Influenta parintilor

În prealabil postat de wolfye

Oare eu sunt cel egoist ca incerc sa fiu cu o fata pe care o iubesc si care ma iubeste, sau ei ca intervin in relatia a doi oameni care sunt fericiti impreuna? O tot... probez? Pe asta chiar n-o inteleg. Nu e vorba de altele mai tinere. Nu e vorba de altele in general. Eu m-am gandit extrem de serios la relatia cu ea, si atat eu cat si ea am vrea sa ne petrecem restul vietii impreuna.
Eu nu le calc in picioare principiile parintilor ei, incerc sa le respect pe cat pot, insa ei imi calca in picioare toate celelalte aspecte care ma definesc pe mine. Eu aici vroiam sa ajung... Sunt barbati credinciosi care lasa mult de dorit in ceea ce priveste moralitatea. Si de asemenea sunt mai in varsta ca mine. Asadar... asta e primordial? Sa fiu credincios? Sa fiu neaparat mai mare? Faptul ca o respect, o apreciez si o iubesc nu este mai presus de asta?

In ziua de astazi, cand oamenii sunt atat de schimbatori, putini mai acorda credibilitate doar sentimentelor. Sfatul meu este sa te apuci serios de invatat, sa-ti dai bacalaureatul, sa urmezi si tu o facultate. Lasa totul sa curga asa cum vrea Dumnezeu. Probabil e prima ta iubire si e de inteles ca suferi. Totusi, fixeaza-ti bine prioritatile. Daca in loc sa inveti pentru bacalaureat pe care la 18 ani nu cred ca l-ai dat, pierzi timp alergand dupa floarea altuia, iti creezi probleme mari singur.
Daca a venit toamna, astepti sa vina din nou primavara:
http://www.youtube.com/watch?v=nKlxWA3xEgE

[wolfye]

În prealabil postat de antoniap

In ziua de astazi, cand oamenii sunt atat de schimbatori, putini mai acorda credibilitate doar sentimentelor. Sfatul meu este sa te apuci serios de invatat, sa-ti dai bacalaureatul, sa urmezi si tu o facultate. Lasa totul sa curga asa cum vrea Dumnezeu. Probabil e prima ta iubire si e de inteles ca suferi. Totusi, fixeaza-ti bine prioritatile. Daca in loc sa inveti pentru bacalaureat pe care la 18 ani nu cred ca l-ai dat, pierzi timp alergand dupa floarea altuia, iti creezi probleme mari singur.
Daca a venit toamna, astepti sa vina din nou primavara:
http://www.youtube.com/watch?v=nKlxWA3xEgE

Prima iubire nu este. Au mai fost si au trecut. Insa pe ea chiar ajunsesem sa o vad ca cea cu care mi-as fi petrecut restul vietii. Nu era doar o dragoste intamplatoare in care mi-am pus eu speranta. Lucrurile erau de asa natura. Prioritatile mi le cunosc. Bacaluareatul si scoala nu reprezinta o problema. Nu au reprezentat niciodata. E vorba doar ca aici e o problema, si desi nu am o rezolvare la indemana, gasesc una daca vreau. Dar mai intai trebuie sa stiu daca am dreptate... Tocmai de asta am venit si aici sa va intreb pe voi, care sunteti credinciosi, ce parere aveti. Daca este corect ca noi sa fim impreuna pentru ca suntem fericiti asa, in ciuda diferentelor si parerilor exterioare, indiferent de la cine vin ele, atunci o sa fac tot posibilul ca acest lucru sa se intample. Ea... la ea sunt mai multe lucruri care se aduna. A mai avut candva incredere totala in cineva, urma sa se casatoreasca, iar respectivul a inselat-o. Daca nu ma insel, urma sa devina preot. Parintii ei o viseaza preoteasa si nimic altceva. Nici ei nu i-ar displacea, insa nu e prioritar pentru ea. Ideea este ca... de atunci nu s-a mai apropiat de nimeni cum s-a apropiat de mine. Certurile astea ale parintilor ei ii accentuau si frica asta de a avea incredere in cineva, in ciuda eforturilor mele. Erau momente in care lasa garda jos, se vedea... Insa apoi aveau loc alte certuri, si alte indoieli apareau... Tot ce vreau eu sa stiu este daca, din punctul vostru de vedere, este corect comportamentul lor.

[AlinB]

Ce abureli.

