme chinuit si acum sanatos tun.
Nu m-am gandit ca o sa ma vindec in momentul acela si nici nu am cerut vindecarea in general ma rugam sa ma vindec cand si cum e voia Domnului.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Teodosie

Am avut timp de 2 ani un torticolis , am stiut ca e de natura spirituala si nu am acceptat nici un tratament asteptand vindecarea de la Dumnezeu si Maica Domnului in Biserica.L-am considerat urmare a pacatelor.Intr-o zi de 25 martie la sarbatoarea mea de suflet , am simtit o pace adanca si asa am amers la cea mai iubita rugaciune Acatistul Buneivestiri la vecernie.Am iesit ca nou. I-am zis doar mamei la telefon ca era in alt oras : Bucura-te Marie ( asa cheama ) ca fiul tau e sanatos. Ea a suferit mai mult ca mine pentru acel chin.N-am zis nimanui nimic si nici nu m-am exteriorizat , am stat sa vad daca e o vindecare autentica.Oamenii care ma stiau asa de multa vreme ma intrebau cum de nu mai am nimic si ma studiau atent cautand vreo reminescenta a bolii dar degeaba, ca nou .
Le-am spus ca Maica Domnului la Bunavestire m-a vindecat.Toti au primit in tacere si mirare , ce ar putea spune ? m-au vazut atata vreme chinuit si acum sanatos tun.
Nu m-am gandit ca o sa ma vindec in momentul acela si nici nu am cerut vindecarea in general ma rugam sa ma vindec cand si cum e voia Domnului.

Frumoasa marturisirea ta , Teodosie draga , si-ti multumim pentru ea !
Slava lui Dumnezeu pentru toate !

[cristiboss56]

Editat. . . !

[cristiboss56]

La un moment dat a obosit şi s-a aşezat în strană. Deodată icoana ei din catapeteasmă a strălucit şi chipul ei a devenit de mărime naturală. Acum nu mai era o icoană, ci un chip viu. Maica Domnului i s-a arătat în mărime naturală. Era atât de frumoasă şi de luminoasă, încât nu putea să o privească, pentru că Dumnezeiescul Prunc pe Care Îl ţinea strălucea ca soarele. L-au umplut cu atâta dragoste de Dumnezeu, încât nu-şi mai simţea greutatea trupului; ieşise cu totul afară din sine şi doar stătea şi contempla. Atunci Maica Domnului l-a sărutat, iar el s-a umplut de o negrăită bucurie şi mireasmă. Odată, pe când inima lui se primejduia să plesnească de durere, a mers din nou în bisericuţa sa şi a început să se roage cu multe lacrimi la Maica Domnului şi să sărute icoana ei din catapeteasmă. Căuta scăpare la ea, de vreme ce ea însăşi îi spusese să-şi aibă nădejdea în ea.

La un moment dat a obosit şi s-a aşezat în strană. Deodată icoana ei din catapeteasmă a strălucit şi chipul ei a devenit de mărime naturală. Acum nu mai era o icoană, ci un chip viu. Maica Domnului i s-a arătat în mărime naturală. Era atât de frumoasă şi de luminoasă, încât nu putea să o privească, pentru că Dumnezeiescul Prunc pe Care Îl ţinea strălucea ca soarele. L-au umplut cu atâta dragoste de Dumnezeu, încât nu-şi mai simţea greutatea trupului; ieşise cu totul afară din sine şi doar stătea şi contempla. Atunci Maica Domnului l-a sărutat, iar el s-a umplut de o negrăită bucurie şi mireasmă.

- Nu ţi-am spus să-ţi ai nădejdea întru mine?, i-a spus ea cu o voce mai dulce decât mierea. De ce deznădăjduieşti?

