Sfantul Serafim de Sarov despre dobandirea Sfantului Duh

[cristiboss56]

"Acesta este, iubitorule de Dumnezeu! Dobandirea Duhului Sfant este adevaratul scop al vietii crestine, in vreme ce rugaciunea, postul, pomenile si alte fapte bune facute din dragostea de Hristos, sunt doar mijloace ale dobandirii Duhului Sfant."
"Ce intelegeti prin dobandire?" l-am intrebat pe Sfantul Serafim. "Cumva, nu prea pricep."
"Dobandirea este acelasi lucru cu luarea in posesie", mi-a raspuns el. "Stiti ce inseamna a dobandi bani? Dobandirea Duhului Sfant este asemenea. Stiti foarte bine ce inseamna a dobandi in sensul lumesc, iubitorule de Dumnezeu. Scopul oamenilor obisnuiti este sa adune sau sa faca bani; cat pentru nobilime, se adauga primirea de onoruri, distinctii si alte recompense pentru serviciile aduse stapanirii. Dobandirea Duhului Sfant este de asemenea un capital, dar datator de har si vesnic, si se obtine pe cai foarte asemanatoare, aproape la fel cum sunt cele ale capitalului monetar, social si temporal. Dumnezeu Cuvantul, Dumnezeu-Omul, Domnul nostru Iisus Hristos asemuieste viata noastra cu o piata, iar lucrarea vietii noastre pe pamant, o numeste negot. El spune tuturor: "Negutatoriti pana ce voi veni" ( Luca 19: 13), "rascumparand fiecare ocazie, caci zilele sunt rele." ( Efeseni 5:16). Cu alte cuvinte, cea mai mare parte a timpului tau fa astfel incat sa primesti binecuvantarile ceresti, prin bunuri pamantesti. Bunurile pamantesti sunt fapte bune facute din dragoste pentru Hristos, ce pogoara harul Preasfantului Duh asupra noastra."
"In pilda fecioarelor intelepte si a celor nebune, cand cele nebune au ramas fara de untdelemn, cele intelepte le-au spus: "Mergeti la cei ce vand si cumparati." (Matei 25:9). Dar dupa ce au cumparat, usa camarii mireselor era deja inchisa, iar ele n-au mai putut intra. Unii spun ca lipsa untdelemnului din candelele fecioarelor nebune se talcuieste ca fiind lipsa de fapte bune in vremea vietii lor. O asemenea interpretare nu este foarte corecta. De ce le-ar lipsi lor faptele bune, cand sunt numite fecioare, chiar daca nebune? Fecioria este virtutea suprema, o stare ingereasca, si ar putea tine locul tuturor celorlalte fapte bune.
"Eu cred ca ceea ce le lipsea lor era harul Prea-Sfantului Duh al lui Dumnezeu. Aceste fecioare au practicat virtutile, dar, in ignoranta lor duhovniceasca, au crezut ca viata crestina consta doar in facerea de bine. Facand fapte bune, ele credeau ca fac lucrarea lui Dumnezeu, dar putin le pasa daca au obtinut harul Duhului Sfant. Aceste moduri de viata, bazate doar pe facerea de bine, fara a incerca cu atentie daca aduc harul Duhului Sfant, sunt mentionate in cartile Sfintilor Parinti. "Exista o alta cale ce pare buna la inceput, dar care sfarseste in adacul iadului."
"Antonie cel Mare, in scrisorile sale catre monahi, spune despre asemenea fecioare: ''Multi calugari si fecioare nu au stiinta despre feluritele vointe care lucreaza in om, si nu stiu ca suntem influentati de trei voi: prima este voia Domnului cea a-tot-desavarsita si a-tot-mantuitoare; a doua este voia noastra omeneasca care, chiar daca nu este distrugatoare, nu este nici mantuitoare; si a treia vointa este cea a diavolului - pe de-a-ntregul distrugatoare." Aceasta a treia vointa, a vrajmasului, il indeamna pe om sa nu faca fapte bune, sau sa le faca din mandrie, sau doar de dragul virtutii, decat de dragul lui Hristos. A doua, propria noastra vointa, ne indeamna sa facem totul pentru a ne satisface patimile, sau ne invata ca si vrajmasul, sa facem lucruri bune doar de dragul binelui si nu pentru harul care este astfel dobandit. Dar prima, vointa a-tot-mantuitoare a Domnului, consta in a face bine doar pentru dobandirea Duhului Sfant, ca o comoara vesnica si nesfarsita, de nepretuit. Se poate zice, intr-un fel, ca dobandirea Duhului Sfant este untdelemnul ce le lipsea fecioarelor celor nebune. Au fost numite nebune doar pentru ca uitasera rodul trebuincios al virtutii, harul Duhului Sfant, fara de care nimenea nu este si nu poate fi mantuit, caci: "Prin Duhul Sfant fiecare suflet este inviorat, iar prin curatire este transfigurat si luminat de Sfinta Treime, intr-o Sfanta taina."

