Biserica si Psihologia

[fallen]

În prealabil postat de cezar_ioan

Doar ignoranţii cred că o profesie care este de fapt o artă totală se face pentru bani.
Un psiholog adevărat se simte ruşinat şi scârbit de o asemenea idee. Psihologia, practicată ca lumea, trece cu mult peste problema banilor: nu e un job oarecare ci o chestiune de vocaţie. Ca şi poezia, muzica etc. Dar dacă un tablou costă sute de mii de euro sau milioane, chiar, e vina pictorului? Şi fără promisiunea milioanelor, oare muzicianul sau pictorul nu şi-ar mai vedea de arta lor iubită? Asta o crede cel care nu are o vocaţie, cel care nu iubeşte, şi care, astfel, se vădeşte orbul care ne învaţă lumina...
Că unii nu înţeleg, din păcate chiar şi printre practicanţi, este problema lor. Nu a mea.

Aşa cum sunt mulţi care nu disting vocaţia sacerdotală de meseria de popă. Consecinţele, dezastruoase, ne sunt cunoscute, vai.
Ferească Dumnezeu de nenorocirea ca un psiholog să vadă în profesia lui mai întâi un prilej de a scoate bani, iar un preot slujitor al Domnului Hristos să devină popă.
Ferească Bunul Dumnezeu!
Nimic nu e mai nenorocit pe lume decât să fii sau să ai parte de un trădător.

Subscriu.
("arta" care se face numai pentru bani mai este cunoscuta si sub numele de 'cea mai veche meserie din lume")

Despre meserii vocationale mai am de spus un singur lucru: cred eu (am descoperit) ca e posibil ca invatarea unor arte sau stinte sa nu fie posibila decat pentru aceia care au "ingaduinta: de la Dumnezeu spre a pricepe anume taine ale respectivei profesii (biologie, psihologie, teologie, etc). Restul, oricat s-ar stradui, nu vor pricepe in veci de ce "x= cu be patrat minus radical din patru abe" (ma rog, care e aplicabilitatea practica a acestor formule, scopul pt care le folosim, afara sa trecem clasa a opta si sa intram la liceu).

[dobrin7m]

În prealabil postat de fallen

Subscriu.
("arta" care se face numai pentru bani mai este cunoscuta si sub numele de 'cea mai veche meserie din lume")

Despre meserii vocationale mai am de spus un singur lucru: cred eu (am descoperit) ca e posibil ca invatarea unor arte sau stinte sa nu fie posibila decat pentru aceia care au "ingaduinta: de la Dumnezeu spre a pricepe anume taine ale respectivei profesii (biologie, psihologie, teologie, etc). Restul, oricat s-ar stradui, nu vor pricepe in veci de ce "x= cu be patrat minus radical din patru abe" (ma rog, care e aplicabilitatea practica a acestor formule, scopul pt care le folosim, afara sa trecem clasa a opta si sa intram la liceu).

imi cer scuze dar:

formula ecuatiei de gradul doi este:

X1,2 = -b +_ radical din delta totul supra 2a
unde delta este = bpatrat -4ac

cele doua radacini trebuiesc comparate cu domeniul de definitie, adica daca vorbim de numere reale sau complexe. exista mai multe variante de rezultat .
retine am terminat liceul acum 27 ani dar stiu matematica la nivel de facultate si acum. matematica a fost hobby-ul meu.

Cunosc foarte multi profesori de matematica care isi rotunjesc veniturile predand in particular matematica. Nu cred ca este ceva rau. Si nici nu putem spune ca isi folosesc talantul exclusiv numai pentru bani.

E foarte periculos sa ducem la o extrema o anumita situatie. Nimeni aici pe forum , si nici eu, nu am spus ca cineva face ceva exclusiv numai pentru bani.
Insa am afirmat ca foarte multi psihologi incearca sa faca bani din aceasta meserie. Plus s-a facut comparatie aici pe forum intre un preot si un psiholog inclusiv la nivelul anilor de studiu, ceea ce mi s-a parut complet deplasat. de aceea am si dat exemplul chirurgilor sau al cardiologilor care au nevoie de cel putin 10 ani pentru a putea fii un medic bun.

Cred ca fiecare om are locul sau in societate si fiecare serveste seamanul folosind talantii sai. Pictorul incanta ochiul, soprana auzul, doctorul alina suferinte, preotul vindeca suflete. Nu cred ca e unul mai presus decat altul prin prisma meseriei ce o are.

[Decebal]

În prealabil postat de dobrin7m

Plus s-a facut comparatie aici pe forum intre un preot si un psiholog inclusiv la nivelul anilor de studiu, ceea ce mi s-a parut complet deplasat. de aceea am si dat exemplul chirurgilor sau al cardiologilor care au nevoie de cel putin 10 ani pentru a putea fii un medic bun.

