Credința catolică nu îngăduie mirenilor să citească Biblia şi Evanghelia

[stireana]

În prealabil postat de Fani71

Cum abia aflase cate ceva? Tu ai citit Jurnalul fericirii? Nu abia aflase, cauta si citea si frecventa preoti de multi, multi ani (chiar din copilarie), dar inca nu avusese curajul s afaca pasul hotaritor. Abia in inchisoare il face.
Inainte sa se boteze, citise de exemplu Filocalia, citise multi parinti ai Bisericii, citise multi teologi moderni.
Iar deschiderea catre alti crestini i-a ramas si pe urma. Fara bineinteles sa accepte orice spun ceilalti.
Chiar in textele pe care le citati, in care critica citeaza autori catolici si texte liturgice catolice in latina!!

Posibilităţile lui Nicu Steinhardt erau cel puţin trei, în acel moment al alegerii confesiunii. Cochetase în trecut cu mediile protestante, în închisoare a întâlnit greco-catolici, ştia despre fiecare cult în parte atât cât avea nevoie pentru a renunţa la toate în favoarea ortodoxiei. Când a fost întrebat care îi va fi botezul, el n-a răspuns penticostalo-adventisto-greco-catolico-romano-catolico-martor-iehovisto-de-rit-vechi, a zis simplu ORTODOX. Ecumenismul pentru el însemna dragoste de oameni, iubire faţă de orice seamăn, dar nu unirea-n eres. După cum el însuşi spune, nu unire fără cinstirea Crucii şi a Maicii Domnului.*

Îmi pare rău că nu se vede viclenia. Cei care acum dau mâna şi zâmbesc sub masca tovărăşiei sunt aceiaşi care în mediul virtual o spurcă pe Maica Domnului. Cine poate suporta asta? Iubim oamenii, dar nu găsesc nimerită şi iubirea credinţelor eronate.


* " Cum de ne-am înfrăţi cu toţi acei care treceau clătinându-şi bărbile şi rânjind sarcastic pe dealul Căpăţânii?" - este vorba despre cei care se arată necinstitori ai Sfintei Cruci, dar sensul poate fi şi altul, şi anume, unirea cu ocărâtorii Crucii este similară cu întovărăşirea noastră cu batjocoritorii lui Iisus Hristos Dumnezeu.

[laurastifter]

În prealabil postat de stireana

Posibilităţile lui Nicu Steinhardt erau cel puţin trei, în acel moment al alegerii confesiunii. Cochetase în trecut cu mediile protestante, în închisoare a întâlnit greco-catolici, ştia despre fiecare cult în parte atât cât avea nevoie pentru a renunţa la toate în favoarea ortodoxiei. Când a fost întrebat care îi va fi botezul, el n-a răspuns penticostalo-adventisto-greco-catolico-romano-catolico-martor-iehovisto-de-rit-vechi, a zis simplu ORTODOX. Ecumenismul pentru el însemna dragoste de oameni, iubire faţă de orice seamăn, dar nu unirea-n eres. După cum el însuşi spune, nu unire fără cinstirea Crucii şi a Maicii Domnului.*

Îmi pare rău că nu se vede viclenia. Cei care acum dau mâna şi zâmbesc sub masca tovărăşiei sunt aceiaşi care în mediul virtual o spurcă pe Maica Domnului. Cine poate suporta asta? Iubim oamenii, dar nu găsesc nimerită şi iubirea credinţelor eronate.


* " Cum de ne-am înfrăţi cu toţi acei care treceau clătinându-şi bărbile şi rânjind sarcastic pe dealul Căpăţânii?" - este vorba despre cei care se arată necinstitori ai Sfintei Cruci, dar sensul poate fi şi altul, şi anume, unirea cu ocărâtorii Crucii este similară cu întovărăşirea noastră cu batjocoritorii lui Iisus Hristos Dumnezeu.

Dar cine a pus la îndoială, pe acest topic, unicitatea teologiei şi spiritualităţii ortodoxe între toate confesiunile şi denominaţiunile creştine?
Cine a relativizat Ortodoxia, astfel încât să fie necesar ca dvs să ne argumentaţi de ce este preferabil să fim ortodocşi?
Şi, în primul rând, cine dintre noi a îndrăznit să scrie vreun cuvânt necuviincios la adresa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioare Maria, pe care niciodată nu o vom părăsi?
Personal visez o unitate în care fiecare dintre noi să-şi păstreze credinţa proprie şi să avem comuniune în rugăciune, în dialog, în iubire.
Niciodată nu aş accepta să încetez a o mai cinsti pe Măicuţa, pentru nici un fel de motiv!
Dacă mi s-ar cere aşa ceva, atunci ecumenismul, la care acum ader cu bucurie, ar deveni pentru mine o simplă ideologie bună de aruncat la gunoiul istoriei, întocmai ca toate ereziile şi ideologiile apărute şi dispărute în negura veacurilor, împrăştiate şi risipite, rând pe rând, de către lumina adevărului divin.
La ecumenism aş fi dispusă să renunţ, fără regrete, dacă s-ar transforma în relativism religios;
nu voi renunţa, însă, niciodată la Sfintele Taine (în special Sfânta Euharistie, pentru că acolo este Trupul şi Sângele Dumnezeului meu) şi la relaţia cu Sfinţii (mai ales cu Fecioara Preacurată);
nu voi abandona niciodată, de asemenea, idealul unităţii tuturor creştinilor, chiar dacă îl voi căuta în actuala mişcare ecumenică sau în cu totul altceva (în cazul în care această mişcare va degenera în relativism).

