Credința catolică nu îngăduie mirenilor să citească Biblia şi Evanghelia

Fani71 · #1 24.01.2014, 14:07:47

Citat:

În prealabil postat de catalin2

Parintele abia aflase cate ceva despre crestinism, e evident ca nu avea de unde sa stie adevarul, neavand nici surse de informare. Ce am mai putea spune atunci de sfantul Nicolae Velimirovici, care cand era tanar a scris o carte in care spunea ca zeii din religiile pagane sunt sfinti. Sau Sfantul Pavel, care ii prigonea pe crestini. Si eu cand am devenit credincios cateva luni ma rugam inca pentru vietile anterioare. Apoi credeam ca toate cultele sunt al fel. Chiar si un sfant trebuie mai intai sa citeasca adevarul, nu primeste totul prin revelatie.
Invatatura ortodoxa este aceeasi de la inceput, sfintii doar au lamurit unele invataturi. In zilele noastre se gaseste rezumata in catehisme, la ea se raporteaza toti, inclusiv sfintii.

Cum abia aflase cate ceva? Tu ai citit Jurnalul fericirii? Nu abia aflase, cauta si citea si frecventa preoti de multi, multi ani (chiar din copilarie), dar inca nu avusese curajul s afaca pasul hotaritor. Abia in inchisoare il face.
Inainte sa se boteze, citise de exemplu Filocalia, citise multi parinti ai Bisericii, citise multi teologi moderni.
Iar deschiderea catre alti crestini i-a ramas si pe urma. Fara bineinteles sa accepte orice spun ceilalti.
Chiar in textele pe care le citati, in care critica citeaza autori catolici si texte liturgice catolice in latina!!

catalin2 · #2 24.01.2014, 14:58:37

Citat:

În prealabil postat de Fani71

Cum abia aflase cate ceva? Tu ai citit Jurnalul fericirii? Nu abia aflase, cauta si citea si frecventa preoti de multi, multi ani (chiar din copilarie), dar inca nu avusese curajul s afaca pasul hotaritor. Abia in inchisoare il face.
Inainte sa se boteze, citise de exemplu Filocalia, citise multi parinti ai Bisericii, citise multi teologi moderni.
Iar deschiderea catre alti crestini i-a ramas si pe urma. Fara bineinteles sa accepte orice spun ceilalti.
Chiar in textele pe care le citati, in care critica citeaza autori catolici si texte liturgice catolice in latina!!

Daca cineva citeste despre zebra nu inseamna ca stie din aceasta cauza si despre camila. Trebuie citite invataturile care tin de aceste lucruri, pentru ca invatatura ortodoxa e vasta.
De exemplu, in catehism aceste invataturi sunt la cele despre Biserica:
"47. Ce este Biserica?
Biserica este asezamantul sfant intemeiat de Donmul nostru Iisus Hristos, pentru mantuirea oamenilor.
In Biserica, iar nu in afara de ea, Domnul nostru Iisus Hristos impartaseste harul Sau mantuitor, prin Duhul Sfant in Sfintele Taine. De aceea numai in Biserica este sigura mantuirea. Caci daca "Hristos este capul Bisericii, trupul sau, al carui mantuitor este" (Efeseni. 5, 23), cum zice cuvantul dumnezeiesc al Sfintei Scripturi, atunci nimeni nu poate sa se impartaseasca de mantuire, daca nu este madular al trupului lui Hristos, adica al Bisericii.
Adevarul mantuirii in Biserica este mare si taina lui este adanca; de primirea si urmarea lui atarna insasi mantuirea noastra. Pentru a apropia acest adevar de intelegerea noastra, Mantuitorul face asemanarea cu vita si mladitele: "Ramaneti intru mine si eu intru voi. Precum mladita nu poate sa aduca roade de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi, daca nu ramaneti inru mine. Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane intru mine si eu intru el, acela aduce roada multa, caci fara mine nu puteti face nimic. Daca unul nu ramane intru mine, este lepadat ca o mladita ce s-a uscat" (Ioan 15, 4-6). Precum mladita se usuca daca este rupta de vita, de la care primeste hrana prin seva, tot asa si sufletul moare duhovniceste, adica isi pierde mantuirea, daca se rupe de Biserica, trupul tainic al lui Hristos, care il hraneste duhovniceste prin harul dumnezeiesc. Harul din Biserica este ca sangele cald din trupul omenesc viu, sange care hraneste toate madularele trupului. Daca un madular se desprinde de trup, atunci de indata se lipseste de viata, caci nu mai curge in el sangele trupului, si asa este de lepadat. Tot asa si credinciosul care se desprinde de Biserica, in care este harul, moare sufleteste, pentru ca nu mai are viata duhovniceasca din trupul tainic al lui Hristos. "

Daca, de exemplu, cineva citeste tot catehismul fara capitolul asta isi va da seama mai greu ce sa creada in aceasta privinta.