Vă înşelaţi, doamnă, nu s-a făcut doar o astfel de comparaţie, ci o comparaţie între preoţi şi oamenii care lucrează în domeniile ştiinţifice în general, inclusiv medicii şi psihologii. Este de domeniul evidenţei că în domeniile ştiinţifice în general, acolo unde se face şcoală serioasă, cantitatea şi calitatea studiilor, a muncii atât în perioada studiilor cât şi în perioada exercitării profesiei este mult mai mare decât în cazul preoţilor ortodocşi. Lucrul ăsta este pur şi simplu o evidenţă, şi care se bazează pe faptul că în domenile ştiinţifice oamenii iau lucrurile mult mai în serios decât în domeniul religios unde domneşte mult arbitrarul, subiectivismul. Iar astea se datorează metodelor abordate, faptului că metoda ştiinţifică în general implică o rigoare şi o critică în cercetarea fenomenelor, ipotezelor, teoriilor, pe când actualmente în religie şi teologie domină bunul plac, subiectivismele, arbitrarul şi aşa mai departe. Metoda ştiinţifică critică impune o rigoare a gândirii, a logicii, pe când la ortodoxei lucrurile merg şi cu sărutări de icoane, aprinderi de lumânări şi nişte punguţe cu napolitane ori nişte sărmăluţe la zile festive; lucrurile sunt cam simple, aşa cum le fac unii să fie. Nu spun că în esenţă domeniul teologic ar fi unul simplu, ba dimpotrivă, ci felul în care este tratat în general l-a transformat într-o chestie care pare destul de simplistă, mai ales dacă eşti puţin mai înalt, ai un glas bun la cântat, te mai faci că studiezi şi că înţelegi şi, în unele cazuri, mai şi dai o şpagă (simonie adică) pentru a ajunge pe postul râvnit, şpagă pe care evident aştepţi să o recuperezi de pe spatele "credinţei" "credincioşilor".

Mai este un aspect. Dacă presupunem că religia se ocupă cu medicina spiritului, atunci nu vi se pare de-a dreptul absurd ca medicii care se ocupă de trup să studieze, şi la un mod serios cu foarte multă muncă intelectuală, ani şi ani grei de zile, în timp ce alţii, cvare pretind că înţeleg cum stă treaba cu medicina spiritului pot să ajungă la "cabinet" şi după câţiva ani de seminăraş, la asta adăugând şi lipsa de maturitate spirituală, morală şi intelectuală a multor preoţi care intră în câmpul muncii. Eu aici văd în această comparaţie un avantaj evident pentru domeniul medical, unde se munceşte la greu şi unde un malpraxis, unul singur, poate însemna foarte mult, în timp ce medicina care pretinde că are în vedere spiritul, adică ceva mult mai de preţ şi mai complex decât trupul sau anumite părţi ale sale, expediază lucrurile destul de simplist şi peste astea au loc din nefericire foarte multe malpraxisuri în plan spiritual, moral şi teologic, malpraxisuri pentru care cei care le comit nu pot fi traşi la răpundere, nu ai la cine să raportezi, sunt mult mai multe şi mai puţin evidente şi aşa mai departe.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Decebal

Vă înşelaţi, doamnă, nu s-a făcut doar o astfel de comparaţie, ci o comparaţie între preoţi şi oamenii care lucrează în domeniile ştiinţifice în general, inclusiv medicii şi psihologii. Este de domeniul evidenţei că în domeniile ştiinţifice în general, acolo unde se face şcoală serioasă, cantitatea şi calitatea studiilor, a muncii atât în perioada studiilor cât şi în perioada exercitării profesiei este mult mai mare decât în cazul preoţilor ortodocşi. Lucrul ăsta este pur şi simplu o evidenţă, şi care se bazează pe faptul că în domenile ştiinţifice oamenii iau lucrurile mult mai în serios decât în domeniul religios unde domneşte mult arbitrarul, subiectivismul. Iar astea se datorează metodelor abordate, faptului că metoda ştiinţifică în general implică o rigoare şi o critică în cercetarea fenomenelor, ipotezelor, teoriilor, pe când actualmente în religie şi teologie domină bunul plac, subiectivismele, arbitrarul şi aşa mai departe. Metoda ştiinţifică critică impune o rigoare a gândirii, a logicii, pe când la ortodoxei lucrurile merg şi cu sărutări de icoane, aprinderi de lumânări şi nişte punguţe cu napolitane ori nişte sărmăluţe la zile festive; lucrurile sunt cam simple, aşa cum le fac unii să fie. Nu spun că în esenţă domeniul teologic ar fi unul simplu, ba dimpotrivă, ci felul în care este tratat în general l-a transformat într-o chestie care pare destul de simplistă, mai ales dacă eşti puţin mai înalt, ai un glas bun la cântat, te mai faci că studiezi şi că înţelegi şi, în unele cazuri, mai şi dai o şpagă (simonie adică) pentru a ajunge pe postul râvnit, şpagă pe care evident aştepţi să o recuperezi de pe spatele "credinţei" "credincioşilor".