Şi şi-a întins spre el mâna în care Îl ţinea pe Preadulcele Iisus, dar el, din pricina uimirii, a rămas nemişcat. Atunci S-a apropiat de el Pruncul cel ceresc şi l-a mângâiat pe faţă, iar el I-a sărutat mânuţa, care părea a fi vie. Sufletul său s-a umplut atât de mult de dragostea lui Dumnezeu şi de Lumină, încât n-a mai putut să stea pe picioare şi s-a prăbuşit la pământ. Atunci Împărăteasa a toate a intrat iarăşi în icoana ei, lăsând în urmă dumnezeiasca ei mângâiere şi o negrăită mireasmă. Stareţul, când şi-a revenit, a sărutat locul unde stătuse Maica Domnului. Acel loc a răspândit mireasmă mult timp după aceea. ,,Am simţit mânuţa moale a lui Iisus al nostru”, spunea mai târziu Stareţul Iosif, minunându-se de negrăita pogorâre a lui Hristos către nevrednicia sa.

Mărturisea că astfel de vedenii sunt trăirea şi simţirea unei alte vieţi, negustate de către cei ce nu le cunosc. Şi mai spunea că oricât s-ar strădui cel care a avut astfel de vedenii să descrie ce a simţit, niciodată nu va putea să-i facă pe ceilalţi să înţeleagă, ci doar va face o descriere în parte. De vreme ce nici Pavel nu putea nu numai să descrie ce a văzut la al treilea Cer, dar nici el însuşi nu înţelegea răpirea sa.

(Arhim. Efrem Filotheitul, Stareţul meu Iosif Isihastul, Editura Evanghelismos, pp. 202-203)

[cristiboss56]

Istoricul Icoanei Prodromiţa

La 12 iulie se face prăznuirea Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa, icoană care se găseşte la Schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos şi care este una dintre foarte puţinele icoane nefăcute de mână omenească, ci zugrăvită în chip minunat, prin dumnezeiască rânduială.
Astfel, pe când se construia schitul (1852-1866), părintele Nifon, întemeietorul şi primul stareţ al sfântului lăcaş, fiind plin de râvnă duhovnicească și având mare dragoste către Maica Domnului, se gândea cum ar putea dobândi o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni, care să fie ocrotitoarea acestui sfânt lăcaș, precum au toate mănăstirile din Sfântul Munte.
După multe rugăciuni, stareţul Nifon a căutat să găsească un pictor care ar putea să picteze o asemenea icoană cu Maica Domnului, punând și anumite condiții: cât timp va lucra la icoană pictorul să se roage continuu la Maica Domnului, cu Acatist şi Paraclis în toate zilele, să picteze numai ţinând post negru, cu o singură masă pe zi la sfârşitul lucrului, să se înfrâneze de la mânie, mândrie şi păcate trupeşti, să fie spovedit şi să nu aibă ceartă cu nimeni. Negăsind nici un pictor după dorința lui în Sfântul Munte, era în mare mâhnire.
Dar, după rânduiala Maicii Domnului, în anul 1863, ajungând în România cu treburi mănăstireşti, stareţul Nifon, împreună cu ucenicul său, părintele Nectarie, au aflat despre un bătrân pictor evlavios din Iaşi, Iordache Nicolau, care ar fi putut realiza o astfel de icoană.
Deşi la început se gândea că vârsta înaintată îl va împiedica să lucreze aşa cum trebuie, Iordache zugravul, la insistenţele părinţilor şi fiind întărit de aceştia să-şi pună toată nădejdea la Maica Domnului, a primit să picteze icoana Maicii Domnului, apucându-se imediat de lucru la Mănăstirea Bucium din Iaşi.
După ce a pictat veșmintele și celelalte părți ale icoanei a ajuns la fețe, care se pictează întotdeauna la urmă, după cum se obișnuiește. Dar, deşi era un pictor priceput, se poticneşte inexplicabil la zugrăvirea sfintelor feţe ale Fecioarei Maria şi a Pruncului Iisus din braţele ei. Dându-și toată silința să le facă cât mai frumoase a constatat cu mâhnire că nu ieșeau după cum dorea el. Cu cât încerca mai mult, cu atât le făcea mai urâte.

