Student român la Londra: “Dumnezeu a fost ucis de Occident

Scotty si restul, aveti dreptate, fiecare in felul sau. Yasmina, m-a indurerat ce ai patit de la "frati de neam". Daca e asa, o sa ocolesc diaspora romineasca, daca si cind voi pleca "dincolo" de ex-cortina, ca pe o multime de strigoi. Eventual, pentru relatii umane si intrajutorare, etc., ma voi alipi de dragii mei siriaci si copti. Nu e gluma.
Scotty, stii care e partea interesanta? Unul ca mine, fascinat intodeauna de neutralitate, poate sa dea dreptate deopotriva Paraschevei, lui Decebal, Yasminei si d-nei Dobrin. Unde conflueaza pararile voastre, acolo este "miezul furtunii", locul cel mai linistit din orice furtuna (de mase de aer sau de idei :) ). Da, asa e, au o mentalitate imperiala spalacitii, dupa ce au exterminat aititea popoare, unele, precum aborigenii, care traiau inca, metaforic vornbind, in Paradis, pina au venit suboamenii blonzi peste ei. Ca esti un om al abordarii cerebrale, iti spun unsingur lucru: frate, exista doua lucruri in Universul fizic creat de Dumnezeu, anume entropia si principiul echilibrului. In momentul in care intinzi un arc sau apesi un resort, asta nu va dura la nesfirsit, uneori in termeni de timp individual, alteori in termeni de epoci istorice. Cred, si, cinstit sa fiu, sper din toata inima, ca va veni o zi in care suboamenii care au distrus planeta, avind ca pirghie rautatea si raceala lor calculate dracesti, si ca punct de sprijun prostia sau nesolidarizarea la momemtul oportun a victimelor lor, vor fi ingenuncheati si exterminati, inclusiv fizic, ca popoare. O spun public: popoarele occidentale, indeosebi anglo/germanofone, sunt, in multe privinte, expresii in lumea fizica ale diavolilor. Desigur, nu sunt singurii de acest fel, dar se pare ca exista un Faust incarnat in rasa lor malefica. Regret mult ca URSS a disparut, si ca nu a maturat Europa pina la Atlantic. De ce sunt asa vehement, uneori, recunosc, la modul deplasat? Pentru ca ce se intimpla/vine (de) acolo resimt ca amenintare palpabila. Sunt asa de spalaciti spiritual, incit adora ideea de "brave new world". Sa fie la ei acolo, sa nu mai nenoroceasca o lume intreaga. Corectitudinea politica, obsesiile lor anti-familie si anti-natural (da stiu, mimeaza ca sunt iubitori de natura si viu; insa sunt niste fatarnici: dupa ce au distrus ecositemele altora, si le refac pe ale lor), toate sunt ceva care, spiritual vorbind, au un miros fetid.
Si noi suntem de vina, de fapt, avem cea mai mare parte din ea. In loc sa fim morali, suntem slugarnici si oportunisti. In loc sa ii fi lichidat pe asasinii lui Ceausescu, noi ne-am asasinat copiii. In loc sa fi intronat domnia bunlui-simt, chiar mai important decit domnai legii, dar si a acesteia, noi am intronat domnia coruptiei.
Toatea acestea sunt adevarate si dureroase, tot atitea nume pentru boli de suflet si de neam.
Dar, tine minte: Un strigoi posedat de demoni si inchinator la acestia nu are dreptul de a da lectii unui alcoolic/tabagist/gurmand/afemeiat/hotz. Caci, cam asta e raportul, privit in tabloul goyan al viciilor, dintre "ei" si "noi". Vicile si bolile noastre nu au scuza. Insa nici "lectiile" lor de trufie nu trebuie sa ia aceste defecte drept cazua, masura si scuza a insuportabilei lor infatuari. Gunoaiele anglofone, si de alte tipuri spalacite, profita de defectele natiunilor pe care le sug, inclusiv de ale neo-coloniilor din Estul european. Daca esti un hotz buzunarind unn om beat sau bolnav, e culmea cinismului penibil si strigator la cer sa tii lectii de moralitate acelui om.