Va continua

Va rog sa ma scuzati, cred ca ati uitat sa dati sursa citarii:
1. Sfantul Serafim de Sarov, Scopul vietii crestine, Editura „Pelerinul”Iasi, 1997, Consilier editorial Preot Nicolae Tanase, Editie ingrijita de Preot Simeon Adrian (e cartea pe care o am; probabil mai exista si alte editii, edituri etc.)
2. sau pe site-ul
http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...ea_duhului.htm


Am indraznit sa va spun asta pentru ca, din nefericire, am observat ca pe forumul nostru Crestin ortodox nu este data intotdeauna sursa citarii.
Si asta este foarte grav.

E grav, mai ales in situatia in care (nu e cazul aici, dvs. ati spus „Sf. Serafim de Sarov” doar fara sa dati sursa exacta a citarii) citim niste ganduri, pe care stim sigur ca le-am mai citit undeva, dar persoana care ”scrie” uita sa spuna din cine si din ce lucrare a dat (de cele mai multe ori) acel „copy paste” (care nu este trecut intre ghilimele; nu are o specificare in subsolul paginii etc.) asumandu-si pur si simplu ideile altcuiva.

Fiind vorba, de cele mai multe ori despre gandul unor Sfinti sau Sfinti Parinti, din respect pentru adevar si iubire pentru gandirea acestor oameni care ne ajuta sa gasim Calea spre Dumnezeu, care ne intaresc in caderile noastre si ne ajuta sa ne inaltam, trebuie sa dam cu claritate sursa citarii: autor, lucrare, editura, pagina sau macar site-ul din care am copiat.

Si chiar daca ar fi vorba despre un om obisnuit, oricare ar fi el, trebuie sa-i spunem numele.

Ce am spus acum nu se vrea un punct de vedere despre plagiat, s-a mai discutat, s-a mai scris, dar nu s-a ajuns la nicio conlcuzie si se pare ca de la cel mai mic nivel pana acolo, mai sus unde se iau deciziile in tara noastra, plagiatul este acceptat. Dar am citit de curand un articol, pe site-ul www.crestinortodox.ro in care, sub o anumita semnatura, cel putin 60% din articol era copiat cuvant cu cuvant din gandirea: unui Sfant si a unui Sfant Parinte.
Va rog sa ma scuzati ca nu pot sa dezvalui mai mult.

Si va mai rog mult sa nu luati aceasta postare drept un atac. A fost doar un prilej pentru a "trage un semnal de alarma".
Dumnezeu sa ne ajute sa nu gresim.
Si pe mine sa ma ierte daca am gresit spunand aceste cuvinte.

[catalin2]

E foarte cunoscuta lucrarea, numai eu am citat-o de zeci de ori pe forum, nu cred ca e nevoie de citare, pentru ca oricum scrie ca sunt spusele Sfantului Serafim de Sarov si nu ale autorului.

În prealabil postat de catalin2

E foarte cunoscuta lucrarea, numai eu am citat-o de zeci de ori pe forum, nu cred ca e nevoie de citare, pentru ca oricum scrie ca sunt spusele Sfantului Serafim de Sarov si nu ale autorului.

Domnule Catalin,

Eu chiar nu vreau sa va supar; si nu vreau sa supar pe nimeni. Am obosit (e timpul sa ma odihnesc) sa simt aproape in permanenta aceasta reactie de respingere, sau de fronda, sau de...mai lasa-ne dom'ne in pace!

Eu nu am spus ca domnul (user name Cristibos) a postat textul ca si cum i-ar apartine. Am spus ca trebuia specificata lucrarea si site-ul de pe care s-a facut acest copy paste. Eu cred ca fiecare om poate, sau are dreptul sa citeasca textul partial sau integral, direct de la sursa.

Si eu am citat de multe ori din Sfantul Serafim de Sarov, dar am dat si sursa. Tocmai din acest motiv. Probabil acum se considera greseala. OK! Ma opresc.

Eu am invatat intr-o perioada in care regulile citarii erau foarte stricte si respectul pentru un autor era: respect. M-a depasit vremea si m-au intrecut obiceiurile. N-are sens sa tulbur apele.


Am mai vazut acelasi stil – de a scrie pur si simplu un text, ca si cum fiecare ar trebui sa stie despre cine este vorba, ca si cum fiecare s-a nascut cu cartea respectiva in maini sau cu leptopul de gat – si la alti forumisti. Daca vi se pare ca asa e corect, probabil dupa legile proprii ale forumului, atunci: va rog sa ma scuzati.