Ostenindu-se toată ziua, nu a reușit nimic. Părinții, văzând icoana, s-au întristat și ei de cele întâmplate, dar l-au încurajat pe pictor să mai încerce, că ei tot vor lua icoana, așa cum va ieși. După ce au plecat părinții, pictorul a acoperit icoana cu o pânză albă, a încuiat ușa atelierului și s-a retras în camera lui, nemâncând nimic în ziua aceea, fiind foarte întristat de nereușita lui. După multe rugăciuni la Maica Domnului s-a pus să se odihnească.
A doua zi dimineaţa, a luat cheia și s-a dus să mai încerce pentru ultima dată să îndrepteze icoana, dar când a ridicat pânza de pe sfânta icoană, a văzut cu uimire că fețele erau cu desăvârșire îndreptate, pline de dumnezeiesc har și veselie, după cum se văd și acum. Nu putea înţelege cum se petrecuse această minune.
Auzindu-se că la Iaşi s-a pictat în chip minunat o icoană a Maicii Domnului, mulţime de popor a venit să o vadă şi să se închine şi îndată a început darul Maicii lui Dumnezeu a lucra prin sfânta icoană și a face minuni.
După ce s-au închinat credincioşii şi preoţii din Moldova, în frunte cu mitropolitul Calinic Miclescu, părinţii atoniţi s-au întors în Sfântul Munte şi au aşezat cu mare evlavie icoana Maicii Domnului în biserica mare a Schitului Prodromu unde continuă să facă minuni până în zilele noastre.

[adrian7]

In Romania sunt mai multe copii "Prodromita", iar in Bucuresti sunt 3, dintre care una seamana foarte mult cu originalul.
Sarbatoarea este singura cu cruce albastra din calendar dedicata Maicii Domnului.
Doamne miluieste!

[cristiboss56]

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ne-ai dăruit nouă icoana în care chipul tău şi al Pruncului tău s-au zugrăvit prin minune dumnezeiască, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie:Bucură-te, Slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!



D

[cristiboss56]

Mărturii despre Icoana Maicii Domnului Prodromiţa

De-a lungul timpului au fost consemnate nenumărate minuni săvârşite cu cei care au cerut ajutor de la Născătoarea de Dumnezeu închinându-se cu credinţă icoanei Prodromiţa, atât în Muntele Athos, cât şi în pelerinajele din ţara noastră.
La Schitul Prodromu se găseşte un document datat 29 iunie 1863 care cuprinde mărturia zugravului Iordache Nicolau despre minunea săvârşită cu pictarea sfintei icoane a Maicii Domnului Prodromiţa.
De asemenea, în urma analizei ştiinţifice a icoanei, prin cercetare la microscop, nu s-au depistat urme de pensulă, probându-se astfel originea nepământească a picturii. Sunt mărturii cum că sfintele feţe din icoana Prodromiţa se schimbă miraculos, uneori întunecându-se, alteori luminându-se.
Există dovezi cum că şi copiile icoanei săvârşesc minuni. Astfel, un credincios din Atena, care avea o reproducere a icoanei Maicii Domnului Prodromiţa a declarat ca în urma rugăciunilor la această sfântă icoană, în familia sa s-a petrecut o schimbare.
În ţara noastră, o copie foarte reuşită a icoanei Prodromiţa se află într-o biserică de lemn din Vatra Dornei. Aceasta a fost pictată în anul 1922 după originalul din Muntele Athos.
Una dintre cele mai mari minuni făcute de această copie fidelă a Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa a avut loc în anul 1954, când biserica în care ea a fost depusă a ars în întregime, fiind incendiată de o mână criminală (deoarece împiedica constucţia unei şosele). Au existat mărturii conform cărora acţiunea de stingere a incendiului a fost sabotată. Dar, deşi biserica a ars în întregime, icoana a rămas intactă.
Icoana Maicii Domnului „Prodromiţa” (Înainte-mergătoarea) este o icoană cu totul aparte, cu o mare putere făcătoare de minuni, fiind considerată între cele mai valoroase icoane, ea nefiind pictată de mână omenească. Această icoană pune în evidenţă şi o altă trăsătură a Maicii Domnului, aceea de călăuză pentru noi – prin faptul că Maica Domnului ni se oferă călăuzitoare pe calea vieţii la vreme de încercare. Amin.

