Dovedirea existenţei lui Dumnezeu

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Eu am două argumente de bază pentru care cred că există Dumnezeu.

1. Cauza primă a oricărui fenomen, a oricărei existențe de orice fel este Ceva sau Cineva necauzat, fără origine, doar cauzator al ceea ce e doar efect. Deci existența unui Creator este necesară.

2. Universul sau Cosmosul sau tot ceea ce este îndeplinește o condiție esențială fără de care nu ar putea să existe: stabilitatea. De la nivel de microcosmos pînă la nivel macrocosmic, toată materia / antimateria și orice fel de energie este cumva susținută de acest Cineva supranumit Dumnezeu. Altfel nu ar putea fi ceea ce denumim Univers.

Edit: Dumitru e un ateu cu suflet de creștin. Postați cu grijă și nu schimbați subiectul propus.

Fara suparare, realitatea ne dovedeste contrariul acestor doua argumente.

1. Cauza oricarui fenomen sunt alte fenomene, intr-un lant care nu evidentiaza un inceput sau sfarsit al transformarii

2. Universul exista nu doar prin "stabilitate" ci si prin instabilitate. Depinde de scara temporala si spatiala la care se face observatia.

Argumentele prezentate sunt de fapt impresii subordonate ideilor de "creatie din nimic, la momentul t0" si " necesitatii sustinerii miscarii" - care insa nu pot fi probate in experienta curenta.

Eu consider ca e o lipsa de evlavie fata de Hristos faptul de a incerca sa convingi pe cineva de existenta lui Dumnezeu.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de VladCat

Eu consider ca e o lipsa de evlavie fata de Hristos faptul de a incerca sa convingi pe cineva de existenta lui Dumnezeu.

Ce putem spune atunci despre Hristos Insusi care a incercat acelasi lucru?

În prealabil postat de florin.oltean75

Ce putem spune atunci despre Hristos Insusi care a incercat acelasi lucru?

Hristos nu a incercat sa convinga in sensul apologetic in care o facem noi. El a marturisit despre Tatal, despre dragostea Lui, despre faptul ca El este implinirea rascumpararii promise oamenilor. De convins a convins doar prin viata Sa care a fost o nespusa jertfa ce a culminat pe cruce.
Daca dialogurile dintre El si farisei le citesti in cheie apologetica te inseli amarnic.

[catalin2]

În prealabil postat de VladCat

Hristos nu a incercat sa convinga in sensul apologetic in care o facem noi. El a marturisit despre Tatal, despre dragostea Lui, despre faptul ca El este implinirea rascumpararii promise oamenilor. De convins a convins doar prin viata Sa care a fost o nespusa jertfa ce a culminat pe cruce.
Daca dialogurile dintre El si farisei le citesti in cheie apologetica te inseli amarnic.

Apostolii au fost in toata lumea sa propovaduiasca, dar nu sa insiste sa convinga, ci sa raspandeasca invatatura adevarata. Asta mi s epare ca e si diferenta intre prozelitismul persuasiv, care incearca sa convinga si expunerea invataturii celor ce sunt pregatiti sa auda.

În prealabil postat de VladCat

Hristos nu a incercat sa convinga in sensul apologetic in care o facem noi. El a marturisit despre Tatal, despre dragostea Lui, despre faptul ca El este implinirea rascumpararii promise oamenilor. De convins a convins doar prin viata Sa care a fost o nespusa jertfa ce a culminat pe cruce.Daca dialogurile dintre El si farisei le citesti in cheie apologetica te inseli amarnic.

Foarte corecte observatii,cel putin din punctul meu de vedere.A fost si este o amara eroare de a se citi acele dialoguri in cheie apologetica,nu sunt asa ceva.Ciudat,pentru a doua oara ajung la aceiasi concluzie ca tine dar iarasi pe un drum,probabil,diferit :) Doar un singur lucru as adauga si anume faptul ca Invierea a jucat un rol cheie la randul ei,fundamental.Fara ea istoria crestinismului s-ar fi scris altfel,daca ar mai fi existat crestinism.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de VladCat

Eu consider ca e o lipsa de evlavie fata de Hristos faptul de a incerca sa convingi pe cineva de existenta lui Dumnezeu.

Mai bagă, moşule.....
Bagă tare!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de florin.oltean75

Fara suparare, realitatea ne dovedeste contrariul acestor doua argumente.

1. Cauza oricarui fenomen sunt alte fenomene, intr-un lant care nu evidentiaza un inceput sau sfarsit al transformarii

2. Universul exista nu doar prin "stabilitate" ci si prin instabilitate. Depinde de scara temporala si spatiala la care se face observatia.

Argumentele prezentate sunt de fapt impresii subordonate ideilor de "creatie din nimic, la momentul t0" si " necesitatii sustinerii miscarii" - care insa nu pot fi probate in experienta curenta.

Florin,

1. Trebuie să fie o cauză primă care a generat primul fenomen. Nu se poate ca, de exemplu, Universul sau Multiversurile sau oricum am numi Cosmosul în care sîntem așezați să fi existat dintotdeauna decît dacă el însuși ar fi identic cu Dumnezeu, deci iar ajungem la o Cauză Primă.

2. Instabilitatea despre care vorbești este pe termen foarte lung, ceva de genul erelor sau eonilor care presupun multe miliarde de ani. Stabilitatea invocată de mine se referă la posibilitatea existenței durabile a [anti]materiei și a energiilor astfel încît elementele de bază în care sînt organizate aceste energii pot exista suficient de mult încît să permită formarea unui suport care să susțină la urma urmei viața. Un atom are o viață de cîteva milioane de ani, suficient cît să-și împlinească menirea. Quarcii rezistă foarte puțin pînă sînt convertiți în fotoni și invers și tot așa, în fiecare atom ducîndu-se un fel de luptă pentru supraviețuirea întregului nucleon format întotdeauna din trei quarci, cu toate că foarte mulți quarci / fotoni participă în mod continuu la un concurs nevăzut pentru existență - și totuși într-un haos la nivel microcosmic ceva permite atingerea unei condiții de stabilitate fără de care atomii și lumea pe care o știm nu ar putea fi cum o știm, de fapt nu ar fi deloc.

Am dat argumente pentru credința mea în Dumnezeu, nu am avut pretenția că vin cu vreo dovadă care demonstrează ceva. Credința și știința sînt concepte complet diferite.

[t4ilgunn3r]

În prealabil postat de Florin-Ionut

[...] Un atom are o viață de cîteva milioane de ani, suficient cît să-și împlinească menirea.

Sigur nu-i confunzi cu altceva, atomii aia?

Fiecare mai facem cate o greseala, dar am pus intrebarea fiindca a mai fost un user pe forum, (acum este banat), care a introdus conceptul de "evolutie chimica", total necunoscut mie, dar care ar contrazice (in opinia sa) posibilitatea datarii radiometrice pt perioade lungi de timp (milioane, miliarde de ani) datorita "evolutiei" atomilor.