Dragostea dintre un Ortodox si un ateu

[sophia]

În prealabil postat de catalin2

Eu am dat citatul din Parintele Arsenie, dar nici eu, nici parintele nu am spus asa ceva. Cum as putea sa spun asta cand eu am fost agnostic/ateu? Ar fi comic sa spun tocmai eu asta.
Era vorba ca cineva care se schimba doar de dragul sotiei sau persoanei iubite nu devine credincios, doar se preface. Persoana iubita nu are cum sa convinga pe cineva sa devina credincios, poate doar sa il ajute, pentru ca numai persoana in cauza poate lua aceasta decizie.

Ah, scuza-ma, am inteles eu gresit.
Si tocmai asta este pericolul. Voi (multi de aici) dati cu usurinta sfatul sa treaca partenerul la ortodoxie si gata, s-a rezolvat. Si se poate ca de multe ori sa se faca asta numai ca sa se implineasca un ritual, o procedura. Ce se intampla in sufletul omului, nu mai conteaza.
Cei care trec de buna voie la un moment dat la ortodoxie, cred eu ca o fac totusi in mod chibzuit si cu sufletul.
Aici este diferenta.

Si totusi eu cred ca exista si cazuri in care un om invata si indrageste ortodoxia pana la urma si se converteste poate, sau macar o traieste impreuna cu sotul/sotia.

Mi-a mai raspuns pe undeva, dar n-am inteles la ce te-ai referit ca de fapt te certai cu Corinusha.

Eu revin totusi la o intrebare: sunt importante ritualurile? Sau sufletul.
Da, inteleg, vei spune ca ce nu se poate impartasi si deci prin asta nu poate fi considerat ortodox.

Si mai intreb ceva concret: totusi ce este de ales? Sa traiasca acei oameni in pacat (necununati), sau sa se gaseasca o solutie sa-i cunune in biserica? Care pacat este mai mare pana la urma?

Ca pana la urma asta este problema in cazul de fata.
Daca oamenii se iubesc, nu vor renunta unul la altul.

Vezi, noi nu stim viitorul. Poate ca este un om bun ateul si va functiona "in civil" relatia, sau poate ca nu va functiona, ca va influenta diferenta de credinta prea mult relatia. Nu stim noi asta.

Of, daca am gasi partener ortodox si bun si potrivit pe toate drumurile, n-am mai sta sa discutam aici aiurea. Dar sunt doua chestii:
- nu gasesti parener(a)
- cu globalizarea asta se intalnesc oameni din toate colturile tarii. Si ii oprim sa se iubeasca si uneasca? Cine suntem noi?
Si daca Dumnezeu tocmai asta vrea?

[catalin2]

Mi-a mai raspuns pe undeva, dar n-am inteles la ce te-ai referit ca de fapt te certai cu Corinusha.

Eu nu m-am certat cu Corina, dimpotriva, ii atrageam ei atentia sa nu nu mai certe ea pe noi.

În prealabil postat de sophia

Voi (multi de aici) dati cu usurinta sfatul sa treaca partenerul la ortodoxie si gata, s-a rezolvat. Si se poate ca de multe ori sa se faca asta numai ca sa se implineasca un ritual, o procedura. Ce se intampla in sufletul omului, nu mai conteaza.
Cei care trec de buna voie la un moment dat la ortodoxie, cred eu ca o fac totusi in mod chibzuit si cu sufletul.
Aici este diferenta.

Dimpotriva, eu (si altii) am sustinut ca nu poate face o taina daca nu devine si credincios. Doar ieri am vazut ca e vorba si de botez. E culmea sa boteze un ateu, nu putem decat sa ne amuzam (desi e mai mult tragic).

În prealabil postat de sophia

Eu revin totusi la o intrebare: sunt importante ritualurile? Sau sufletul.
Da, inteleg, vei spune ca ce nu se poate impartasi si deci prin asta nu poate fi considerat ortodox.
Si mai intreb ceva concret: totusi ce este de ales? Sa traiasca acei oameni in pacat (necununati), sau sa se gaseasca o solutie sa-i cunune in biserica? Care pacat este mai mare pana la urma?
Ca pana la urma asta este problema in cazul de fata.
Daca oamenii se iubesc, nu vor renunta unul la altul.

Tu privesti aproape totul din perspectiva omeneasca, seculara, am observat si in alte mesaje ale tale. Cand ne-am nascut nu am semnat contract ca trebuie sa fim mantuiti si sa ni se asigure tot ce vrem noi. Cand Moise a primit cele zece porunci probabil unii iudei au fost socati, ei credeau ca fac bine. Chiar si omorul era ceva firesc in acea epoca. Tu spui ca fiecare sa faca asa cum vrea el, in functie de cum se comporta cei din epoca lui, si apoi sa fie suparat daca cineva ii spune ca nu e bine.
Un credincios va cauta sa afle mai intai daca partenerul are vreo treaba si cu credinta si in ce fel, nu doar sa fie om. Dar daca nu e practicant afla abia cand trebuie sa faca slujba la biserica. Si atunci, daca e un ateu botezat ortodox nu e nicio problema pentru el.
Daca ai citit mesajul meu am dat si solutiile. Daca vrea sa ramana cu el pana devine credincios o poate face fara sa aiba relatii intime. Daca nu poate sa isi gaseasca pe altcineva, credincios. Sau, mai e o cale mai simpla, renunta la credinta, dragostea e mai importanta decat Dumnezeu, daca asa crede. Nimeni nu obliga pe cineva sa se mantuiasca, nici chiar Dumnezeu. E o alegere libera. Nici noi nu putem fi siguri, facem ce putem si speram. Doar ca stim conditiile, nu suntem agnostici.