Sfintii Zilei

[tabitha]

În ziua de 13 Iulie sărbătorim Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil.

Gabriel, commander of the heavenly hosts, / we who are unworthy beseech you, / by your prayers encompass us beneath the wings of your immaterial glory, / and faithfully faithfully preserve us who fall down and cry to you: / “Deliver us from all harm, for you are the commander of the powers on high!”

[tabitha]

... Gabriel means "Man of God" or "Might of God".

The Synaxis of the Archangel Gabriel is celebrated on the day after the Annunciation, and a second time on July 13. It was instituted in the ninth century, perhaps to celebrate the dedication of a church at Constantinople. Originally, the Feast was observed on October 16 (Juan Mateos, LE TYPIKON DE LA GRANDE EGLISE).



You look upon God’s glory in heaven,
and bring grace from on high to earth,
wise Gabriel, leader of angels,
minister of God’s glory, and divine defender of the world!
Save and preserve those who cry to you:
“Be our defense, so that no one can be against us!”

[tabitha]

Tot astăzi pe 13 Iulie este sărbatorit (de către OCA) Noul Mucenic Constantin Oprișan. (m. 1959).




http://www.miscarea.net/1-constantin-oprisan-martyr.htm

"Voi muri, dar după moarte mă voi ruga lui Dumnezeu pentru voi!"
Ultimul an din viaţă l-a petrecut la Jilava. Martor la moartea lui Oprişan, părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa a povestit în cartea "Tinerii vremurilor de pe urmă. Ultima şi adevărata răzvrătire" (Ed. Sofia, 2002):
"În celula mea era un om, Costache Oprişan, ai cărui plămâni erau slăbiţi de tuberculoză (...) Nici de vorbit nu vorbea prea mult. Dar fiecare cuvânt pe care îl rostea era un cuvânt sfânt, numai despre Hristos, numai despre dragoste, numai despre iertare. Îşi rostea rugăciunile, şi ce impact puternic avea asupra noastră când îl auzeam rostind acele rugăciuni şi aflam cât de mult suferea! Nu era deloc uşor. (...) Un sfânt locuia în celulă cu noi. Simţeam prezenţa Duhului Sfânt în jurul său. O simţeam pur şi simplu. Chiar şi în ultimele sale zile, când nu mai era capabil să vorbească, nu a încetat să-şi arate bunătatea faţă de noi. Îi puteam citi în ochi lumina spirituală şi dra*gostea. Faţa sa era inundată de dragoste. Era complet dăruit oamenilor, fiind şi foarte inteligent - uimi*tor de inteligent. Nu vorbea prea mult despre el însuşi. Vorbea în schimb despre credinţă, despre dragoste, despre rugăciune. Se ruga tot timpul. Nu era deloc uşor să fii în celulă tot timpul cu aceiaşi oameni. (...) Nu a spus niciodată vreo vorbă urâtă despre torţionarii săi, iar nouă ne vorbea depsre Iisus Hristos. (...) Constantin era gata să moară. M-am uitat la el. Faţa îi era complet slăbită. Ochii îi erau deschişi şi am văzut deasupra ochilor săi ceva ca o perdea de ceaţă. M-am speriat foarte tare. Am simţit că va muri şi voi fi singur în celula lui. Mi-am pus mâinile pe ale sale şi i-am zis: ŤConstantine, nu muri! Nu muri! Vino înapoi! Vino înapoi!ť. (...) Am avut sentimentul că fusese pregătit să păşească în lumea de dincolo, iar eu îi cerusem să se întoarcă în celulă. Aceasta îl în*spăimânta şi de aceea a început să plângă. (...) Constantin Oprişan plângea fiindcă eu îl silisem să se întoarcă. După câteva minute a murit".

Gardienii au luat trupul numai piele şi os şi l-au dus. Unul dintre colegii de celulă i-a pus o floare albastră pe pieptul gol sub care bătuse inima plină de Hristos a lui Constantin Oprişan. Înainte de a muri, rostise cuvintele: "Voi muri, dar după moarte mă voi ruga lui Dumnezeu pentru voi!".

