Cum ne influenteaza casnicia esecul profesional?

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Desigur o sa imi reprosati iarasi ca cel de langa mine nu mi-e cu adevarat sot, nu mi-a jurat credinta nici la starea civila nici la biserica in fata lui Dumnezeu, si de aceea... insa tocmai astea sunt motivele invocate de el pt a nu ma lua de nevasta:

Se pare ca nu prea poti sa faci diferenta intre motiv si pretext.

O femeie ar trebui sa stie cand este iubita si cand nu, dar tu te-ai indopat cu atatea minciuni vizavi de relatia asta ca nici macar atat nu mai stii, nici macar cand "te trimite in destinatii exotice" nu-ti dai seama ca individul n-are nici o treaba cu tine.

Mai ramane sa te bata si atunci poate poate te prinzi care e situatia, desi si asa, tare ma indoiesc.

Cam asta e cu casatoria de proba, esti probata si probata pana ajungi uzata si expirata si atunci poti fi sigura ca se gaseste o alta gata sa-ti ia locul iar tu plangi ca ce pasare minunata aveai pe gard si a zburat.

Faza cea mai nasoala e ca cu cat trece mai mult timp, cu atat iti e si mai greu sa iei o decizie corecta ca deh, e greu sa dai din mana asa investitie, chit ca ea a disparut practic deja cu zero profit.

Dar pana la urma vrei nu vrei, tot acolo ajungi, da' el o sa-ti faca vant cand pentru tine o sa fie prea tarziu sa mai ai o a doua sansa pe linia asta.

Stiu ca ti-ai busit tare de tot viata si sa faci o schimbare in acest punct este extrem de dificil dar mai bine sa o faci tu, pregatindu-te din timp, decat sa vina ea peste tine si sa prinda nepregatita.

Cu alte cuvinte, mai degraba iti planifici acum o iesire decenta decat sa te trezesti cu bagajele in strada maine - si maine ar fi bine, dar s-ar putea sa se intample peste 1-3-5-10 ani cand sansele de a mai avea o familie normala o sa fie extrem de mici.

[Florinvs]

Da- aici sunt mai multe aspecte:

-in cazul situatiei prezentate de colega "Fallen" , daca un barbat ajunge sa se comporte la modul asta cu o femeie cu care este impreuna, atunci -cel putin dupa parerea mea- e clar ca sunt probleme foarte grave in aceea relatie si chiar ca nu o iubesti. Repet- e posibil sa ma insel- insa daca ajungi sa te comporti la modul asta cu o femeie, atunci cam e clara treaba ca nu o iubesti. Ori pur si simplu ca barbat nu inteleg de ce sa fii impreuna cu o femeie care nu o iubesti (indiferent ca esti casatorit cu ea ori nu)! Daca atunci cand te duci acasa nu te duci cu drag, nu te duci cu acel sentiment de bucurie, pur si simplu nu vad de ce ai mai sta cu aceea femeie. Daca e numai pentru ceea ce gandesc o parte din barbati (numai sex), atunci cred ca numai pentru atat se gasesc femei care sa vrea numai asta....
Oricum, in situatia prezentata cred ca numai cei doi pot sti exact ceea ce simt unul fata de celalalt si sa ia o decizie;

-acum vorbind la subiectul acestui topic:
-Pentru a preveni esecul profesional, este bine ca fiecare sa-si aleaga din timp o meserie care il sau o atrage, pe care sa o poata practica cu placere. Insa intradevar, in contextul actual din Romania, acest lucru este destul de dificil de realizat- nu mai exista vremurile alea cand terminai scoala profesionala, liceul industrial sau facultatea si primeai in secunda doi repartitia la post- unde vreiai si unde iti placea, de la tractorist la doctor.
-Insa atunci cand totusi se intampla un esec profesional, partenerul/partenera (chiar daca nu e inca sot/sotie, dar pretinde ca te iubeste), este normal sa te sustina neconditionat, si sa caute si sa te ajute in gasirea unui loc de munca, in domeniul care-ti place;
-Pe de alta parte, pentru a aveea succes profesional in meseria care o faci, evident ca trebuie sa ai si o viata de familie bine inchegata si sa iubesti si sa fii iubit. Aici cum am mai spus- am cunoscut oameni din diverse profesii- mecanici de locomotiva sau soferi de autobuz- care, stiind ca aveau acasa o femeie care i iubea cu adevarat, indiferent ce greutati aveau la locul de munca (si erau destule!), plecau si se intorceau fericiti, cu zambetul pe buze, la si de la servici.

Si in fine trebuie sa combat aceasta idee ca daca nu esti inca casatorit sau nu esti cununat religios cu o femeie, atunci chipurile de asta nu ai fi fericit cu aceea femeie.
Un barbat, in momentul in care iubeste o femeie si este iubit de aceea femeie, chiar daca traieste impreuna cu ea si nu este inca casatorit, se va comporta ca atare si o va sustine cu trup si suflet in orice imprejurare, fie la caz de bucurie (cand danseaza cu ea sarba sau hora pana dimineata si canta de bucurie), fie la caz de suparare sau necaz (cand o incurajeaza si se lupta pentru ea).

