Aceleasi realitati pot fi privite din perspective diferite - indemn la deschidere in

Apropo de Laura: M-a mâhnit tratamentul dur pe care i l-a aplicat, fără a ține cont de tinerețea, delicatețea și entuziasmul ei, semne ale unei inimi curate și sincere. Se vede că a studiat cu hărnicie și cu pasiune. Poate greșește și ea, ca și mine, însă este evident că are o inimă bună, de aceea vrea să-i cuprindă pe toți.
Lung este drumul de la minte la inimă. Nu reușim cu niciun chip să le împăcăm: suntem fie iubiriști, fie raționaliști. Înseamnă că nu suntem duhovnicești.

[Decebal]

Văd semne care spun că unii în mod clar nu sunt prea duhovniceşti: pomenirea "răului", vorbirea de rău, bârfa. Câte rele nu face vârful limbii omului, asemenea de prea multe ori limbii despicate a unui şarpe! Când nu mai ai argumente şi eşti pus la punct există alte metode de "scăpare": refugiul în bârfă. Ce să-i faci, aşa-i în tenis!

Mesajul de mai sus n-avea nicio legătură cu discuția dintre noi. Nici nu l-am scris ca să deturnez subiectul, pe care n-am dorit să-l mai lungesc și din cauză că am încă multe răspunsuri de aflat.
Însă nu înțeleg cum poți socoti vorbire de rău sau bârfă faptul că ți-am spus deschis ce-am simțit și gândit cu privire la colega de forum.
Bârfa este, consider, fie vorbire fără rost, neziditoare, fie vorbire de rău despre cineva atunci când nu este de față, tot neziditoare. Critica, însă, poate fi ziditoare, și cred că pe considerentul ăsta o practici și dumneata.

Iar partea cu drumul de la minte la inimă nu te viza personal, fiind o constatare care mă privea pe mine însumi și pe oricine s-ar recunoaște în acea stare.
Iartă-mă!

[AlinB]

În prealabil postat de N.Priceputu

Apropo de Laura: M-a mâhnit tratamentul dur pe care i l-a aplicat, fără a ține cont de tinerețea, delicatețea și entuziasmul ei, semne ale unei inimi curate și sincere. Se vede că a studiat cu hărnicie și cu pasiune. Poate greșește și ea, ca și mine, însă este evident că are o inimă bună, de aceea vrea să-i cuprindă pe toți.
Lung este drumul de la minte la inimă. Nu reușim cu niciun chip să le împăcăm: suntem fie iubiriști, fie raționaliști. Înseamnă că nu suntem duhovnicești.

"Nu stiti ce zice un Ava din Pateric?: “Cand vezi un tanar ca se urca prea repede in cer, trage-l de picioare inapoi la pamant, ca este ispita”. In tinerete roada ravnei inalte, le spuse Ava Cleopa mai departe, e mai degraba mandria decat sfintenia, pentru ca mintea tanara e manata mai mult de mandrie decat de mantuire."

Mediteaza la cuvintele astea.
Daca meditatia nu ajuta, citeste si materialul asta:

http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...-avvei-cleopa/

P.S.
Asta asa, strict la remarca ta, scoasa din contextul discutiei cu D. pe care nu incerc sa-l justific in vreun fel si a carui postari de altfel nici nu le-am citit.

[cezar_ioan]

Şi te găsişi dator şi mai ales capabil (vrednic) să evaluezi avântul Laurei spre Cer...
Şi să-i pui stop.

O fi bine, n-o fi bine...
Nu ştiu, cugetă de vrei la pasajul Avei pe care mă tem că l-ai luat cam prea uşor de argument.
Mie îmi pare, nu ştiu de ce (poate pentru că ai mai repetat argumentul ăsta şi cu prilejul altor agresiuni pe care le-ai mai lansat şi asupra altora), îmi pare că te-ai grăbit cu argumentul, de parcă l-ai confecţionat din timp în scopul justificării şi acoperirii cu sclipici a unei porniri ignobile, să mă ierţi te rog...

