Fenomenul obedienţei

[catalin2]

În prealabil postat de laurastifter

Capacitatea de a avea iniţiative, gândirea liberă şi simţul critic sunt daruri ale lui Dumnezeu, iar obedienţa, ca şi sora ei bună slugărnicia, constituie un păcat grav, o nesocotire a libertăţii noastre pe care ne-a dat-o bunul Dumnezeu.
P. S. Ascultare totală şi necondiţionată, bazată pe încredere, libertate şi iubire, I se cuvine doar lui Dumnezeu.
În relaţiile dintre noi, însă, orice exces de virtute devine păcat. Tot astfel, ascultarea (care, înflăcărată de încredere şi dragoste faţă de semeni, poate fi o virtute), atunci când devine iraţională, exagerată, "necondiţionată", se transformă în exces, aşadar în... păcat, fiindcă se opune libertăţii şi datoriei de a gândi cu propria raţiune.
Doamne ajută!

Daca te referi doar la relatiile dintre oameni e adevarat ce spui, dar in cadrul Bisericii e doar partial adevarat. Se spune sa nu ascultam de ierarh sau cler doar cand ne invata ceva gresit in legatura cu invatatura de credinta sau morala. In rest ascultam nu doa rde Iisus, dar si de invatatura Sa, de Biserica Sa, de duhovnic, etc. In manastire ascultarea e una dintre cele trei voturi monahale.
Uite un articol pe care l-am gasit chiar pe site-ul pe care il indragesti, ortodoxia tinerilor: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/lib...ea-e-libertate
Titlul este sugestiv, "Ascultarea e libertate", si sunt multe articole ortodoxe in aceeasi intelegere.
Citez: "Noi, ca şi creştini ortodocşi, ştim că baza vieţii noastre în Hristos o are ascultarea. Ascultarea, după Sfinţii Părinţi, e mai importantă decât orice virtute deoarece "ascultarea e cea care aduce smerenie" sau "după cum Adam a căzut din Rai prin neascultare noi vom ajunge înapoi în Rai prin ascultare".
Hristos a schimbat sensul capului într-o familie sau o societate: "Cine vrea să fie mai mare ca toţi să fie slujitorul tuturor". Aşa că nu e cel mai mare cel care ordonă, sau cel care îşi impune punctele de vedere ci cel care slujeşte cel mai mult.
O ascultare pe care o facem pentru a fugi de responsabilităţi nu e o ascultare ortodoxă şi în Duhul lui Hristos care în primul rând ne-a făcut liberi. Cei din secte de obicei când fac ascultare ei renunţă la libertatea lor, la tot ce ţin de ei şi preferă o ascultare oarbă în schimbul de a scăpa de responsabilităţi.
Rafail Noica care ne spune ca înainte să facem o ascultare oarbă de un duhovnic să îl certăm foarte atent şi dacă simţim că Hristos e în el atunci ne putem preda cu totul în mâinile acestui duhovnic."