[Mosh-Neagu]

Ei, si iata cum, dintr-o dorinta de refulare, dar si de a gasi o solutie sa poata iesi din impas, viata unui om este pusa acum sub lupa, ca si cum, cei care "studiaza fenomenul" au atins deja desavarsirea... Nu cred ca "luatul de guler" si aratatul marilor greseli sub forma de repros este o solutie. SFATURILE (cel putin in cazul ei), ca sa poata fi urmate, trebuie sa fie date cu multa caldura si intelegere. Ca si crestini, dovedim o mare neintelegere si lipsa de caldura fata de cel cazut, dar si fata de cei implicati in cadere. Daca nu ne detasam, nu vom fi in stare sa vedem decat vinovati si incapabili de indreptare. Nu de dezbatere are ea nevoie; inteleg ca are parte zilnic de toate formele de dezbatere. Ea are nevoie sa-si recapete increderea care s-a ratacit pe drum. Din ce motiv? Asta nu-i treaba nimanui de pe lumea asta...
In principiu, in fiecare dintre raspunsuri, exista elemente cheie care trebuiesc luate in seama, dar modul cum sunt expuse, dupa parerea mea... mai mult inhiba un om gata daramat... Cel mai rau imi pare ca (poate fiindca n-am fost eu foarte atent citind raspunsurile) nimeni nu intelege ca NU omul schimba ceva in viata lui, mai ales daca e slab, ci bunul Dumnezeu. Sunt oameni care se lasa de tigari sau bautura sau desfrau, etc, dar daca o fac prin propria ambitie, fara Dumnezeu, mai devreme sau mai tarziu vor capata un viciu si mai mare. Singurul adevar care exista, este faptul ca numai printr-o buna relatie cu Dumnezeu, vom obtine "cele bune si de folos"! Tot ce facem de capul nostru, asa, sa dovedim altora cat de mult suntem noi in stare, este sortit esecului. Daca suntem sau nu capabili... numai cine n-a experimentat, nu realizeaza ce inseamna increderea pe care ne-o da Dumnezeu in orice ne propunem sa facem. Iar un om de bun simt n-o sa spuna: "Eu nu stiu sa cant, dar de maine voi deveni soprana, ca o sa-mi dea Dumnezeu si talent si voce!" Chiar aseara am urmarit un film extraordinar ("Maini inzestrate" - http://www.youtube.com/watch?v=-K_ynxXEHYk ), unde mama unui copil reuseste sa-i insufle acestuia, considerat de toata clasa un "tantalau", ca este capabil sa faca absolut orice fac si ceilalti, si cu ceva vointa, chiar putin mai bine. Cand nu suntem ingraditi de anumite calitati (muschi, aptitudini vocale, etc) teoretic, nimic nu ne retine sa facem si noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, ceea ce fac si altii, ba chiar mai bine!!!
De unde sa incepem?
1 - Impacarea cu sine: "E numai vina mea!!"
2 - Impacarea cu Dumnezeu: "Doamne, m-am ratacit, dar acum gata! Da-mi cele de folos si ajuta-ma sa scap de cele care ma indeparteaza de Tine!"
3 - Iertarea tuturor din jur si nu doar iertarea, ci chiar compasiunea atunci cand ei par vulcanici, rautaciosi, transanti. N-aveti idee cate verigi se leaga, atunci cand reusim sa iertam cu toata fiinta noastra. (Recomand cu toata caldura "Harul iertarii" - http://www.youtube.com/watch?v=E6Bfu5d4prk - un film vazut tot aseara. Din pacate nu are subtitrare, dar sunt convins ca il vor intelege si cei care nu sunt chiar foarte bine pusi la punct cu limba engleza)
4 - Perseverenta in urmarea acestui scop, fiindca nu e usor sa deviii peste noapte altfel de om. Nici in somn nu vei scapa de sicanele celor ce te-au stapanit toata viata... Dar Dumnezeu e bun. Cu cat "razboiul" este mai mare, cu atat smerenia si gandul la ajutorul Celui ce Poate, trebuie sa ne aminteasca ca fara El, nici n-am fost, nici nu suntem si nici nu vom fi capabili de ceva ziditor. Daca El spune: "Cere si ti se va da!"; "Bate si ti se va deschide!"; "Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi scoate afara!"; "Indrazniti, nu va temeti! Eu am biruit!"... oare au fost doar vorbe si praf in ochi, sau de-alungul veacului, aceste promisiuni au fost verificate, fiindca altfel crestinismul n-ar fi existat.
Celelalte vin de la sine: spovedania, rugaciunea curata, pacea sufleteasca, ruptura fara de voie, fara de efort si fara de suferinta cu tot ce "nu e in calea cea dreapta" (aici se intelege si relatia cu concubinul, daca el refuza o astfel de indreptare), etc
Doamne-ajuta!