[Fani71]

În prealabil postat de laurastifter

Dar cine a pus la îndoială, pe acest topic, unicitatea teologiei şi spiritualităţii ortodoxe între toate confesiunile şi denominaţiunile creştine?
Cine a relativizat Ortodoxia, astfel încât să fie necesar ca dvs să ne argumentaţi de ce este preferabil să fim ortodocşi?
Şi, în primul rând, cine dintre noi a îndrăznit să scrie vreun cuvânt necuviincios la adresa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioare Maria, pe care niciodată nu o vom părăsi?
Personal visez o unitate în care fiecare dintre noi să-şi păstreze credinţa proprie şi să avem comuniune în rugăciune, în dialog, în iubire.Niciodată nu aş accepta să încetez a o mai cinsti pe Măicuţa, pentru nici un fel de motiv!
Dacă mi s-ar cere aşa ceva, atunci ecumenismul, la care acum ader cu bucurie, ar deveni pentru mine o simplă ideologie bună de aruncat la gunoiul istoriei, întocmai ca toate ereziile şi ideologiile apărute şi dispărute în negura veacurilor, împrăştiate de lumina adevărului divin.
La ecumenism aş fi dispusă să renunţ, fără regrete, dacă s-ar transforma în relativism religios;
nu voi renunţa, însă, niciodată la Sfintele Taine (în special Sfânta Euharistie, pentru că acolo este Trupul şi Sângele Dumnezeului meu) şi la relaţia cu Sfinţii (mai ales cu Fecioara Preacurată);
nu voi abandona niciodată, de asemenea, idealul unităţii tuturor creştinilor, chiar dacă îl voi căuta în actuala mişcare ecumenică sau în cu totul altceva (în cazul în care această mişcare va degenera în relativism).

Am subliniat fraza la care vreau sa raspund:
Cred ca asta este intr-adevar o forma de unitate, dar desigur incopleta, nu o unitate ecleziala. Eu ma bucur ca exista, si ca nu ne mai batem sau omorim intre noi, ca nu mai facem convertiri fortate (cu unele exceptii regretabile).
Sigur ca unitatea perfecta ar fi unitatea euharistica. Ea nu ar putea fi realizata decat daca rezolvam problemele dogmatice care ne despart. O diversitate liturgica sau de forme de exprimare poate continua sa existe (cum a existat in primul mileniu) daca exista unitate in credinta.

[laurastifter]

În prealabil postat de Fani71

Am subliniat fraza la care vreau sa raspund:
Cred ca asta este intr-adevar o forma de unitate, dar desigur incopleta, nu o unitate ecleziala. Eu ma bucur ca exista, si ca nu ne mai batem sau omorim intre noi, ca nu mai facem convertiri fortate (cu unele exceptii regretabile).
Sigur ca unitatea perfecta ar fi unitatea euharistica. Ea nu ar putea fi realizata decat daca rezolvam problemele dogmatice care ne despart. O diversitate liturgica sau de forme de exprimare poate continua sa existe (cum a existat in primul mileniu) daca exista unitate in credinta.

Da, cred că aveţi dreptate, aici ar fi minunat să ajungem: la comuniunea euharistică.
Hristos în mijlocul nostru!

[Fani71]

În prealabil postat de laurastifter

Da, cred că aveţi dreptate, aici ar fi minunat să ajungem: la comuniunea euharistică.
Hristos în mijlocul nostru!

.. dar sunt putine sanse dupa parerea mea.

[DragosP]

În prealabil postat de laurastifter

Da, cred că aveţi dreptate, aici ar fi minunat să ajungem: la comuniunea euharistică.
Hristos în mijlocul nostru!

N-ai cum să ajungi la Brăila plecând spre Cluj de la București.

[laurastifter]

În prealabil postat de DragosP

N-ai cum să ajungi la Brăila plecând spre Cluj de la București.

Ba da, se poate...
doar că pe un traseu mai lung, mai ocolit.

[AlinB]

În prealabil postat de laurastifter

Da, cred că aveţi dreptate, aici ar fi minunat să ajungem: la comuniunea euharistică.
Hristos în mijlocul nostru!

