Aceleasi realitati pot fi privite din perspective diferite - indemn la deschidere in

Tu stii mai bine,parerea mea este ca avem parte de o istorie conventionala,comoda.Daca s-ar scrie istoria reala,cu subiect si predicat,nu ar mai fi locuri pe poduri de cati ar sta la coada,din toate taberele,cu un pietroi in brate si iluzii facute praf.Eu te iubesc oricum Dragos :)Update:ce frumos este acel sfant din adevarata Imparatie,,mai presus de steaguri si de toate zbaterile noastre efemere.

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Tu stii mai bine,parerea mea este ca avem parte de o istorie conventionala,comoda.Daca s-ar scrie istoria reala,cu subiect si predicat,nu ar mai fi locuri pe poduri de cati ar sta la coada,din toate taberele,cu un pietroi in brate si iluzii facute praf.Eu te iubesc oricum Dragos :)Update:ce frumos este acel sfant din adevarata Imparatie,,mai presus de steaguri si de toate zbaterile noastre efemere.

Asa e frate, adevarul e ca avem cu totii nevoie de o educatie a demitizarii. Stii cum numesc eu ancorarea in "legendarul prostesc de gasca": latrat subiectiv. Istora umanitatii e prin definitie gaurita de parti-pris-uri si nuantari subtile, ca si de minciuni grosolane.
Nu vom vedea prea curind manuale cu o istorie adevarata a tarilor, idealurilor, miscarilor, religiilor...si a speciei, in ultima instanta. Trist.
P. S. Si mie imi place mai degraba cind Dragos are avatarul cu sfintul.

Poate parea paradoxal, dar sunt convins ca Decebal are dreptate. Nu in stil/formulare (are un stil "maraitor", de Hyeonodon care isi anunta confratii ca va lua gitul unui Chalicotherium bezmetic si rupt de turma :) si este deseori foarte aproape de atacul ad hominem), ci in idee.
Explicatia: eu privesc spenglerian istoria. Perioada pe care o traim acum, daca priviti cu atentie, sta sub simbolul "ruperii granitelor", amorfizarii: sexele (sau cum ar zice Mihnea, genurile) isi interschimba rolurile si degennereaza, granitele dintre confesiuni, filosofii, culturi, etc. dispar sau se atenueaza periculos de mult, asa-numitele OMG (hibrizi de toate soiurile nefiresti, si alte porcarii, nascocite de mintile bolnave ale scientistilor posedati, chiar buni de ars pe rug, etc.), impacari aberante intre tabere in mod normal ireconciliabile, etc.
In concluzie, ce face Decebal, si altii de un gind cu el, este salutar: salvgardeaza identitati spirituale cit de cit vii intr-o lume a mortii lente si amorfe.
Privind dintr-o perspectiva proprie, deloc crestina si deloc ortodoxa, tind sa ii dau dreptate: pur si simplu, pragmatic vorbind, paradoxal, credinciosii tuturor religiilor trebuie sa se alieze intr-un para-ecumnsim daca vreti, al intransigentilor de toate culorile, impotriva efeminantului si amorfizantului ecumenism sincrretic. Dupa perceptia si doctrina mea, efeminare = moarte. LA toate nivelurile.
Quod attinet tinara noastra colega: Laura are dreptate doar la nivel de limbaj si atitudini irenice intre interlocutori, nothing more.

[catalin2]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Tu stii mai bine,parerea mea este ca avem parte de o istorie conventionala,comoda.Daca s-ar scrie istoria reala,cu subiect si predicat,nu ar mai fi locuri pe poduri de cati ar sta la coada,din toate taberele,cu un pietroi in brate si iluzii facute praf.Eu te iubesc oricum Dragos :)Update:ce frumos este acel sfant din adevarata Imparatie,,mai presus de steaguri si de toate zbaterile noastre efemere.

