Dar totusi, acest Paisie Aghioritul nu avea ratiune, discernamint? Sau era doar un calugaras dornic de faima prin best-sellers?
Acum inteleg clar cum deseori, evlavia, si chiar sfintenia, poate merge mina in mina cu un anume gen de prostie. Evident, nu institutia confesorului este, in sine, rea, dar dupa cum se vede, exista situatii cind se poate dovedi combustibilul perfect pentru incendiul superstiilor/bisericismelor de tot soiul. Luciditatea e o mincare aleasa pentru minte si inima, si trebuie cu orice chip ferita de contagiunea cu mucegaiul misticismului si fanatismului.
Pastrind proportiile, tot ca Paisie asta, dar in stadiul urmator al zelotismului, erau calugarasii de dupa 451, indeosebi orientali, care efectiv devenisera un soi de "mineri" ai eutihismului. Lasasera balta traiul linistit, rugaciunea si meditatia, si inarmati cu bite, cutreierau ca descreieratii Siria si Palestina, urlind peste tot ca "sinodul de la Calcedon e tilharesc, e reabilitarea lui Nestorie"...
Iustin Pirvu ar fi putut intr-adevar sa fie beatificabil/sanctificabil, dar se pare ca Astaroth i-a pregatit cursa perfecta: superstitie+fanatism, si cu acest cocktail i-a spulberat statura dobindita cu greu prin supravietuirea demna in inchisori comuniste de exterminare.
Last edited by Barsaumas; 20.11.2013 at 17:28:18.
|