Am crezut – cu siguranta gresit – de cand am fost prima data pe forum, că rostul acestuia este de a ne lumina reciproc, de a invata unii de la altii, de a purta discutii despre credinta crestina, de a afla cum trebuie sa se poarte un crestin, care sunt valorile”morale”ale crestinismului, cum trebuie sa te rogi, cum trebuie sa te comporti in Biserica, de ce trebuie sa avem un duhovnic sau de ce nu trebuie sa alegarm dupa duhovnici ca fluturii din floare'floare…in discutii de la om la om, fara infatuare, fara sa dam lectii, fara sa ne suparam si sa aruncam cu pietre, dorindu-ne fiecare si pentru fiecare – in spirit crestin – castigul in duhovnicie.

Eu cred ca pe fiecare topic,ne comportam ca si cum tot omul care citeste (chiar daca atunci a aparut pe forum) ar cunoaste povestea de la bun inceput. Ce e asa de greu sau de grav daca spui, la sfarsitul textului: autorul, lucrarea (daca citezi direct din carte: editia, editura, pagina) iar daca ai copiat de pe net, site-ul???

Si e acel respect pentru autor pe care trebuie sa-l avem indiferent daca este vorba de un om obisnuit, de un alt coleg de forum, de un Sfant Parinte sau de un Sfant.

Mai ales, ca de multe ori, se amesteca textele si se fac tot felul de adaugiri sau taieturi, ca greu mai reusesti sa gasesti forma initiala (originala) a unei lucrari. Dumneavoastra probabil va amintiti despre textele pe care le-am gasit pe net (si le-am si comentat)din cartea „Ne vorbeste Parintele Arsenie Papacioc”, cu multe nepotriviri, in functie de site-ul de pe care copiai.(Acele nepotriviri: taieturi din text, schimband total intentia/gandul Parintelui Arsenie Papacioc.)

Gasind de mai multe ori situatii asemanatoare pe forum si citind si articole in
care “autorul” uita sa spuna de unde a citat, ca si cum ideile i-ar apartine, acum inteleg de ce nu a existat o reactie clara fata de ideea de plagiat.

Acum inteleg de ce, anul trecut, cu prilejul mult discutatului plagiat la nivel mai inalt(care acum deja nu mai intereseaza pe nimeni) oamenii au trecut cu usurinta peste moment. Si nu s-au simtit mintiti, inselati sau furati.

Eu cred in continuare, ca un autor, oricare ar fi el, merita macar atat respect: sa i se recunoasca munca printr-o citare corecta.
Cu atat mai mult atunci cand citezi din gandirea unui Sfant.

Va rog sa ma scuzati pentru interventia care cu siguranta, nu este binevenita.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Nastya

Va rog sa ma scuzati pentru interventia care cu siguranta, nu este binevenita.

Interventia dumneavoastra este foarte bine venita si v-am multumit in acest sens , si va multumesc inca odata pentru a risipi gandurile dumneavoastra , caci un gand , un simplu gand nestapanit despre cineva sau despre ceva , mult rau aduce persoanei in cauza , deci MULTUMIRI !
Sfantul Serafim de Sarov despre dobandirea Sfantului Duh, deci sunt vorbele Sfantului Serafim , precum este si titlul acestui thread care este la inceput si va continua spre bucuria mea si sper si a dumneavoastra !

[cristiboss56]