Invidia - o temă de meditaţie pentru fiecare om.
Corelat, portretul psihologic al invidiosului - preocupare dragă moraliştilor din toate timpurile.

Invidia, otravă împotriva bucuriei comuniunii, piedică a creşterii şi dezvoltării omului şi comunităţii, ustensilă fină a vrăjmaşului.
Invidia, susur vechi, din pieptul lui Cain...

Ce-ar fi s-o depăşim, s-o stăpânim, până nu ne robeşte ea de tot?

[AlinB]

În prealabil postat de cezar_ioan

Şi te găsişi dator şi mai ales capabil (vrednic) să evaluezi avântul Laurei spre Cer...
Şi să-i pui stop.

O fi bine, n-o fi bine...
Nu ştiu, cugetă de vrei la pasajul Avei pe care mă tem că l-ai luat cam prea uşor de argument.
Mie îmi pare, nu ştiu de ce (poate pentru că ai mai repetat argumentul ăsta şi cu prilejul altor agresiuni pe care le-ai mai lansat şi asupra altora), îmi pare că te-ai grăbit cu argumentul, de parcă l-ai confecţionat din timp în scopul justificării şi acoperirii cu sclipici a unei porniri ignobile, să mă ierţi te rog...

Invidia - o temă de meditaţie pentru fiecare om.
Corelat, portretul psihologic al invidiosului - preocupare dragă moraliştilor din toate timpurile.

Nene Cezar, sunt niste idei in discutie.

De ofuscat se ofuscheaza (se simt agresati cum spui matale) sunt cei care nu pot face diferenta intre o idee si propria persoana, cu alte cuvinte pun multa mandrie in productiile lor mai mult sau mai putin intelectuale.

Si matalutza ca (ex)psiholog cred ca ar trebui sa stii ca de obicei cei care in lipsa de argumente si idei arunca prea desi si prea usor caracterizari asupra altora (ca mataluta de exemplu) sunt de cele mai multe ori ancorati (narcisist - se leaga cu ce spuneam mai sus, conexiunea idei-egou) in fatza oglinzii propriului suflet, deci ceea ce vad la altii de fapt..

Sigur ca te iert, ca de fiecare data, chiar si la iesiri si mai si, performanta care ti-o doresc si tie :)

[cezar_ioan]

În prealabil postat de AlinB

Nene Cezar, sunt niste idei in discutie.

De ofuscat se ofuscheaza (se simt agresati cum spui matale) sunt cei care nu pot face diferenta intre o idee si propria persoana, cu alte cuvinte pun multa mandrie in productiile lor mai mult sau mai putin intelectuale.

Si matalutza ca (ex)psiholog cred ca ar trebui sa stii ca de obicei cei care in lipsa de argumente si idei arunca prea desi si prea usor caracterizari asupra altora (ca mataluta de exemplu) sunt de cele mai multe ori ancorati (narcisist - se leaga cu ce spuneam mai sus, conexiunea idei-egou) in fatza oglinzii propriului suflet, deci ceea ce vad la altii de fapt..

Sigur ca te iert, ca de fiecare data, chiar si la iesiri si mai si, performanta care ti-o doresc si tie :)

Ideile sunt una, atitudinea ta (de respingere ostilă) faţă de sora căreia i-ai găsit cusur că se urcă de tânără spre Cer, e alta.
Cât priveşte ideile puse în discuţie, Laura a adus o mulţime de argumente, de diverse feluri. Revezi, te rog, postările ei.
Problema e că nu i-ai acceptat argumentele şi ai făcut ce faci de obicei: ai intrat fără să fii rugat mult prea aproape de sensibilitatea şi demnitatea interlocutorului, trecînd ca un buldozer peste argumentaţie, peste mesaj, peste întreaga concepţie ortodoxă a Laurei. Dispreţuieşti, ca de obicei, postările care pun în prim plan iubirea. Vei fi avînd, probabil, motive personale pentru această atitudine; ştiu şi eu?... Îţi reamintesc însă că Ortodoxia şi religia creştină în ansamblul ei au în centru pe Dumnezeu Iubire, iubire intratreimică. Aceasta e baza dogmaticii noastre, toate desfăşurările şi comentariile ortodoxe pe tema dogmei Sfintei Treimi fructificînd mereu această notă esenţială a Dumnezeirii. E un adevăr revelat, cel mai clar formulat în Evanghelia după Ioan. Cunoşti, desigur, totuşi ţi-am reamintit.