Daca e vorba de istorie in general probabil nu ar fi atat de multe dezamagiri, in general fiecare tara isi cunoaste istoria, cu bune si rele.
Daca te referi la istoria Bisericii, e valabil doar in cazul eterodocsilor sau ortodocsilor care nu s-au ostenit cateva minute sa citeasca ceva legat de asta. In ortodoxie nu ar trebui sa fie dezamagiri pentru cineva informat cat de cat, adevarul este intreg in ortodoxie si nu a fost nevoie de deformari si rastalmaciri. Uite, sa luam de exemplu cazul catolicilor. Imediat dupa Schisma au spus ca Sinodul VIII ecumenic, din 879-880, era talharesc si papa Ioan VIII l-a condamnat. Faceau asta pentru ca acolo a fost condamnata erezia Filioque dar si despre primatul papal au spus ceva.
Astfel Sfantul Fotie cel Mare a fost privit ca un ratacit si excomunicat in vest. Dar in perioada interbelica, datorita accesului mai facil la informatii, chiar teologi si istorici catolici au aratat ca tot ce crezusera era gresit, aveau de fapt dreptate ortodocsii. Sinodul fusese recunoscut de Papa si avusese legati papali. Papa aprobase hotararile sinodului si recunoscuse pe Sfantul Fotie ca Patriarh. Acum ce sa faca BC, au recunoscut dar nu s-a schimbat nimic pentru ca nu mai puteau, a ramas totul in coada de peste. In continuare sinodul din 869, anulat la sinodul din 879 a ramas sinod ecumenic pentru ei. Tinanad cont de faptul ca au adoptat intre timp ca dogma infailibilitatea papala, aprobarea hotararilor sinodului din 879 intra la infailibilitate, o ameteala totala. Credinciosii catolici obisnuiti nu stiu toate acestea, si nici BC nu insista pe tema asta.

Cataline am o rugaminte.Nu proiecta asupra spuselor mele subiectele tale preferate,te asigur ca nu ne referim la aceleasi lucruri.Insa ma refer la ambele tipuri de istorie,inclusiv la cea bisericeasca si cred ca am dreptul la o asemenea opinie,dar nu din perspectiva unilaterala din care privesti tu lucrurile.Daca ai chef de un pretext ca sa-ti dezvolti ideile nu trebuie neaparat sa fiu eu interlocutorul tau.De altfel eu as fi mai mult decat bucuros daca amandoi am respecta ceea ce ai cerut public,cu ceva timp in urma,in ceea ce ma priveste.Nu te pot impiedica sa comentezi ce spun,iti respect acest drept dar te rog frumos sa nu te superi daca voi raspunde cand considera eu necesar si daca va fi necesar.Cand nu raspund tacerea mea poate fi o aprobare sau constiinta unei inutile discutii,depinde de context.

Totusi,ca sa nu fii foarte suparat pe mine,o sa-ti dau un exemplu din istorie,tu verifici.Constantin al XI-lea Dragases a dorit reconcilierea dintre Apus si Rasarit pana la moartea sa.Sa ne intoarcem putin in timp.Inainte de dramaticele clipe finale ale caderii Imperiului Bizantin imparatul Henric al III-lea,papa Leon IX-lea si imparatul Constantin erau in avansate negocieri pt a se uni impotriva cavalerilor normanzi care invadasera sudul Italiei,regiune unde toti trei aveau interese economice.Constantin fusese de acord ca papa sa-si recapete autoritatea asupra catorva biserici de rit grecesc din Italia iar imparatul bizantin trebuia sa-l convinga pe Cerularius sa-i dea papei o epistola sinodala precum cele ce se trimeteau la Roma dupa alegerea unui patriarh,ceea ce patriarhul nu facuse.In schimb ca o reciprocitate la solicitarea papei patriarhul a cerut bisericilor latine din Constantinopol sa se conformeze ritului grecesc.Acestea informate ca Cerularius a refuzat solicitarea lui Constantin au refuzat la randul lor si Cerularius le-a inchis.Mai mult patriarhul l-a convins pe mitropolitul Leon de Ochrida sa-i scrie o scrisoare papei in care se plangea de intruziunea practicilor religioase ale francilor in Bulgaria.Papa,la randul lui la fel de neinspirat precum patriarhul bizantin, l-a trimis pe cel mai nepotrivit om cu putiinta pt a evalua situatia,pe Humbert.Cred ca daca cineva ar fi dorit cu orice chip ca situatia sa degenereze nu ar fi putut alege actori istorici mai potriviti.Mai departe stiti povestea.Sa revenim la ultimele clipe ale lui Constantin.In dimineata zilei de 29 mai 1453 Constantin a participat la o slujba unita,in Hagia Sofia,unde au participat si catolici si ortodocsi.De altfel au fost catolici langa el pana la final.Orasele republici italiene i-au trimis trupe de condotieri(mercenari)conduse de Giovani Giustiniani,care a fost si numit conducator al trupelor defensive,fiind un stralucit strateg ce al luptat pe ziduri pana la final cand a fost grav ranit.In portul Cornul de Aur,flota imperiala condusa de Gabriele Trevisano si Alviso Diedo,trimesa de Pisa,Genova si Venetia numara 26 de nave,fiind insa depasite intr-un raport de 12 la 1 de flota turceasca.Din populatia de 100.000 de locuitori ai orasului doar 4.973 au ridicat armele in ultima zi,cu trupele lui Giustiniani ajungand la 8.000 de oameni impotriva a 150.000 de spahii si ieniceri(la care se adaugau 1.500 calareti sarbi ortodocsi trimisi de Durad Brankovic in slujba sultanului) sub comanda ai lui Mehmed al-II-lea.Constantin a trecut peste lasitatea poporului lui si a organizat defensiva.La momentul cand turcii intrau in oras,imparatul,imbracat in armura regala,se arunca cu sabia in mijlocul lor,alaturi de catolicul Don Francisco de Toledo si de Theophiuls Paleologus si moare alaturi de cei doi strigand,conform unor surse, ,,Fereste-ma Doamne sa traiesc ca un Imparat fara imparatie.Voi cadea impreuna cu orasul meu!".Alta sursa de la fata locului,venetianul Nicolo Barbaro relata ca circula un zvon conform caruia Constantin s-ar fi spanzurat cand spahii au intrat in oras.Sa alegem versiunea romantica,da mai bine-n poza :) Condotierii lui Giustinianii,in mijlocul panicii generale au luptat cazand pana la unul.Nobilii capturati,catolici si bizantini,au fost rascumparati de sultan,in batjocora,de la trupele sale,si apoi i-a decapitat el insusi.