[dobrin7m]

În prealabil postat de laurastifter

Apreciez patriotismul sincer şi trăit cu dreaptă socotinţă, dar naţionalismul ideologic îmi pare o calamitate... o maladie spirituală ce perverteşte sentimentul autentic al iubirii faţă de patrie, iar din perspectiva Bisericii noastre Ortodoxe, o concepţie eretică (în strânsă legătură cu etno-filetismul - naţionalismul religios, condamnat ca erezie de către un Sinod ţinut la Constantinopol, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea).
Uităm atât de uşor textul din Galateni3, 28, precum străin ne este şi spiritul întregului Nou Testament, ce promovează dragostea faţă de fiecare persoană umană, fără discriminare, indiferent de origine etnică, condiţie socială, vârstă, convingeri şi orice altă particularitate individuală.
Patriotismul autentic e sentiment şi ideal, nu ideologie şi nici sentimentalism ieftin; se trăieşte şi se exteriorizează prin fapte, nu se proclamă prin discursuri şi scrisori răspândite prin internet (care este o invenţie tehnologică neautohtonă, nu-i aşa?... O invenţie venită tot de la occidentalii aceştia, care, zice-se, "L-ar fi ucis pe Dumnezeu"). N-aş putea perora patetic despre "dragostea de neam şi ţară" şi, mai ales, cu neputinţă îmi este să înţeleg exagerările grave, patologic naţionaliste, de tipul sloganurilor "murim pentru patrie" etc, sau al povestioarelor lacrimogene şi ilogice de prin manualele şcolare despre eroii care, după ce au fost eliberaţi de către turci pentru a-şi mai vedea o dată ţara, s-au întors în tabăra adversă spre a fi omorâţi. Nu ni se cere să murim pentru pământul natal, ci să trăim pentru Hristos! Nu ni se cere să exagerăm, pervertind patriotismul şi transformându-l în idolatrizarea unei ţări şi a unei naţiuni, ci vocaţia noastră este aceea ca "pe noi înşine şi unii pe alţii şi TOATĂ VIAŢA NOASTRĂ LUI HRISTOS DUMNEZEU SĂ O DĂM".
Patriotismul se manifestă prin participarea activă şi responsabilă la progresul spiritual, intelectual şi material alpropriului popor, nu prin blamarea valorilor altor naţiuni create de Bunul Dumnezeu.
Şi să nu uităm că împărţirea limbilor a apărut nu în starea paradisiacă originară, ci abia după episodul construirii turnului Babel (Facerea11)...
Putem fi patrioţi şi trăind în afara graniţelor ţării natale, aşa cum Apostolul neamurilor/ păgânilor, Pavel, ar fi preferat să-şi sacrifice mântuirea pentru convertirea la Hristos a compatrioţilor săi din poporul ales (Cf. Rm9, 1), dar totuşi, L-a mărturisit pe Domnul printre neamuri şi şi-a dat viaţa ca martir departe de patria sa, fiindcă "cele ce-i erau lui câştig, pe acestea le-a socotit pentru Hristos pagubă" (cf. Flp3, 7). S-a sacrificat în mod liber şi conştient, dar nu apărând cauza politică a patriei sale aflate de multe decenii sub ocupaţie romană, ci dăruindu-se pe el însuşi întru totul Aceluia Care este Viaţa iudeilor şi a păgânilor totodată.
Creştinismul este o religie universală, nu naţională. Hristos nu este al românilor, ci întreaga omenire Îi aparţine lui Hristos! În meditaţiile Sfântului Maxim Mărturisitorul asupra Sfintei Liturghii, formulate în lucrarea sa "Mystagogia", întregul cosmos este Biserica lui Dumnezeu.
Hristos ne iubeşte ca persoane unice, iar nu ca membrii ai unor naţiuni mai mult sau mai puţin evoluate din punct de vedere spiritual şi material. La fel suntem şi noi datori să-i iubim pe toţi semenii noştri căci, potrivit autorului anonim al Epistolei către Diognet, "Creştinii trăiesc pe pământ, dar sunt cetăţeni ai cerului" pentru că "orice ţară străină le este lor patrie şi orice patrie le e ţară străină". Noi suntem noul Israel, uniţi în şi de dragul lui Hristos, sacerdoţi ai preoţiei universale cu vocaţia de a mărturisi pretutindeni în lume, în ţările în care ne-am născut, sau în afara acestora, "bunătăţile Celui Ce ne-a chemat din întuneric la lumina Sa cea minunată". "Nu avem aici cetate statornică, ci o căutăm pe aceea ce va să fie", precum ne aminteşte autorul Epistolei către Evrei, accentuând, în capitolul consacrat credinţei (Evr11), faptul că patriarhii Vechiului Testament "dovedesc că îşi caută lor patrie" - nu pe aceea pământească (pe care de bună voie o părăsiseră, răspunzând chemării divine), ci pe cealaltă... despre care Hristos ne-a încredinţat că înlăuntrul nostru se sălăşluieşte.
"Hristos e Patria şi Calea" (Fericitul Augustin)! Dacă-L vom iubi pe El şi pe toţi semenii noştri de dragul Său, atunci orice sentiment al nostru (inclusiv trăirea naturală şi lăudabilă a dragostei faţă de patrie) va fi autentic, nepervertit şi ghidat, orientat de "credinţa lucrătoare prin iubire".
Pelerini suntem pe pământ, pelerini spre patria cerească, iar împreună-Călător cu noi, Pelerinul necunoscut şi inconfundabil totodată, Calea şi Ţinta călătoriei noastre rămâne Însuşi Acel Ce i-a îndrumat pe ucenicii Luca şi Cleopa în drumul spre Emaus.
"Oare nu arde în noi inima noastră, când ne vorbeşte pe cale şi când ne tâlcuieşte Scripturile?"...
Hristos în mijlocul nostru!!!

