Dovedirea existenţei lui Dumnezeu

[FlaviusM]

Daca-mi permiteti sa va intreb, de ce credeti? Ce anume v-a convins? De exemplu, inainte de a crede, ce ati facut pentru a ajunge la actuala credinta?

[dobrin7m]

În prealabil postat de FlaviusM

Daca-mi permiteti sa va intreb, de ce credeti? Ce anume v-a convins? De exemplu, inainte de a crede, ce ati facut pentru a ajunge la actuala credinta?

Flavius sunt oameni care cred de mici, au crescut in credinta alaturi de parinti credinciosi, buni crestini care au stiut sa isi creasca copiii. Pentru acesti oameni nu exista "inainte de a crede". Au fost de mici crescuti cu Hristos langa ei. Binecuvantati acesti parinti.

Ceilalti care au acest "inainte de a crede", s-a intamplat la un moment dat un clic, o revelatie personala , o legatura directa cu Dumnezeu, fie prin intermediul unui om plin de har fie de la Dumnezeu Insusi ca asa a voit.

În prealabil postat de FlaviusM

Daca-mi permiteti sa va intreb, de ce credeti? Ce anume v-a convins? De exemplu, inainte de a crede, ce ati facut pentru a ajunge la actuala credinta?

O căutare permanentă. A sensului a toate. Viața așa cum o vedeam, mărginită, trecătoare, nu avea sens. Valorile ei, culminând cu iubirea, se cereau după veșnicie. Ca tot omul, cred, căutam absolutul, simțeam că sufletul sau ceea ce poate el trăi are valoare veșnică și că moartea e absurdă. Nu puteam să cred că totul, eu însumi, a fost creat degeaba, că totul e hazard, că totul este atât de bine organizat, structurat, ca în clipa următoare să piară definitiv.

Am căutat să înțeleg, am căutat răspunsuri și ele nu m-au mulțumit, nu mi-au dat senzația de deplin decât atunci când am dat, la început prin intermediul cărților, de oameni luminați de har (ca părintele Stăniloae și Galeriu).

Am înțeles apoi că ajunsesem la Dumnezeul iubirii, la Dumnezeul al Cărui nume este însăși Iubirea (cf. evanghelistul Ioan), că lumea este întemeiată pe iubire, ea fiind motivul pentru care Dumnezeu a creat-o. Cu această perspectivă am citit apoi Evanghelia, înțelegând că, dacă ești de bună credință trebuie să o crezi, fiind scrisă cu sângele celor care au mărturisit-o înfruntând moartea și chinurile.

Am ajuns apoi la momentul la care am înțeles că Dumnezeu răspunde chiar și unui necredincios, și că, paradoxal, trebuie să te rogi chiar înainte de a crede, sau atunci când ai multe îndoieli.
Poate prima rugăciune a celui necredincios începe cu: „Doamne, dacă exiști...”.