Fani71 · #3 24.01.2014, 19:06:57

Citat:

În prealabil postat de catalin2

Daca, de exemplu, cineva citeste tot catehismul fara capitolul asta isi va da seama mai greu ce sa creada in aceasta privinta.

Tu chiar cresi ca Steinhardt avea nevoie sa reciteasca catehismul dupa ce s-a botezat? Pia citise deja mai toti parintii Bisericii, nu numai vreun catehism.
Ai citit Jurnalul fericirii?
Stia lucrurile astea, de aia s-a facut ortorox. Asta nu l-a impiedicat sa fie si proecumenic.

stireana · #4 24.01.2014, 15:03:08

Citat:

În prealabil postat de Fani71

Cum abia aflase cate ceva? Tu ai citit Jurnalul fericirii? Nu abia aflase, cauta si citea si frecventa preoti de multi, multi ani (chiar din copilarie), dar inca nu avusese curajul s afaca pasul hotaritor. Abia in inchisoare il face.
Inainte sa se boteze, citise de exemplu Filocalia, citise multi parinti ai Bisericii, citise multi teologi moderni.
Iar deschiderea catre alti crestini i-a ramas si pe urma. Fara bineinteles sa accepte orice spun ceilalti.
Chiar in textele pe care le citati, in care critica citeaza autori catolici si texte liturgice catolice in latina!!

Posibilităţile lui Nicu Steinhardt erau cel puţin trei, în acel moment al alegerii confesiunii. Cochetase în trecut cu mediile protestante, în închisoare a întâlnit greco-catolici, ştia despre fiecare cult în parte atât cât avea nevoie pentru a renunţa la toate în favoarea ortodoxiei. Când a fost întrebat care îi va fi botezul, el n-a răspuns penticostalo-adventisto-greco-catolico-romano-catolico-martor-iehovisto-de-rit-vechi, a zis simplu ORTODOX. Ecumenismul pentru el însemna dragoste de oameni, iubire faţă de orice seamăn, dar nu unirea-n eres. După cum el însuşi spune, nu unire fără cinstirea Crucii şi a Maicii Domnului.*

Îmi pare rău că nu se vede viclenia. Cei care acum dau mâna şi zâmbesc sub masca tovărăşiei sunt aceiaşi care în mediul virtual o spurcă pe Maica Domnului. Cine poate suporta asta? Iubim oamenii, dar nu găsesc nimerită şi iubirea credinţelor eronate.

* " Cum de ne-am înfrăţi cu toţi acei care treceau clătinându-şi bărbile şi rânjind sarcastic pe dealul Căpăţânii?" - este vorba despre cei care se arată necinstitori ai Sfintei Cruci, dar sensul poate fi şi altul, şi anume, unirea cu ocărâtorii Crucii este similară cu întovărăşirea noastră cu batjocoritorii lui Iisus Hristos Dumnezeu.

laurastifter · #5 24.01.2014, 18:44:49

Citat:

În prealabil postat de stireana

Posibilităţile lui Nicu Steinhardt erau cel puţin trei, în acel moment al alegerii confesiunii. Cochetase în trecut cu mediile protestante, în închisoare a întâlnit greco-catolici, ştia despre fiecare cult în parte atât cât avea nevoie pentru a renunţa la toate în favoarea ortodoxiei. Când a fost întrebat care îi va fi botezul, el n-a răspuns penticostalo-adventisto-greco-catolico-romano-catolico-martor-iehovisto-de-rit-vechi, a zis simplu ORTODOX. Ecumenismul pentru el însemna dragoste de oameni, iubire faţă de orice seamăn, dar nu unirea-n eres. După cum el însuşi spune, nu unire fără cinstirea Crucii şi a Maicii Domnului.*

Îmi pare rău că nu se vede viclenia. Cei care acum dau mâna şi zâmbesc sub masca tovărăşiei sunt aceiaşi care în mediul virtual o spurcă pe Maica Domnului. Cine poate suporta asta? Iubim oamenii, dar nu găsesc nimerită şi iubirea credinţelor eronate.

* " Cum de ne-am înfrăţi cu toţi acei care treceau clătinându-şi bărbile şi rânjind sarcastic pe dealul Căpăţânii?" - este vorba despre cei care se arată necinstitori ai Sfintei Cruci, dar sensul poate fi şi altul, şi anume, unirea cu ocărâtorii Crucii este similară cu întovărăşirea noastră cu batjocoritorii lui Iisus Hristos Dumnezeu.