Frumos ai grait aici Laura iar aceste ganduri ca ale tale sunt si cele care pe mine m-au ajutat aici la Londra. Asa am reusit sa ma detasez de cele rele , asa am reusit sa resping ganduri rele.
Exact acesta imi este gandul ca poti fi cu Dumnezeu oriunde pe pamant si poti iubi oameni oriunde pe pamant. Ca nu e obligatoriu sa exersezi iubirea doar cu casnicii tai , fie ei si conationali. Si iarasi asa am reusit sa inteleg ca daca nu am Biserica ortodoxa aici de pilda atunci aduc Biserica in inima si casa mea.
Am inteles in sfarsit ca de fapt viata trebuie luata asa cum e, bucuros sa fii omule ca Dumnezeu iti da sanatate si ai ce manca si ai unde pune capul iar de prisoseste cumva ceva de la Domnul , bucuros sa fii ca poti ajuta pe ai tai si pe cei care au nevoie de ajutor. Ca nimic nu iei cu tine in cele 4 scanduri si de vrei de nu vrei sfarsitul tot va veni. M-am invatat aici sa nu mai fac planuri, strang, fac , dreg, ci sa las toate asa cum le aduce Bunul Dumnezeu peste mine.
Fiecare tara isi are ale sale si fiecare popor, si bune si rele. Am inteles ca viata omului trebuie sa fie de fapt asemenea ascetilor nostri, chiar daca nu te afli pe varf de stanca. Am vazut insa ca toate acestea aparent te insingureaza insa te insingureaza in afara ca inauntru te umpli.
Am invatat sa nu cer de la Domnul pentru mine nimic, fie ce va voi El insa sa cer multe pentru ceilalti. Mare bucurie sa vad ca se implineste, ca mai degrab se implineste cand ceri pentru altii decat cand ceri pentru tine. Uneori nici nu mai cer ceva anume ci doar, Doamne sa ai grija de ei cum stii , sa veghezi peste ei, copilasii mei, parintii mei, fratii mei, prietenii mei sa le dai lor ce le este lor bine ca Tu stii mai bine.