Eventual si cu budhistii, samanii si altii asemenea cum incerca romano-catolicii la Taize.

http://www.jesusjazzbuddhism.org/the...-of-taize.html

Eventual am putea visa si la un orizont spiritual in care si relatiile extraconjugale ar putea fi integrate cu cele familiale, in pace, armonie, comuniune, etc..

[aubergine]

În prealabil postat de AlinB

Eventual si cu budhistii, samanii si altii asemenea cum incerca romano-catolicii la Taize.

http://www.jesusjazzbuddhism.org/the...-of-taize.html

Eventual am putea visa si la un orizont spiritual in care si relatiile extraconjugale ar putea fi integrate cu cele familiale, in pace, armonie, comuniune, etc..

Astfel de lucruri fac cei de la Taise? Ma bucur ca nu m-am dus, am primit o invitatie sa merg acolo.

[stireana]

În prealabil postat de laurastifter

Dar cine a pus la îndoială, pe acest topic, unicitatea teologiei şi spiritualităţii ortodoxe între toate confesiunile şi denominaţiunile creştine?
Cine a relativizat Ortodoxia, astfel încât să fie necesar ca dvs să ne argumentaţi de ce este preferabil să fim ortodocşi?
Şi, în primul rând, cine dintre noi a îndrăznit să scrie vreun cuvânt necuviincios la adresa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioare Maria, pe care niciodată nu o vom părăsi?
Personal visez o unitate în care fiecare dintre noi să-şi păstreze credinţa proprie şi să avem comuniune în rugăciune , în dialog, în iubire.
Niciodată nu aş accepta să încetez a o mai cinsti pe Măicuţa, pentru nici un fel de motiv!
Dacă mi s-ar cere aşa ceva, atunci ecumenismul, la care acum ader cu bucurie, ar deveni pentru mine o simplă ideologie bună de aruncat la gunoiul istoriei, întocmai ca toate ereziile şi ideologiile apărute şi dispărute în negura veacurilor, împrăştiate şi risipite, rând pe rând, de către lumina adevărului divin.
La ecumenism aş fi dispusă să renunţ, fără regrete, dacă s-ar transforma în relativism religios;
nu voi renunţa, însă, niciodată la Sfintele Taine (în special Sfânta Euharistie, pentru că acolo este Trupul şi Sângele Dumnezeului meu) şi la relaţia cu Sfinţii (mai ales cu Fecioara Preacurată);
nu voi abandona niciodată, de asemenea, idealul unităţii tuturor creştinilor, chiar dacă îl voi căuta în actuala mişcare ecumenică sau în cu totul altceva (în cazul în care această mişcare va degenera în relativism).

Acest "dar cine... cine... cine" chezăşuieşte absenţa oricăror moderaţii şi judecăţi cumpănite, nădăjduiesc într-o absenţă de moment. Deunăzi mă întrebai, pe acelaşi ton nechibzuit, care-i legătura între ecumenism şi convertirea satelor ortodoxe la protestantism, într-o perioadă-n care toţi vor unitate, dar bat în porţile oamenilor, lăsându-le jumătate de sac lângă zăplaz, cu mălai, grâu, crupe, că-i bun orice la sărăcie, cu promisiunea că vor căpăta cealaltă jumătate dacă îşi cheamă toţi fraţii, cumnaţii, să-şi adune tot neamul, care de pe unde or fi, să semneze că din data primirii sacului îs protestanţi sadea, unul şi unul. Interesul pentru o aderare conştientă a individului fiind nul, că nu contează omul, ci numărul pe care om lângă om îl formează. Şi uite aşa, gardurile de pe toate ulicioarele primesc câte-o bidinea cu vopsea, să se ştie care-i prozelit fruntaş şi o trecut din prima şi cu care încă mai e de lucrat... la sacii de grâu.


Nu vezi legătura, nu? Între acelaşi protestant care îţi zâmbeşte că vrea unitate, dar el cu o zi înainte chiaunea de cap muierile prin cele cătune sărmane. Că de la muieri se-ncepe treaba, vezi şi tu că-s naive. Şi de la beţivi. Singurii care rămân ortodocşi îs câinii din legătoare, numai de ăia se mai tem "leagă-ţi javra, bade, că am ceva să-ţi spun".


Apoi tot tu spui - cine alta? - că vrei să-şi păstreze fiecare credinţa, dar să vă rugaţi împreună, căci tu nu renunţi - nu, nuuuu, nuuuuu!- la Preasfânta Maică a lui Hristos. Şi când ajungeţi la rugăciunile închinate Preacuratei, ce faci? Crapă protestantul când aude, înghiţi tu vorbele, leşină ăla pe covoare, pui tu ceaslovul jos? Cum faceţi? Să ştiu şi eu cum stă treaba, că de privit de lângă voi, nicicum n-o voi face. Mulţumesc lui Dumnezeu că mai sunt biserici şi mănăstiri neatinse.