Este mandria tot timpul un pacat?

[fallen]

Uite alt exemplu: acum is mandra ca am ambitia si rabdarea sa postez de pe aceasta gioarsa de aparat care in mod normal ar umple pe oricine de spume. (paradoxal e ca lumea care ma stie personal, ma stie ca pers calma si rabdatoare, de acum se mira ce postez pe fb cand ma enervez, iar eu privind in urma ma intreb cum am ajuns sa dau cu telefoanele de pamant....). Desigur as putea face alte lucruri mai bune, de ex, cum spune colegul Mihail sa incerc sa ameliorez prostia si ignoranta...( insa pe-a altora m-am lamurit deja ca e "desertaciunea desertaciunilor" sa incerci, iar pe a mea proprie...sincer, cred ca mi-ar fi mai bine sa am mai multa :))

[AlinB]

Cand incepi sa pierzi controlul poti sa te intrebi si daca nu conduci intr-o directie gresita.

[fallen]

În prealabil postat de AlinB

Cand incepi sa pierzi controlul poti sa te intrebi si daca nu conduci intr-o directie gresita.

La ce te referi? De la o vreme incerc doar sa-mi castig existenta, am renuntat demult la ambitii desarte. Insa ma doare cand vad atata prostie si ignoranta in jur; eu am reusit sa-mi accept propriile neputinte si limite (parca cu cat cunosti mai multe cu atat realizezi cat esti de neputincios, la mila Domnului), insa altii se pare ca nu le pot accepta nici pe ale mele nici pe ale lor.

[AlinB]

La spart telefoane, unul dupa altul ...si pe tine parca te ingrijora fenomenul.

Depinde despre ce neputinte e vorba.
Si nu toti au varianta de a-si depasi neputintele in sistemul lor de valori, ba poate ajung uneori sa le vada ca virtuti.

[fallen]

În prealabil postat de AlinB

La spart telefoane, unul dupa altul ...si pe tine parca te ingrijora fenomenul.

Depinde despre ce neputinte e vorba.
Si nu toti au varianta de a-si depasi neputintele in sistemul lor de valori, ba poate ajung uneori sa le vada ca virtuti.

Inca ma mai ingrijoreaza fenomenul. Mai ales ca eram in trecut cunoscuta ca pers rabdatoare si calma. Se pare insa ca rabdarea are si ea o limita. Cum definesc neputinta? De ex cand cineva iti cere ceva care e imposibil, dar el nu crede asta, ci ca tu nu poti, sau nu vrei. Iar eu sunt o fiinta ravnitoare, nu-mi place sa nu stiu sau sa nu am, ceva ce poate altii au/stiu. Si ma mai enerveaza atunci cand unii sustin ca au/stiu/ pot lucruri care eu stiam ca nu se pot. Nu am nimic cu cei care cu adevarat pot si sunt mai buni ca mine, ci cu cei care mint. Sau cu cei care au norocul prostului dar cred ca e meritul lor, sau nu recunosc ajutorul lui Dumnezeu. Sau cu cei care cred ca numai prostii au nevoie de Dumnezeu. Dar nu ma mai invrajbesc acum, ca n-are rost, atata timp cat n-au de impartit nimic cu mine.