P.S. Performanţa pe care mi-o doreşti am realizat-o deja, altfel nu îţi mai răspundeam la postări, în ciuda faptului că m-ai numit, nu fără oarecare graţie, ex-psiholog...:) Chiar mă amuză termenul. Chiar aşa, ce-o fi însemnînd?....:)) Dacă un doctor se află în vacanţă, fie şi prelungită (din pricina unor priorităţi mai însemnate chiar decât profesia), înseamnă că nu mai e doctor? Cel care se odihneşte între două creaţii, de pildă un scriitor/compozitor/pictor, înseamnă că nu mai e scriitor/compozitor/pictor? etc. etc. etc. Una e mersul la serviciu, dragă tovarăşe, alta e profesia. Ca să nu mai amintesc de vocaţie şi alte subtilităţi, că risc iar neînţelegeri.
P.P.S. Uite, îţi fac un cadou din puţul gândirii mele: jobul e profesia actualizată, profesia e jobul în potenţă. Îţi place? E o analogie, mi se trage de la niţel studiu al dogmaticii, de curînd...:)

[AlinB]

În prealabil postat de cezar_ioan

Ideile sunt una, atitudinea ta (de respingere ostilă) faţă de sora căreia i-ai găsit cusur că se urcă de tânără spre Cer, e alta.

Vezi, degeaba ti-am dat link -ul ca nu citisti sau daca citisi nu pricepusi mare lucru.
Problema nu este ca, problema este de ce si cum si de aici deriva de fapt si adevarata directie care poate sa nu fie neaparat Cerul (ba chiar dimpotriva) desi asta vrea sa para.

Cât priveşte ideile puse în discuţie, Laura a adus o mulţime de argumente, de diverse feluri. Revezi, te rog, postările ei.

Vazut, revazut, raspuns, astept raspunsul ei si chiar al matalutza daca pot purta o conversatie la subiect si obiect.

Problema e că nu i-ai acceptat argumentele şi ai făcut ce faci de obicei: ai intrat fără să fii rugat mult prea aproape de sensibilitatea şi demnitatea interlocutorului, trecînd ca un buldozer peste argumentaţie, peste mesaj,

Deci problema matalutza n-ar fi ca nu poti focaliza pe un raspuns la obiect, nu poti focaliza nici pe raspunsurile care ti se ofera ca sa poti veni cu un raspuns la obiect.

peste întreaga concepţie ortodoxă a Laurei.

Discutabil ortodoxa.
Sa inteleg ca pana la urma incerci sa aperi o persoana, nu o conceptie?

Dispreţuieşti, ca de obicei, postările care pun în prim plan iubirea.

Cand conceptul de iubire e folosita ipocrit si manipulator, categoric.

Vei fi avînd, probabil, motive personale pentru această atitudine; ştiu şi eu?...

Inca o data, nu e vorba de persoane, e vorba de idei.
Problema dumitale e ca nu poti intelege conceptul si cu matalutza se ajunge inevitabil la "argumente" de tipul "ad hominem"

Îţi reamintesc însă că Ortodoxia şi religia creştină în ansamblul ei au în centru pe Dumnezeu Iubire, iubire intratreimică. Aceasta e baza dogmaticii noastre, toate desfăşurările şi comentariile ortodoxe pe tema dogmei Sfintei Treimi fructificînd mereu această notă esenţială a Dumnezeirii. E un adevăr revelat, cel mai clar formulat în Evanghelia după Ioan. Cunoşti, desigur, totuşi ţi-am reamintit.

