Iubirea tine cont de inaltime?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de laurastifter

Uf, mulţumesc mult pentru încurajare!
Nu v-aţi adresat mie, dar mesajul dvs m-a încurajat în mod indirect fiindcă sunt mai mică decât un chinez... Chiar azi m-a "complimentat" cineva spunându-mi: "măi Laura, eşti cât o fetiţă de cls. a VIII-a, n-ai de gând să mai creşti?".
Mi-a stricat toată ziua! :)
Acum vorbind serios, evident că iubirea nu ţine cont de înălţime, ci este necondiţionată.
A fi mic de statură (asta o spun ca să mă autosugestionez...) nu-i nici calitate, nici defect în sine, ci este, pur şi simplu, o particularitate, o însuşire fizică.
Doamne ajută!

De ce Laura, vrei să te măriți neapărat cu unul înalt? Ăia mai mititei nu-ți plac? :)

Am avut doi colegi foarte scunzi, dar care mult mai deștepți decît majoritatea. Are grijă Dumnezeu să compenseze o lipsă prin alte calități mult mai folositoare.

Și Zaheu era mic și păcătos, dar s-a urcat în dud și acum e în calendar. :)

PS: Ăla care te-a ”complimentat” e un ticălos. Am cunoscut și eu destui la viața mea care aveau mare grijă să-mi amintească defectele, de parcă nu le-aș fi știut. Cînd ești copil mai ales, te afectează în special cînd cei mari fac poante pe seama ta, cînd ei cică ar trebui să aibă mai multă minte decît copiii.

[laurastifter]

În prealabil postat de Florin-Ionut

De ce Laura, vrei să te măriți neapărat cu unul înalt? Ăia mai mititei nu-ți plac? :)

Am avut doi colegi foarte scunzi, dar care mult mai deștepți decît majoritatea. Are grijă Dumnezeu să compenseze o lipsă prin alte calități mult mai folositoare.

Și Zaheu era mic și păcătos, dar s-a urcat în dud și acum e în calendar. :)

PS: Ăla care te-a ”complimentat” e un ticălos. Am cunoscut și eu destui la viața mea care aveau mare grijă să-mi amintească defectele, de parcă nu le-aș fi știut. Cînd ești copil mai ales, te afectează în special cînd cei mari fac poante pe seama ta, cînd ei cică ar trebui să aibă mai multă minte decît copiii.

Mulţumesc foarte mult pentru aceste cuvinte atât de frumoase şi încurajatoare pe care mi le-aţi adresat!
"Dumnezeu nu caută la faţa omului, ci la inimă", ne încredinţează autorii Sfintei Scripturi. Până la urmă, cred că acesta este esenţialul. Standardele omeneşti... sunt nesemnificative în comparaţie cu criteriile evanghelice, accesibile tuturor şi eminamente spirituale.
Totuşi, uneori, când îmi mai spun câte unii lucruri de genul acesta ("n-ai mai crescut?"; "eşti exact ca-n clasa a IX-a, când te-am văzut ultima oară" etc etc), mă întristez pe moment, deşi-mi dau seama că nu am un motiv serios. :)
Asta e, o să-mi treacă... :)
O seară minunată să aveţi!
Dumnezeu cu dvs!

[AlinB]

În prealabil postat de laurastifter

Totuşi, uneori, când îmi mai spun câte unii lucruri de genul acesta ("n-ai mai crescut?"; "eşti exact ca-n clasa a IX-a, când te-am văzut ultima oară" etc etc), mă întristez pe moment, deşi-mi dau seama că nu am un motiv serios. :)

Pentru ca esti complexata, firea de femeie isi spune cuvantul. :)

[cezar_ioan]

În prealabil postat de AlinB

Pentru ca esti complexata, firea de femeie isi spune cuvantul. :)

Ca să n-o bagi în ceaţă, poate e mai bine să-i spui că un complex, aşa cum îi spune dealtfel şi numele, este o structură sufletească mixtă, compozită,
formată din gânduri, dorinţe, sentimente, aspiraţii, scopuri
care constituie un fel de insulă situată în "oceanul" inconştientului
de unde exercită anumite acţiuni coercitive asupra "continentului" numit eul personal,
sîcîindu-l, jenîndu-l, punîndu-l în tensiune.

Iar acest eu, când este nobil, răspunde cu delicateţe şi fermitate transformînd sâcâiala complexului în aspiraţia desăvârşirii de sine,
prin compensarea pozitivă a unor însuşiri pe care nu se bucură când crede că le deţine.

Aşa arată un om centrat pe efortul nobil de autodepăşire de sine, centrat pe cunoaştere, pe pocăinţă, pe mântuire şi sfinţenie.

Boldul din pieptul lui Pavel şi aproape-bâlbâiala lui (sau ulcerul şi piţigăiala lui Hrisostom), care îl ţinea în tensiunea îndumnezeirii, poate fi frumos asociat acestui gând legat de rolul complexului şi, totodată, poate fi asociat Laurei,
care se foloseşte inteligent de tensiunea lăuntrică pentru a se autodepăşi mereu, ascensional, în şi către Hristos.

Domnul lucrează în slăbiciune! Sfinţi făureşte. Mucenici şi martiri! Luminători, pe Cerul Ortodoxiei.
Cu moartea, pre moarte călcînd.

[stefan florin]

În prealabil postat de AlinB

Pentru ca esti complexata, firea de femeie isi spune cuvantul. :)

ce "rau" ai fost aici amice!:)