[tabitha]

Pe 14 Iulie îl sărbătorim pe Sf. Nicodim Aghioritul.



Sfantul Nicodim Aghioritul s-a nascut in anul 1749 in orasul Naxos, situat in sud-estul arhipelagului Ciclade din Marea Egee. Pana la intrarea in monahism, s-a numit Nicolae Kallivurtzis. La varsta de 16 ani este trimis la Smirna, pentru a deprinde invatatura dascalului Ierotei. Aici a invatat latina si franceza, devenind un bun cunoscator al Sfintilor Parinti, al aghiografiei si sfintelor canoane.

Mai multe, aici : http://www.crestinortodox.ro/calenda...ul-120213.html

A trecut la cele vesnice pe 14 iulie, 1809. Tomosul de canonizare al Sfantului Nicodim Aghioritul a fost emis de patriarhul ecumenic Atenagora I impreuna cu membrii Sinodului pe 31 mai 1955.

[tabitha]

Pe 15 Iulie este sărbătorit Sfântul Vladimir, Luminătorul Rusiei.

Sfantul Vladimir, cel numit "Intocmai cu Apostolii si Luminatorul Rusiei", este praznuit de Biserica Ortodoxa pe data de 15 iulie. El s-a nascut in jurul anului 958 si a trecut la cele vesnice in ziua de 15 iulie 1015, in localitatea Berestovo, aflata in apropierea Kievului.

Sfântul Vladimir, Luminătorul Rusiei

Vladimir Sviatoslavici s-a nascut in jurul anului 958, ca fiu al printului Sviatoslav, din dinastia Rurik, si nepot al Sfintei Olga, imparateasa Rusiei, praznuita de Biserica Ortodoxa in ziua de 11 iulie. Botezul imparatesei Olga nu a condus la convertirea poporului rus, precum s-ar fi dorit, si nici a familiei imperiale. Fiul imparatesei, printul Sviatoslav, temandu-se sa nu piarda respectul armatei, nu a imbratisat credinta mamei sale si a ramas pagan. Credinta imparatesei Olga a lucrat, insa, in nepotul ei, Vladimir cel Mare, care, in anul 988, a proclamat credinta crestina drept religie oficiala a Rusiei Kievene.

http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...ir-120233.html

[cristiboss56]

SFÂNTA MARE MUCENIŢĂ MARINA

Astăzi să ne adunăm cu toţii la masa rugăciunii, căci iată, Sfânta Muceniţă Marina ne pune înainte chinurile ei ca hrană duhovnicească spre întărirea în credinţă. Cu frumuseţea fecioriei ei îndeamnă şi sufletele noastre a se păzi de întinarea cu gândurile răutăţii şi cu tăria mărturisirii ei pe piatra Vieţii întemeiază şi gândul nostru cel rătăcitor printre păcate. Astăzi cea care străluceşte ca o stea în ceata fecioarelor înţelepte la prăznuirea ei împarte daruri de minuni celor ce o cinstesc cu credinţă. Astăzi cea care a răbdat mulţimea chinurilor şi a luat cununa slavei se roagă să primim şi noi de la Hristos cununa nepătimirii. Astăzi se veselesc îngerii şi fecioarele saltă, căci mireasa lui Hristos, pe drumul chinurilor mergând, s-a întâlnit cu Mirele Ei Cel Ceresc şi în cămara de nuntă a intrat aducând în dar ca jertfă porfira cea înroşită de sângele mărturisitor al iubirii sale dumnezeieşti. Iar acum stând cu mare cinste la masa nunţii cereşti cu şoapte de rugăciuni la urechea Împăratului cere iertare nouă, celor chinuiţi de patimile cumplite ale sufletului şi trupului nostru. Luând aminte la rugăciunile sale şi fiind îmblânzit de milostivirea Maicii Domnului, Hristos- împăratul slavei, ca un Îndurat trece cu vederea păcatele noastre cele multe şi trimite legătura Duhului Său Celui Sfânt, iubitor şi înţelepţitor şi ne trage pe noi din groapa cumplitei deznădăjduirii. Pentru rugăciunile Sfintei Mari Muceniţe Marina, Hristoase Dumnezeule, dă-ne nouă mila Ta cea dumnezeiască în toate zilele vieţii noastre şi întăreşte Biserica Ta întru mărturisirea dreptei credinţe. Sfântă Muceniţă Marina, ceea ce cu sângele tău ai pecetluit testamentul iubirii lui Hristos, cu ale tale rugăciuni izbăveşte-ne şi pe noi de scrierea în cartea morţii veşnice.TROPAR 1Cu puterea gândului tău dumnezeiesc ai zdrobit pe vrăjmaşul tulburător,Şi lumina lui Hristos odihnind în tine, te-ai arătat vas cu totul lucrător,Cu îngerii săltând acum în cămările cele cereşti şi cântând imnul Treimii,Pe noi cei îngropaţi în patimi ne ridică spre a merge lin pe calea mântuirii.