Mai este un aspect. Dacă presupunem că religia se ocupă cu medicina spiritului, atunci nu vi se pare de-a dreptul absurd ca medicii care se ocupă de trup să studieze, şi la un mod serios cu foarte multă muncă intelectuală, ani şi ani grei de zile, în timp ce alţii, cvare pretind că înţeleg cum stă treaba cu medicina spiritului pot să ajungă la "cabinet" şi după câţiva ani de seminăraş, la asta adăugând şi lipsa de maturitate spirituală, morală şi intelectuală a multor preoţi care intră în câmpul muncii. Eu aici văd în această comparaţie un avantaj evident pentru domeniul medical, unde se munceşte la greu şi unde un malpraxis, unul singur, poate însemna foarte mult, în timp ce medicina care pretinde că are în vedere spiritul, adică ceva mult mai de preţ şi mai complex decât trupul sau anumite părţi ale sale, expediază lucrurile destul de simplist şi peste astea au loc din nefericire foarte multe malpraxisuri în plan spiritual, moral şi teologic, malpraxisuri pentru care cei care le comit nu pot fi traşi la răpundere, nu ai la cine să raportezi, sunt mult mai multe şi mai puţin evidente şi aşa mai departe.

Domnul stie mai bine cine e inselat printre noi. Degeaba spun eu dumitale va inselati, sau dvs mie va inselati ca de multe ori nu e cum spunem noi ca ce stim noi toate cele dinlauntru ale sufletului unui om?

legat de anii de studiu si evidenta cum ca preotii ortodocsi nu studiaza cat cei din domeniile stiintifice, as dori totusi sa va spun ca e si normal sa studiezi foarte mult intr-un domeniu lumesc, din cele ale lumii. Si si asa nu realizeaza multi prea multe daca nu intervine Dumnezeu prin marea sa iconomie sa le lumineze mintile. dar preotii studiaza toata viata asa sa stiti, toata viata se formeaza , niciodata nu inceteaza sa citeasca, sa invete citind Sfanta Traditie si intelegand Sfanta Scriptura si toata viata se roaga Domnului sa le dea intelepciunea si harul sa ajute sufletele omenesti.
de aceea si noi avem datoria sa ne rugam pentru ei , nu sa ii blamam si sa ii criticam pentru ca poarta si ei pacate asa cum si noi la randul nostru purtam. Avem pretentia ca preotii nostru sa fie sfinti insa cuvantul Sf. Ioan Gura de Aur este minunat in acest sens, ca avem preotii pe care ii meritam . Indemnul de a naste preoti buni este intradevar plin de adevar, caci cum suntem noi asa crestem si educam.

In ortodoxie nu merge nimic doar cu sarutari de icoane si pungute de napolitane sa stiti, a invata sa tii paza mintii, sa lupti cu propriile tale pacate si deprinderi rele nu este un lucru usor. Unii dintre noi nici macar nu avem habar cum este aceasta, actionam din impulsuri ale firii si ne bazam pe propria noastra minte si gandire care fara interventia lui Dumnezeu nu poate da solutii bune.

Cunoasterea sufletului omenesc calauzit de Duhul Sfant este cu adevarat adevarata psihologie. A incerca sa deslusesti tainele sufletului omenesc pornind pe calea cea lumeasca nu va duce niciodata la adevarata cunoastere.
Sf. Dimitrie al Rostovului in cartea Alfavita duhovniceasca ne spune asa: pentru a ajunge la cunoasterea de Dumnezeu trebuie mai intai sa cunosti toata creatia, modul cum ea functioneaza, de ce, precum si cunoasterea de sine, a ta insuti. Fara Dumnezeu niciodata nu vom ajunge sa intelegem nici creatia si legile care o guverneaza si nici pe noi insine si deci omul si tainele sufletului sau.

atunci cand vom ajunge sa ne cunoastem putem spune ca suntem adevarati psihologi. Nu in facultatile lumesti de psihologie inveti adevarata psihologie ci in scoala duhovniceasca, scoala ascultarii, a luptei cu tine insuti. Deci nu sunt impotriva acestei adevarate psihologii ci impotriva psihologiei lumesti, fara de Dumnezeu. Sigur nu neg ca pot exista si psihologi crestini, insa sunt foarte putini tocmai pentru ca , fara sa isi dea seama, si mintea lor se supun acelorasi legi. Si astfel dau intaietate tocmai invatamintelor lumesti uitand ca Dumnezeu , daca voieste, intr-o clipita te poate face cunoscator al tuturor tainelor sufletului omenesc.