[catalin2]

Marea problema e faptul ca esti ateu, nu doar varsta. Teoretic nu te poti casatori la biserica, deci ea va trai necununata. Ea practic va trebui sa aleaga intre Dumnezeu si tine. Chinuie-te sa devii credincios, si eu am fost agnostic, e ca un fel de boala.

[Parascheva16]

Cum adica ai mai avut iubiri si au trecut? Ce fel de dragoste e asta de trece asa repede? Ah, banuiesc ca te referi la indragosteli si "iubirea" bazata pe sex, caci atunci cand iubesti, iubesti.

[wolfye]

În prealabil postat de antoniap

Daca ea va fi nefericita, tot pe umarul parintilor va merge sa planga. Asa ca ei isi exprima un punct de vedere matur, zic eu. Tu trebuie sa duci mai intai o lupta cu tine insuti. Trebuie sa iei decizii mature si responsabile. Trebuie sa ai curajul de a infrunta realitatea indiferent daca se inscrie sau nu in asteptarile tale.

Cauta un duhovnic bun si mai sfatuieste-te si cu el. Spovedeste-te sincer si spune-i si duhovnicului ce ne-ai spus noua. Roaga-te si Insusi Dumnezeu iti va da raspuns prin acel duhovnic. Noi pe aici ne dam cu parerea, dar altceva se intampla cand te afli sub epitrahilul duhovnicului.

Eu sunt convins ca ei fac asta ca sa o protejeze, insa ce se intampla atunci cand devin prea protectivi? Lupta cu mine insumi am dus-o de mult. Cand m-am dus la Bucuresti m-am asteptat la orice raspuns, chiar si sa refuze sa ma vada. Acum... Doar incerc sa-mi dau seama daca povestea s-ar repeta, fara ca distanta sa mai fie o problema, s-ar ajunge oare la acelasi lucru? In situatia de fata nu prea am ce sa fac, sunt nevoit sa trec peste. Dar presupunand ca va exista o a doua sansa, vreau sa stiu daca ar merge atunci.

În prealabil postat de Parascheva16

Cum adica ai mai avut iubiri si au trecut? Ce fel de dragoste e asta de trece asa repede? Ah, banuiesc ca te referi la indragosteli si "iubirea" bazata pe sex, caci atunci cand iubesti, iubesti.

Cine a zis ca au trecut repede? Sau ca au trecut de tot? Bineinteles ca nu am avut multe experiente in care chiar am iubit o fata, am doar 18 ani. Defapt au fost doar 3, incluzand-o pe cea din cauza. Adevarul e ca asta a fost mai puternica decat celelalte doua, insa nu le-a sters. Nu se vor sterge niciodata.

În prealabil postat de catalin2

Marea problema e faptul ca esti ateu, nu doar varsta. Teoretic nu te poti casatori la biserica, deci ea va trai necununata. Ea practic va trebui sa aleaga intre Dumnezeu si tine. Chinuie-te sa devii credincios, si eu am fost agnostic, e ca un fel de boala.

Nu inteleg treaba asta cu alegerea... Daca m-as fi opus credintei ei, intelegeam. Dar eu sustin religia, nu doar pentru ea, ci pentru oricine e fericit in pozitia de credincios. Suna de parca Dumnezeu m-ar respinge, ar pune X la absolut orice lucru fac eu, fie el bun sau rau, doar pentru ca sunt ateu. Daca mi-as traii viata facand lucruri bune, pentru ca asa cred eu de cuviinta, nu ar insemna nimic? Cineva care face greseli pe care eu nu le fac, insa este credincios, este mai presus de mine? Deci judecata nu se face dupa faptele savarsite, ci dupa credinta?

În prealabil postat de wolfye

Tot ce vreau eu sa stiu este daca, din punctul vostru de vedere, este corect comportamentul lor.

Daca ea va fi nefericita, tot pe umarul parintilor va merge sa planga. Asa ca ei isi exprima un punct de vedere matur, zic eu. Tu trebuie sa duci mai intai o lupta cu tine insuti. Trebuie sa iei decizii mature si responsabile. Trebuie sa ai curajul de a infrunta realitatea indiferent daca se inscrie sau nu in asteptarile tale.

Cauta un duhovnic bun si mai sfatuieste-te si cu el. Spovedeste-te sincer si spune-i si duhovnicului ce ne-ai spus noua. Roaga-te si Insusi Dumnezeu iti va da raspuns prin acel duhovnic. Noi pe aici ne dam cu parerea, dar altceva se intampla cand te afli sub epitrahilul duhovnicului.

[wolfye]

Ignorati comentariul asta, l-am scris din greseala si nu-l mai pot sterge.