![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
||||
|
||||
|
Orice familie e mai buna decat orfelinatul.
__________________
Quidquid latine dictum sit, altum sonatur. User vechi: hmiron. User si mai vechi: scrabble. |
|
#2
|
|||
|
|||
|
Chiar asa?????
|
|
#3
|
|||
|
|||
|
Inante sa va mai grabiti si altii cu raspunsurile, ganditi-va ca problema este pusa prost, probabil cu intentia de provocare.
Exista atatia care si-ar dori sa adopte copii, dar procedurile sunt greoaie se pare, multa birocratie, ani de asteptare.. Majoritatea care sunt acolo nu sunt pentru ca n-ar avea cine sa-i adopte ci pentru ca dpdv legal nu sunt adoptabili, trebuie consimtamantul parintilor sau daca nu a rudelor apropiate - greu de gasit, etc. Asadar exista suficient loc pentru adoptii de catre familii normale, de ce sa se puna problema "cu homosexuali sau in orfelinat"?
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
|
#4
|
||||
|
||||
|
Citat:
Sunt impotriva, hotarat, dar argumentul e prost.
__________________
Every point of view is useful, even those that are wrong - if we can judge why a wrong view was accepted. |
|
#5
|
|||
|
|||
|
Citat:
Sa vedem ca dispare coada de familii normale, care vor sa adopte si pe urma mai vorbim.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
|
#6
|
|||
|
|||
|
Citat:
Am lucrat ca psiholog la Protecția Copilului (DGASPC) și pot să confirm că situația e fix cum spune Alin. Sunt liste lungi de așteptare, sunt și ceva măgării pe-acolo, chestii românești. Și nu doar românești!... Last edited by cezar_ioan; 09.08.2013 at 04:47:39. |
|
#7
|
||||
|
||||
|
Imi este greu sa patrund dedesubturile acestui sistem care ingreuneaza adoptiile,ce interese sunt la mijloc si care sunt factorii care contribuie la tergiversarea acestor demersuri,in conditiile in care sunt oameni care isi doresc sa adopte acesti copii,copii care dealtfel pe masura ce petrec mai mult timp in aceste institutii raman marcati pe viata .
Mi-as dori sa inteleg mai multe despre acest sistem,pentru ca,poate intr-o zi,chiar eu ma voi gandi sa infiez un copil. In alta ordine de idei,putin separat de subiectul topicului,am auzit "una noua" de la o doamna,dealtfel foarte credincioasa,casatorita,care din motive de sanatate nu poate avea copii,insa din cate spunea nici nu prea isi doreste si care a afirmat ca duhovnicul ei,in care dealtfel are o incredere deplina, i-a spus ca infierea de copii este un pacat.Iar,eu,sincer,am ramas blocata la o atare afirmatie...ati mai auzit vreun om al bisericii sa promoveze o astfel de invatatura?Si daca da,as fi si eu curioasa sa pot pricepe rationamentul pe care se bazeaza. Pana la urma sunt atatea cazuri si de calugari,maicute,care au adoptat si luat sub aripa lor atatia prunci lasati in voia sortii de parintii biologici...
__________________
Sa invatam de la ingerul nostru pazitor...http://www.youtube.com/watch?v=pG52f...&feature=share |
|
#8
|
|||
|
|||
|
Mi s-a întâmplat și mie să depun efort pentru a tempera o doamnă, foarte educată, cultă, cu CV și dosar beton, mare iubitoare de copii etc. De ce? Simplu: n-aș fi văzut un pui de struț pe mâna ei, darmite un copil... Dar nu-și dădea seama, în adânca ei patimă inconștient purtată, că un copil trebuie iubit și slujit, iar nu posedat pentru a da bine la imaginea personală ori din alte motive regretabile, care țin de marea noastră trufie... Mulți vor să înfieze copii ca să-și cultive o dată în plus diverse boli sufletești, nenorocind și pe micuți.
Toți credem că suntem pregătiți să fim mame și tați. În realitate nu prea e pregătit nimeni decât să transfere nenorocirile pe care le-a trăit din partea părinților lor la următoarea generație de victime. Abuzuri de tot felul, de te crucești atunci când începi să pricepi. Iar pentru a pricepe trebe niște ore, multe ore de experiențe grele, sub conducerea unui meșter, ca să sesizezi ce e-n tine adunat ca urmare a maltratării tale de către părinți incalificabil de dăunători. Deși par lux, dacă judeci după aparențe... V-ați gândit vreodată serios cum e să fii cu adevărat părinte? Cum e să fiți dvs. personal... Cam ce procent dintre părinți credeți că întrunesc în mod real condițiile pentru a fi "un părinte bun"? Probabil că părintele a folosit argumentul cu păcatul, în disperare de cauză... Știu și eu? Relația duhovnicească e (cel puțin) ca în psihoterapie: musai să nu transpire, altminteri încep încurcăturile. Cine știe ce voia de fapt duhovnicul și de ce o fi spus ce-a spus, dacă a spus... Și rău îmi pare că doamna "foarte credincioasă", în marea ei credincioșie nu a avut nimic mai bun de făcut decât să-și bârfească duhovnicul. Nu vă supărați pe mine, dar am văzut atâtea situații de viață șocante, legate de creșterea și educarea copiilor, încât, spun pentru a nu știu câta oară pe forum, sunt gata să înființez un tribunal specializat strict PENTRU PEDEPSIREA ASPRĂ A PĂRINȚILOR, a majorității părinților - dacă găsesc sprijin și echipă de lucru. Doar că mă tem de-un lucru: ar trebui să fiu printre primii condamnați la cazne veșnice, în acest caz...:) Cu un minut de pauză zilnic, ca indulgență, pentru că mi-am dat seama de propriile lipsuri. Dar greu să fie omul un părinte bun, foarte greu. Să poată face, efectiv, ceea ce înțelege că are bun de făcut. Tuturor însă li se pare că e drăguț și bombonistic și mișto-foc să ai "bebe" și kinderi, nu-i așa? NU, nu-i așa. Last edited by cezar_ioan; 09.08.2013 at 12:54:37. |
|
#9
|
|||
|
|||
|
Chiar si una handicapata moral, dupa parerea ta, nu?
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
|
#10
|
|||
|
|||
|
|
|
|