"Puteti judeca cat de mare este puterea rugaciunii, atunci cand este savarsita din toata inima, chiar si in cazul unei persoane pacatoase, in urmatoarea pilda din Sfanta Traditie. Cand, la rugamintea unei mame disperate careia ii murise singurul fiu, o prostituata pe care o intalnise, inca necurata dupa ultimul ei pacat, miscata fiind de durerea adanca a mamei, a strigat catre Domnul: "Nu de dragul unei sarmane pacatoase ca mine, ci pentru lacrimile unei mame ce-si jeleste fiul si crezand cu tarie in bunatatea Ta cea plina de dragoste si in puterea Ta cea nemasurata, Hristoase Dumnezeule, inviaza-l pe fiul ei, o, Doamne!" Si Domnul l-a ridicat din morti.
"Vezi, iubitorule de Dumnezeu! Mare este puterea rugaciunii, iar ea aduce indeosebi Duhul lui Dumnezeu, si este cel mai usor de savarsit pentru toata lumea. Vom fi fericiti intr-adevar daca Domnul Dumnezeu ne afla pazindu-ne si plini de darurile Sfantului Sau Duh. Atunci putem nadajdui plini de incredere ca "vom fi rapiti… in nori ca sa intampinam pe Domnul in vazduh" (1 Tesalonicieni 4:17) Care vine "cu putere multa si cu slava" (Marcu 13 :26) "sa judece vii si mortii" (1 Petru 4:5) si "va rasplati fiecaruia dupa faptele sale" (Matei 16:27).
"Iubitorule de Dumnezeu, tu binevoiesti a crede ca este o mare bucurie sa vorbesti cu sarmanul Serafim, socotind poate ca nu este lipsit de harul Domnului. Atunci, ce-am mai putea spune despre Insusi Domnul, obarsia fara de cadere a fiecarei binecuvantari, cereasti si pamantesti? Intr-adevar, in rugaciune ni se ingaduie sa vorbim cu El, cu Insusi Dumnezeul si Mantuitorul nostru cel plin de har si de datator de viata. Dar chiar si aici, trebuie sa ne rugam numai pana cand Dumnezeu Duhul Sfant se pogoara asupra noastra, cu harul Sau ceresc, in masura cunoscuta de El. Si cand El binevoieste sa ne viziteze trebuie sa ne oprim din rugaciune. Pentru ce ar trebui atunci sa ne rugam Lui, "Vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pre noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre", cand El deja a venit la noi sa ne mantuiasca, pe cei ce ne incredem Lui, si Il chemam cu adevarat cu Numele Sau cel sfant, ca sa-L putem primi cu smerenie si dragoste pe Mangaietorul, in casa sufletelor noastre, flamanzind si insetand dupa venirea Sa?
"Voi explica aceasta, iubitorule de Dumnezeu, printr-o pilda. Inchipuiti-va ca m-ati chemat in vizita si ca, in urma acestei invitatii, am venit sa stam de vorba. Dar continuati sa ma chemati, spunandu-mi: "Intra, te rog! Hai intra!" Atunci eu voi fi silit a cugeta: "Care este problema lui? Este nebun?"
Va continua

[catalin2]

În prealabil postat de Nastya

Eu chiar nu vreau sa va supar; si nu vreau sa supar pe nimeni. Am obosit (e timpul sa ma odihnesc) sa simt aproape in permanenta aceasta reactie de respingere, sau de fronda, sau de...mai lasa-ne dom'ne in pace!

Nu m-am suparat deloc, si eu dau sursa intotdeauna cand citez.

[cristiboss56]

"Asa, si cu Domnul Dumnezeul nostru Sfantul Duh. De aceea se spune: "Opriti-va si cunoasteti ca eu sunt Dumnezeu; Inaltat voi fi intre neamuri. Inaltat voi fi pe pamant" (Psalmul 45[46]:10). Adica voi aparea si voi continua sa apar tuturor celor care cred in Mine si Ma cheama, si voi vorbi cu ei precum am grait odata catre Adam in Rai, catre Avraam si Iacov si alti slujitori de-ai Mei, Moise si Iov, si cu cei asemenea lor.
"Multi explica ca aceasta tacere se refera numai la problemele lumesti; cu alte cuvinte, ca in timpul rugaciunilor in care vorbesti cu Dumnezeu trebuie "sa fii linistit" in ceea ce priveste problemele lumesti. Dar iti voi spune, in numele Domnului, ca nu este numai necesar sa fii mort fata de acestea la rugaciune, ci cand prin puterea nemasurata a credintei si a rugaciunii Domnul Dumnezeul nostru Duhul Sfant se indura sa ne viziteze, si vine la noi in intregimea bunatatii Sale nespuse, trebuie sa fim morti si fata de rugaciune.
"Sufletul vorbeste in timpul rugaciunii, dar la pogorarea Duhului Sfant trebuie sa ramanem intr-o tacere desavarsita, pentru a asculta limpede si cu intelegere toate cuvintele vietii vesnice pe care El se va milostivi atunci sa ni le spuna. Sunt trebuitoare atat trezvia eplina a sufletului si a duhului, cat si neprihanirea feciorelnica a trupului. Aceleasi cerinte au fost facute la Muntele Horev, cand israilitilor li s-a spus ca nici macar sa nu isi atinga nevestele, vreme de trei zile, inainte de aparitia lui Dumnezeu pe Muntele Sinai. Caci Dumnezeul nostru este un foc ce arde tot ce este necurat, si nimeni cu trupul sau duhul intinat nu poate intra in partasie cu Dansul."
Va continua

[Leonid7]

Nu stiu daca este o idee prea buna sa redam continutul unei carti pe forum..O putem gasi si in librarii,sau chiar pe net ,in format word sau pdf.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Nastya

Va rog sa ma scuzati, cred ca ati uitat sa dati sursa citarii:

http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...ea_duhului.htm

Da , aceasta este sursa si va multumesc pentru observatia dumneavoastra pertinenta .
Doamne ajuta !