[cristiboss56]

Sfântul Mc. Emilian a fost fiul lui Sabbatianus din oraşul Durostor (Silistra de astăzi) şi a primit cununa muceniciei în timpul împăratului Iulian Apostatul (361-363). A fost unul din sfinţii ieşiţi din rândurile strămoşilor noştri, unul din mucenicii care au pătimit pentru Mântuitorul Iisus Hristos pe pământ daco-roman. Astfel, în luna iulie a anului 362 a sosit în Durostorum prefectul Capitolin, care avea poruncă de la împărat să cerceteze în ce măsura păgânismul sporeşte în acest oraş. După ce a intrat în templu şi a adus jertfă zeilor, Capitolin s-a întâlnit cu conducătorii oraşului care l-au asigurat că în oraşul lor nu există creştini.

În acest timp, în ziua de 18 iulie, Emilian, un soldat creştin din armata romană a Dunării, a luat un ciocan şi strecurându-se în templu a răsturnat altarele de jertfă, a sfărâmat statuile idolilor şi s-a întors acasă fără ca cineva să îl fi văzut. Aflând despre această întâmplare, Capitolin a trimis oameni în tot oraşul pentru a afla făptaşul. Ei au prins pe un om nevinovat care venea de la câmp şi cum drumul lui trecea chiar pe lângă templul păgân, aceştia au considerat că el este făptaşul şi fără să îi spună de ce, au început să îl bată, ducându-l înaintea lui Capitolin. Când soldatul Emilian a văzut toate acestea, a ieşit înaintea soldaţilor Valerian şi Maxenţiu, cei care îl aduceau pe omul nevinovat şi le-a mărturisit că el a săvârşit fapta. Fiind adus înaintea lui Capitolin, Emilian a mărturisit că este creştin, fapt pentru care a fost osândit la moarte prin foc. Emilian a fost dus în afara oraşului, aproape de malul Dunării, unde soldaţii prefectului l-au aruncat pe un rug aprins.

Însă, Emilian a rămas nevătămat de foc şi rugându-se şi mulţumind lui Dumnezeu a adormit cu pace. Soţia lui Capitolin, fiind creştină în taină, a rămas pe lângă locul acela şi a dat trupul Sfântului Mucenic Emilian creştinilor din oraş care l-au îngropat în locul numit Gedina. O parte din sfintele moaşte se găsesc în Catedrala mitropolitană din Silistra (Bulgaria). Pe teritoriul ţării noastre, părticele din moaştele Sfântului Mucenic Emilian se găsesc la Galaţi, la Catedrala episcopală din Slobozia, şi în Biserica „Naşterea Maicii Domnului” din cartierul Drumul Taberei din Capitală.