Suntem raspanditi pe pamant si peste tot Dumnezeu vegheaza. Unde este loc unde nu vede Dumnezeu?

Da Laura, asa este cum spui, Dumnezeu nu poate fi monopolizat de nimeni, iar noi crestinii suntem cetateni ai Cerului, stii cantarea de la inmormantare: Sus in Cer , acolo sus e Patria mea.

Avem nevoie de discernamant , de echilibru. Nu unirea pe pamant trebuie cautata ci indumnezeirea si atunci vom trai in comuniune cu Dumnezeu si cu toti asemenea. Aceasta este pozitia mea.

Mi-a placut mult cele scrise de tine Laura aici. Dumnezeu sa iti ajute!

Theo tu nu esti neutru,esti subiectiv pana in maduva oaselor :) Lupti intr-un razboi fara castigatori in esenta,oricat de dur ar parea,este o problema de supravietuire,pe care fiecare neam o intelege diferit.Nu exista alb si negru in lupta asta,victimele si ticalosii fac deseori schimb.Vrem noi sa vedem totul in alb si negru,la nivel orizontal,ca sa avem liniste fata de strigoii nostrii interiori.Este un mare gri opac si cetos in lupta asta,singurul punct luminos al istoriei acestei planete a fost Isus si Imparatia Lui.Este singura raza de lumina intr-o eterna poveste cu balauri corecti politic,printi viciosi si printese cu apucaturi bizare.Tu nu faci decat sa schimbi o alta tabara cu alta,in loc de spalacitii nordici ii regreti pe rusi,deloc mai blanzi fata de noi,si daca te mai duci si spre asiatici atunci chiar esti in aceiasi tabara in alta forma.Singura cale pt lumea asta nu este o repetare sub alta forma si cu alti actori ai aceleiasi piese ci viata in Hristos.Orice alta cale este o repetare a acelorasi erori si a acelorasi drame.Luptam la un nivel destinat sa piara,supus efemerului si putinului nostru.Ce ma uimeste,ce ma lasa tacut si stingher,este gandul ca dragostea lui Dumnezeu ne rabda inca,peste aceasta lume ce parca isi iubeste distrugerea si nu creatia.

[catalin2]

În prealabil postat de Yasmina

Ba nu,ai incurcat rau borcanele:abia raspunsul la scrisoarea fetei cu pricina,este o epistola abjecta!
Este abjecta,deoarece este scrisa de o persoana afectata de mania superioritatii,un fel de tzatza cu pretentii academice,care nu are eleganta in stilul exprimarii ci arunca cu naduf o colectie de refulari.Intr-adevar nu este"misto"sa auzi ca cineva provine dintr-o familie instarita...insa este interesant ca fata(chiar bogata)este singura romanca de la King's College,ba mai mult are si bursa.
Un alt exemplu de dusmanie intre romani,atat de des practicata mai ales peste hotare.
Daca provenea dintr-o alta natie,s-ar fi dus la facultatea respectiva s-o caute si s-o salute,insa fiind romanca ii este o ciuda morbida ca o alta romanca a reusit sa vina la Londra si inca si la o facultate de prestigiu!

Am spus in alt material ca acea persoana e atee si din aceasta cauza a avut acea atitudine.
Si ca sa fim corecti, m-am uitat repede intre timp cine e acea persoana, a facut facultate, e artist grafic, face desene si a facut si ea un curs inainte in Anglia. Are 26 de ani si de trei ani lucreaza in Anglia.
Fata cu scrisoarea are parintele bogat, de aceea nu cred ca s-a gandit prea mult la partea materiala. Dar vedem ca se refera mai mult la tinerii care pleaca la studii in strainatate si care nu prea se mai intorc, mai putin la cei plecati la munca. Din cate inteleg a fost admisa la acea facultate nu datorita banilor, in schimb fata cu desenele a facut acel curs pe baza banilor, de aceea se legase de acest aspect.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Ce ma uimeste,ce ma lasa tacut si stingher,este gandul ca dragostea lui Dumnezeu ne rabda inca,peste aceasta lume ce parca isi iubeste distrugerea si nu creatia.

