„Dacă cineva mănâncă, dar nu pentru plăcere, ci pentru slăbiciunea trupului, Dumnezeu nu-l osândește. Căci mâncările sunt oprite din pricina săturării cu ele și a zburdărilor trupului. Dar unde e neputință, acolo nu se pune în mișcare lucrarea lor. Căci unde e neputință, acolo se ivește trebuința chemării lui Dumnezeu. Socotesc deci că a da cele de trebuință trupului, e cu adevărat ceva trebuincios și celui ce se găsește în boală ușurarea prin mâncare, nu se osândește. Căci nu cere Dumnezeu omului peste ceea ce poate.”
(Maxime, cugetări filocalice, Protosinghel Teodosie Paraschiv, Editura Fotini, p. 378)
|
03.03.2014, 02:14:45
Threaded Mode