Cand de pe platforma asta se lanseaza in ultima instanta atacuri la adresa ortodoxiei astea sunt doar (pre)texte.

P.S. Performanţa pe care mi-o doreşti am realizat-o deja, altfel nu îţi mai răspundeam la postări, în ciuda faptului că m-ai numit, nu fără oarecare graţie, ex-psiholog...:) Chiar mă amuză termenul. Chiar aşa, ce-o fi însemnînd?....:)) Dacă un doctor se află în vacanţă, fie şi prelungită (din pricina unor priorităţi mai însemnate chiar decât profesia), înseamnă că nu mai e doctor? Cel care se odihneşte între două creaţii, de pildă un scriitor/compozitor/pictor, înseamnă că nu mai e scriitor/compozitor/pictor? etc. etc. etc. Una e mersul la serviciu, dragă tovarăşe, alta e profesia. Ca să nu mai amintesc de vocaţie şi alte subtilităţi, că risc iar neînţelegeri.
P.P.S. Uite, îţi fac un cadou din puţul gândirii mele: jobul e profesia actualizată, profesia e jobul în potenţă. Îţi place? E o analogie, mi se trage de la niţel studiu al dogmaticii, de curînd...:)

Sa trecem mai bine peste.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de AlinB

Sa inteleg ca pana la urma incerci sa aperi o persoana, nu o conceptie?

Categoric, DA! De la Însuşi Dumnezeu am învăţat aceasta. El Însuşi S-a întrupat, a pătimit şi S-a jertift pe Cruce ca să apere şi să salveze PERSOANE, nu concepţii. Concepţiile le apăra numai omul, posibil şi dracu, altceva neavînd, nefiind. Domnul, însă, apără persoane, oameni vii în carne şi oase, suflete întregi. Tocmai din acest motiv noi Îl numim Mântuitor al viilor (nu al concepţiilor vii, ci al oamenilor vii precum Iacov, Isaac etc.). El a vindecat orbii, nu concepţiile despre orbi. Leproşii, nu conceptul de lepră. A înviat morţii, nu concepţiile noastre despre morţi. Lazăr era un om, nu o concepţie.
Domnul a murit şi a înviat ca Persoană cu două firi: dumnezeiască şi omenească.
Nu a murit şi înviat o concepţie, ci o Persoană.
Nu o concepţie ne mântuieşte, ci o Persoană, de fapt 3 Persoane sfinte, o Fiinţă.
Astfel, eu trag nădejde că mă va învia şi pe mine, păcătosul, ca persoană.
Pe tine te va învia, se pare, ca şi concepţie (cacofonic sau nu, ce mai contează).

DA! Apăr mereu mai întâi persoana, indiferent ce concepţii susţine. Rezolvăm apoi şi concepţiile, nu-i bai. Avem tot timpul.
Pentru că Dumnezeul nostru ne-a cerut să iubim pe aproapele nostru, iar nu pe concepţia noastră, frate!

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Apropo de Laura: M-a mâhnit tratamentul dur pe care i l-a aplicat, fără a ține cont de tinerețea, delicatețea și entuziasmul ei, semne ale unei inimi curate și sincere. Se vede că a studiat cu hărnicie și cu pasiune. Poate greșește și ea, ca și mine, însă este evident că are o inimă bună, de aceea vrea să-i cuprindă pe toți.
Lung este drumul de la minte la inimă. Nu reușim cu niciun chip să le împăcăm: suntem fie iubiriști, fie raționaliști. Înseamnă că nu suntem duhovnicești.

I-am spus si eu lui Decebal de cateva ori ca da cateodata in zelotism, extrema cealalta a relativismului. Afirmam adevarul, dar nu sarim pe cel ce nu vrea sa-l accepte, altfel ar trebui sa ne batem tot timpul cu eterodocsii sau paganii.
Totusi, sa nu cadem nici in extrema cealalta, cineva care greseste sau care are o oarecare mandire nu e bine sa il lauzi cand spune ceva gresit. Astfel nici macar nu stie daca e pe drumul cel bun.