Acum vreo doua zile, tot gandind la aceasta idee a dvs de mai sus, cum de ne rabda inca Dumnezeu, am primit un raspuns: copilasii, copilasii nascuti in fiece clipa pe pamant. Cand oamenii vor inceta sa mai faca copilasi Dumnezeu ne va pierde.

Acum vreo doua duminici eram impreuna cu familia hindusa, 3 generatii erau acolo: bunicii, copii si nepotii.
Bunicul mi-a spus: noi am fost 8 frati dar am facut 4 copii. doar unul din copiii mei are doi copii ceilalti nu vor sa mai faca. De la generatie la generatie ne-am injumatatit injumatatit. Ma rog de copilul asta, ( si arata spre unul din baieti care nu are copii), sa faca un copil macar.

[catalin2]

În prealabil postat de Parascheva16

Unchiul meu, care sta in Texas, a mers cu buni de mai multe ori la o Biserica Romaneasca(ortodoxa, fireste). Face in jur de 30-40 de min cu masina pana la Biserica respectiva. Unchiul asta e de ceva timp in SUA, caci este si cetatean si are si el o casa si o masina. Si ne-a spus ca romanii de acolo cand a vazut masina lui, unele cucoane au inceput sa strige: uite, bogatii! Masina e o camioneta Chevrolet, vechime minim 5 ani, platita in rate. In fine. Nu stiu de ce sunt romanii asa obsedati de avere si bani. Numai bani, masini, vile si aur vad. Si cand arata cu degetul spre BO tot asta spun.

Eu am vazut in ultimul timp cateva emisiuni real life din SUA. Desi mai auzisem ca acolo se pune mult pret pe bani si lucrurile materiale (chiar la facultate ne spunea un profesor ca pana si arta acolo e legata tot de asta), am fost surprins sa vad ca pentru multi coteaza foarte mult banii si lucrurile materiale, e ca un cult. Gandeau totul in functie de castigul pe care il pot obtine, chiar daca e foarte mic. Mai e ceva, competitivitatea, el trebuie sa fie mai bun decat ceilalti, sau macar sa arate ca este.

[catalin2]

Asta cu avortul nu trebuie sa observam prea mult ca e o mostenire comunista. Oficializarea avortului a aparut prima data in Rusia bolsevica. Am vazut numarul de avorturi pe tari dupa razboi. Tarile comuniste au avut si au un mare numar de avorturi dupa instalarea comunismului. In ultimii ani s-a redus foarte mult si la noi numarul avorturilor.

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Theo tu nu esti neutru,esti subiectiv pana in maduva oaselor :) Lupti intr-un razboi fara castigatori in esenta,oricat de dur ar parea,este o problema de supravietuire,pe care fiecare neam o intelege diferit.Nu exista alb si negru in lupta asta,victimele si ticalosii fac deseori schimb.Vrem noi sa vedem totul in alb si negru,la nivel orizontal,ca sa avem liniste fata de strigoii nostrii interiori.Este un mare gri opac si cetos in lupta asta,singurul punct luminos al istoriei acestei planete a fost Isus si Imparatia Lui.Este singura raza de lumina intr-o eterna poveste cu balauri corecti politic,printi viciosi si printese cu apucaturi bizare.Tu nu faci decat sa schimbi o alta tabara cu alta,in loc de spalacitii nordici ii regreti pe rusi,deloc mai blanzi fata de noi,si daca te mai duci si spre asiatici atunci chiar esti in aceiasi tabara in alta forma.Singura cale pt lumea asta nu este o repetare sub alta forma si cu alti actori ai aceleiasi piese ci viata in Hristos.Orice alta cale este o repetare a acelorasi erori si a acelorasi drame.Luptam la un nivel destinat sa piara,supus efemerului si putinului nostru.Ce ma uimeste,ce ma lasa tacut si stingher,este gandul ca dragostea lui Dumnezeu ne rabda inca,peste aceasta lume ce parca isi iubeste distrugerea si nu creatia.

