Biserica si Psihologia

[laurastifter]

Deosebit de interesant şi constructiv topic aţi deschis, domnule profesor!
Şi-mi pare rău că, exact în perioada aceasta (în următoarele aprox. 2 săptămâni) am atât de puţin timp liber la dispoziţie.
Aş avea o întrebare, poate prea complexă... sau prea simplistă, într-un anumit sens... nu-mi dau seama. Prea simplistă, în sensul că poate ar fi fost normal să ştiu asta încă din clasa a X-a... :)
Aş vrea să vă întreb: cum este înţeles sufletul uman în ştiinţa psihologiei?
Mai exact, cum îşi definesc psihologii propriul obiect de studiu?
Se afirmă că sufletul are o natură diferită de cea a trupului, sau se confundă cu funcţiile creierului... sau cum?
Nu vă întreb care este opinia psihologilor credincioşi creştini (printre care ştiu că vă număraţi) pe această temă, ci care este poziţia predominantă în rândul psihologilor în general.
Vă întreb fiindcă am auzit anumite prejudecăţi în această privinţă, potrivit cărora psihologia ar afirma despre suflet că... De fapt, mă abţin, fiindcă acele idei, aproape sigur, sunt simple prejudecăţi, afirmaţii nedocumentate ştiinţific şi n-aş vrea să contribui la răspândirea unor astfel de copilării pe un forum public.
Şi poate că ar fi interesant (acum mi-a venit în gând...) să ne spuneţi dacă psihiatria defineşte psihicul într-un mod total diferit, poate chiar antinomic faţă de psihologie (având în vedere caracterul ei de ramură a medicinei, ştiinţă exactă, spre deosebire de psihologie, care e socio-umană şi, vorba aceea, nu demult desprinsă din filosofie), sau cele două domenii se aseamănă în această privinţă.
Şi încă ceva (m-am gândit tot acum, pe moment...): noţiunea de psihic din psihologie include şi ceea ce noi, în teologie, înţelegem prin duh? Un fenomen al vieţii spirituale ar putea fi analizat şi psihologic?... Sau psihicul doar participă la viaţa duhului?...
Sper că n-am formulat naivităţi prea comice! :)
Recunosc că sunt total pe alături şi va trebui să fiu bine informată şi în acest domeniu, chiar dacă n-am intenţia să devin psiholog. Ţine de cultura generală, mai ales pentru un absolvent de Teologie şi... înţelegeţi dvs la ce mă refer. :)
Vă felicit pentru deschiderea topic-ului şi vă mulţumesc anticipat pentru lămuriri.
Nu ştiu dacă voi mai posta pe topic, dar, cu siguranţă, vă voi citi mesajele.
Le propun şi celorlalţi participanţi la discuţie (deşi nu ţin minte să-mi fi acordat cineva rolul de moderator!?...) ca, înainte de exprima obiecţii, să formuleze întrebări, pentru a înţelege dacă acele obiecţii sunt sau nu întemeiate. :) Unele critici pot fi perfect justificate, altele, însă, simple prejudecăţi. De aceea, personal încerc să fiu rezervată faţă de ceea ce nu am studiat şi să-mi exprim opiniile doar atunci când sunt sigură de un anumit aspect. E doar o sugestie, o opinie personală, pe care am formulat-o citind unele mesaje în care psihologia este suspectată de favorizarea mândriei etc.
Hristos în mijlocul nostru!