Multi cred ca aceste tragice evenimente au fost rodul doar a unor factori de final dar ruptura incepuse cu mult dinainte si daca verificati Sinodul de la Sardica veti observa importanta lui,mai putin discutata,intrucat asa cum remarca Sozomen,aici gasiti una din primele dovezi ale rupturii timpurii dintre Apus si Rasarit:,,..in urma acelui sinod nu a mai fost impartasire intre Bisericile din Orient si din Occident,ca intre unele care marturisesc aceiasi credinta.Cei din Occident nu mai aveau impartasire dincolo de Thracia nici cei din Orient dincolo de Illyricum.Deosebirea simtamintelor producea pretutindeni dezbinari si acuzatii calomnioase"(Istoria bisericeasca III).

[catalin2]

În prealabil postat de laurastifter

Sper că nu este necesar să menţionez, în fiecare mesaj, faptul că nu am intenţia de a susţine relativismul religios! Am început să repet obsesiv această idee aici, pe forum, fiindcă detest relativismul religios şi este deranjant, agasant pentru mine să mi se atribuie această concepţie pe care NU o împărtăşesc nicicum şi pe care o consider drept una dintre cele mai grave maladii duhovniceşti ale zilelor noastre. Unicul Adevăr este Hristos! "Mai multe adevăruri înseamnă nici unul" (Petre Ţuţea) şi, de aceea, v-aş ruga să nu mai interpretaţi orice spun raportându-vă la această etichetă falsă pe care mi-aţi atribuit-o.

Laura, ti-am mai scris ca tu te referi la relativismul de tip new-age, intre religii, ori aici e vorba de relativismul intre cultele crestine. Ca doar dogma referitoare la Hristos e valabila am mai scris de cateva ori ca e o conceptie doar din ecumenism. Toata dogma e adevarata, iar o singura schimbare e erezie. Asadar, ca sa clarificam ce credem fiecare, exact ceea ce scrii tu in toate mesajele numesc eu conceptii ecumeniste, de tip ortodox (adica o imbinare intre ortodoxie si ecumenism). Insotite de relativismul credintei ortodoxe, nefacandu-se diferenta intre erezii. Bineinteles ca cel ce crede ceva gresit nu stie sau nu vede ca e gresit, orice adventist va spune ca ce crede el e adevarul. Cand nu o sa mai ai acele conceptii o sa iti scriu chiar eu, o sa observ imediat din mesaje.