Dar cine a pus la îndoială, pe acest topic, unicitatea teologiei şi spiritualităţii ortodoxe între toate confesiunile şi denominaţiunile creştine?
Cine a relativizat Ortodoxia, astfel încât să fie necesar ca dvs să ne argumentaţi de ce este preferabil să fim ortodocşi?
Şi, în primul rând, cine dintre noi a îndrăznit să scrie vreun cuvânt necuviincios la adresa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioare Maria, pe care niciodată nu o vom părăsi?
Personal visez o unitate în care fiecare dintre noi să-şi păstreze credinţa proprie şi să avem comuniune în rugăciune, în dialog, în iubire.
Niciodată nu aş accepta să încetez a o mai cinsti pe Măicuţa, pentru nici un fel de motiv!
Dacă mi s-ar cere aşa ceva, atunci ecumenismul, la care acum ader cu bucurie, ar deveni pentru mine o simplă ideologie bună de aruncat la gunoiul istoriei, întocmai ca toate ereziile şi ideologiile apărute şi dispărute în negura veacurilor, împrăştiate şi risipite, rând pe rând, de către lumina adevărului divin.
La ecumenism aş fi dispusă să renunţ, fără regrete, dacă s-ar transforma în relativism religios;
nu voi renunţa, însă, niciodată la Sfintele Taine (în special Sfânta Euharistie, pentru că acolo este Trupul şi Sângele Dumnezeului meu) şi la relaţia cu Sfinţii (mai ales cu Fecioara Preacurată);
nu voi abandona niciodată, de asemenea, idealul unităţii tuturor creştinilor, chiar dacă îl voi căuta în actuala mişcare ecumenică sau în cu totul altceva (în cazul în care această mişcare va degenera în relativism).

Fani71 · #6 24.01.2014, 19:24:36

Citat:

În prealabil postat de laurastifter

Dar cine a pus la îndoială, pe acest topic, unicitatea teologiei şi spiritualităţii ortodoxe între toate confesiunile şi denominaţiunile creştine?
Cine a relativizat Ortodoxia, astfel încât să fie necesar ca dvs să ne argumentaţi de ce este preferabil să fim ortodocşi?
Şi, în primul rând, cine dintre noi a îndrăznit să scrie vreun cuvânt necuviincios la adresa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioare Maria, pe care niciodată nu o vom părăsi?
Personal visez o unitate în care fiecare dintre noi să-şi păstreze credinţa proprie şi să avem comuniune în rugăciune, în dialog, în iubire.Niciodată nu aş accepta să încetez a o mai cinsti pe Măicuţa, pentru nici un fel de motiv!
Dacă mi s-ar cere aşa ceva, atunci ecumenismul, la care acum ader cu bucurie, ar deveni pentru mine o simplă ideologie bună de aruncat la gunoiul istoriei, întocmai ca toate ereziile şi ideologiile apărute şi dispărute în negura veacurilor, împrăştiate de lumina adevărului divin.
La ecumenism aş fi dispusă să renunţ, fără regrete, dacă s-ar transforma în relativism religios;
nu voi renunţa, însă, niciodată la Sfintele Taine (în special Sfânta Euharistie, pentru că acolo este Trupul şi Sângele Dumnezeului meu) şi la relaţia cu Sfinţii (mai ales cu Fecioara Preacurată);
nu voi abandona niciodată, de asemenea, idealul unităţii tuturor creştinilor, chiar dacă îl voi căuta în actuala mişcare ecumenică sau în cu totul altceva (în cazul în care această mişcare va degenera în relativism).

Am subliniat fraza la care vreau sa raspund:
Cred ca asta este intr-adevar o forma de unitate, dar desigur incopleta, nu o unitate ecleziala. Eu ma bucur ca exista, si ca nu ne mai batem sau omorim intre noi, ca nu mai facem convertiri fortate (cu unele exceptii regretabile).
Sigur ca unitatea perfecta ar fi unitatea euharistica. Ea nu ar putea fi realizata decat daca rezolvam problemele dogmatice care ne despart. O diversitate liturgica sau de forme de exprimare poate continua sa existe (cum a existat in primul mileniu) daca exista unitate in credinta.

laurastifter · #7 24.01.2014, 19:49:46

Citat:

În prealabil postat de Fani71

Am subliniat fraza la care vreau sa raspund:
Cred ca asta este intr-adevar o forma de unitate, dar desigur incopleta, nu o unitate ecleziala. Eu ma bucur ca exista, si ca nu ne mai batem sau omorim intre noi, ca nu mai facem convertiri fortate (cu unele exceptii regretabile).
Sigur ca unitatea perfecta ar fi unitatea euharistica. Ea nu ar putea fi realizata decat daca rezolvam problemele dogmatice care ne despart. O diversitate liturgica sau de forme de exprimare poate continua sa existe (cum a existat in primul mileniu) daca exista unitate in credinta.

Da, cred că aveţi dreptate, aici ar fi minunat să ajungem: la comuniunea euharistică.
Hristos în mijlocul nostru!