Scotianule,
Aia de ii enumeri tu (tibetani, chinezi, coreeni, manchu/jurcheni, mongoli/tatari, turci de toate felurile, rusi, etc.) cind ii apuca nebunia extinderii Lebensraum-ului, ce faceau? Veneeau, se bateau, distrugeau, pradau, ucideau si violau. Bun. Asta au facut toate armatele din toate timpurile premoderne. Ei, asta e deobisrea: spalacitii actuali (dupa am spus in alte postari, apreciez enorm pe stramosii pagini ai spalacitilor) nu dau foc, etc. Ei isi degenereaza adversarii. (Bine, acum tot ghiolbanul care admira ticalosia si puterea imbinate, isi va scoate palaria de sluga). Deci raportul intre hoardele tatare sau armatele chineze si euro-anglofoni este cel dintre o haita de pradatori preistorici, pe linga ursii sunt piticanii, porniti feroce sa is potoleasca foamea (istoricii spun clar ca mongolii si hunii au urmat modelul marilor carnasiere in tehnicile de razboi, in timp ce eurocratii urmeaza tehnicile infame, deprinse in loji, de la stapinii lor "extraterestri", adica draci), si o legiune de demoni, porniti pe alterari, degenerari si distrugeri fara sens. Intrebare retorica: ca si finta umana in primul rind, dar si ca si crestin calvin, care sunt cu adevarat periculosi?

În prealabil postat de catalin2

Eu am vazut in ultimul timp cateva emisiuni real life din SUA. Desi mai auzisem ca acolo se pune mult pret pe bani si lucrurile materiale (chiar la facultate ne spunea un profesor ca pana si arta acolo e legata tot de asta), am fost surprins sa vad ca pentru multi coteaza foarte mult banii si lucrurile materiale, e ca un cult. Gandeau totul in functie de castigul pe care il pot obtine, chiar daca e foarte mic. Mai e ceva, competitivitatea, el trebuie sa fie mai bun decat ceilalti, sau macar sa arate ca este.

Catalin, postarea ta pica la tzanc, ca sa inteleaga Scotty si alti (pro)occidentali o anume tipologie a celor din, sa o numesc asa, "tabara adversa" :) : cei din aceasta tipologie sunt exact invers. Si eu sunt asa: deseori urasc sa cistig, si prefer sa pierd, aproape indiferent despre ce e vorba. Acum, nu cumva totusi exista date in firea popoarelor, care pot explica mai bine predispozitii, la unii catre ticlaosie, la altii catre fatalism, etc. As dori sa fie introdusa in discutie balada Miorita si ce semnifica ea ca embrlema pentru ce suntem noi, in raport cu oricine alticineva ("noi" si "altcineva", ca popoare), nu doar in raport cu actualul Occident.

Toti sunt la fel Theo,este doar o problema de gradualitate a raului,este tot rau in esenta,nu exista rau si rau-bun.Raul este acelasi in alta forma.Daca te pozitionezi,cu ura fata de altii,intr-o alta tabara pe principiul ,,ai mei sunt mai putin rai decat ai tai"atunci cei rai au castigat si tu ai pierdut,pt ca tabara ta nu este cea a binelui ci a unui rau mai suportabil din partea ta dar poate tot o oaroare pt altul.Daca vrei binele,Adevarul,atunci nici una dintre tabere nu te poate salva,taberele lui rau si mai putin rau.Sa colinzi prin diferite tabere si opinii Theo,dupa cum iti dicteaza momentul,nu va fi niciodata o solutie,ci doar amanarea inevitabilului final.