[cristiboss56]

„M-aţi căutat?”… În fiecare zi auzim această întrebare duioasă, ca un clinchet de clopot cristalin. E glasul cel blând al Maicii Domnului, către orice muritor, e întrebarea care ne provoacă conştiinţele şi ne determină pe noi înşine la alte întrebări esenţiale vizând propria viaţă. Paradoxal, dar de când a plecat în „mânăstirea cerului” Maica Domnului nu a lăsat în urma sa nici o întrebare dureroasă, nici o căinţă fără speranţă, nici un suflet fără adevăr.
La întrebarea: „M-aţi căutat?” desigur că răspundem stingheriţi, nesiguri, oscilând între tăcere şi cap plecat de ruşine în jos. Şi sfiala noastră pare a pleca deîndată pe cărările descurajării. Un impuls omenesc de moment ne aruncă în disperare. Dar, „nu”! Maica Domnului nu ne lasă. Nu acceptă doborârile noastre. E acolo lângă noi, în dreapta noastră spre a ne spune: „Nu, niciodată, să nu vă căiţi în deznădejde!” Şi apoi adaugă: „Eu sunt lângă voi! Mereu există început nou, speranţă şi înviere!”


De două mii de ani Maica Domnului ne alungă inerţia falselor smeriri, ne întinde braţul din înecul părerilor greşite de sine şi ne aduce la limanul noilor începuturi. Splendoarea „mutării sale la cer” înseamnă coborârea raiului în inima noastră. E poate singura retragere care întregeşte. Pustiul stelelor se uneşte pustiul pământului.
Şi pe acest pustiu încep să se sosească apele răspunsurilor certe. Muritorii primesc arvuna Împărăţieie, şansa de a o lua mereu de la capăt pe drumul mântuirii, curajul de se simţi iertaţi, înţeleşi şi iubiţi.
Născătoarea de Dumnezeu se roagă pentru noi şi cu îndrăznire îi spune Fiului Său: „Şi ei sunt ai mei! Acum şi pururi şi în vecii vecilor!” Atunci un glas din cer se aude: „Fie voia ta, Maica Mea! Fie Mie după cuvântul tău!”
<<http://cristiboss56.blogratuit.ro/Primul-blog-b1/Maica-Domnului-M-ai-cautat-b1-p2289.htm>>

[cristiboss56]

Credinţa lui în Născătoarea de Dumnezeu, şi mai exact în Născătoarea de Dumnezeu din Valanas – Lania l-a ajutat pe un băiat de 7 ani să depăşească grave probleme de sănătate în momentul în care ştiinţa a ridicat mâinile în semn de neputinţă.

Despre istoria sa emoţionantă, micuţul şi familia lui au vorbit la principalul buletin de ştiri tv al CYBC.

După cum s-a spus, din cauza unor tumori la cap şi la coloana vertebrală, copilul era imobilizat în scaunul cu rotile şi medicii au exclus posibilitatea ca el să meargă din nou.

De Crăciun, micuţul a fost internat într-un spital din Germania şi când s-a întors în Cipru, cu toate speranţele de a se vindeca destrămate, a citit o carte despre istoria şi minunile Născătoarei de Dumnezeu din Valanas.

De atunci, dorinţa micuţului a fost să doarmă sub icoana Născătoarei de Dumnezeu, pe care, după cum a spus, a văzut-o de trei ori în vis.

În luna aprilie a anului trecut a dormit sub icoana Născătoarei de Dumnezeu în paraclisul din Lania.

De atunci, sănătatea lui a cunoscut îmbunătăţiri constante , în ziua prăznuirii Adormirii Maicii Domnului, micuţul a vizitat şi a venerat icoana Născătoarei de Dumnezeu din Valanas nu în scaunul cu rotile, ci mergând pe picioarele sale!