Despre spovedanie, formalism si nepasare duhovniceasca

[DragosP]

În prealabil postat de sophia

In ultimele zile s-a tot scris si citat din diverse lucrari si bloguri tocmai asta: important este sa fim Oameni, sa avem naivitate de copil in suflet, sa avem caldura in suflet si sa iubim.

Şi Hristos pe unde ar fi în toată reţeta asta?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de sophia

Da de ce sariti asa? Parca as fi spus cine stie ce.

Când adierea Duhului ne îndeamnă să fim Om, slavă lui Dumnezeu, atunci tocmai Filocalia ne este sprijinul şi dreptarul cel mai potrivit.
Filocalia a fost mereu o călăuză sigură pentru credincioşi. Sunt mii şi mii de mărturii.
Pentru asta se şi află în Biserică, pentru asta: ca noi să ţinem drumul drept şi simplu către omenitatea bineplăcută lui Dumnezeu.

[cezar_ioan]

Să ne bucurăm cu toţii:

http://www.crestinortodox.ro/editori...ani-70359.html

http://rafailnoica.wordpress.com/cat...ilocalia-2002/

http://www.alexradescu.ro/2013/06/co...-integral.html

[glykys]

Dragilor, rugaciunea Ekaterinei e sa aiba grija de cei doi copilasi minunati ai ei. Nu stiti cum vorbea parintele Teofil despre mama sa, cum ca dumnealui si fratii sai au fost acatistele ei? :)

Tinerii parinti au alte "nevointe" fata de cei necasatoriti sau fata de cei mai in varsta.

Incepusem sa scriu un mesaj mai lung ca raspuns la prima postare, dar incerc sa rezum...
O sa scriu aici doar ca nevointa in DEX are mai multe sensuri:
1. necesitate, constrangere
2. chin, suferinta
3. greutate, dificultate

si ca mi se pare potrivita etimologia oferita de Ekaterina, opusul voii personale (ceea ce merge cu primul sens). Si in viata noastra sunt destule constrangeri - adica voia mea e sa dorm, dar trebuie sa ma duc la serviciu - e o constrangere - fireste ca as putea alege sa dorm, dar vor fi consecinte. Sau voia mea e sa dorm, dar daca bebele plange si vrea o poveste, nu e oare o nevointa ca eu, in loc sa imi fac pe plac si sa dorm, ii fac lui pe plac? Insa nu orice nevointa e buna, zic eu, daca nu se face cu gandul la Dumnezeu. Si eu sunt sigura ca sunt unii care se duc la serviciu si ca sa isi faca datoria in fata Domnului, nu doar ca sa isi castige painea, si la fel, sunt unii care isi cresc copiii in credinta si nu doar pentru implinirea personala.

O boala poate fi o nevointa (sensul 2), dar ea devine o nevointa buna atunci cand ii intelegem sensul si o ducem fara sa cartim si sa il certam pe Dumnezeu de ce ne-a dat-o. Boala in sine e o constrangere, nu alege nimeni sa fie bolnav, dar actul de a si-o asuma cum se cuvine tine de libertatea omului.
Sunt cazuri in care nevointele devin binecuvantari, pentru ca omul le da un sens divin si cazuri in care nevointele sunt vazute ca situatii injositoare, de care de abia astepti sa scapi (sensul 3).

Cred ca fiecare om are nevointele si crucea sa. Doar ca unii oameni induhovniciti isi iau asupra lor "nevointe" mai grele, care nu fac parte din crucea lor, ducand o parte din crucea altora, spre exemplu.

Revin.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de glykys

Cred ca fiecare om are nevointele si crucea sa. Doar ca unii oameni induhovniciti isi iau asupra lor "nevointe" mai grele, care nu fac parte din crucea lor, ducand o parte din crucea altora, spre exemplu.

Revin.

Mă tulbură ce scrii... E un subiect foarte important pentru mine şi cred că pentru toţi creştinii. Te rog să mă ajuţi, când revii.

Sunt nedumerit: Oamenii înduhovniciţi duc poveri care nu fac parte din crucea lor? Adică duc o cruce plus alte cruci? Sau cum?

Poate cineva să ducă mai mult decât crucea dată de Domnul fiecăruia?
Când Apostolul ne îndeamnă să ne purtăm poverile unii altora înţelegem că ne cere să ne purtăm crucile?

Oare nu, mai degrabă, face parte din chiar crucea personală să duci şi neputinţele altuia, după puteri? Şi nu face aceasta parte din crucea ta? A ajuta pe semenul aflat la nevoie, a te jertfi într-un fel sau altul pentru el, nu înseamnă oare a-ţi purta crucea ta creştineşte? Înseamnă a o purta pe a lui? Concomitent cu a ta? Duci două cruci? Sau mai multe?

Această cruce e doar individuală sau este pe de o parte personală şi pe de altă parte colectivă?
Cred că pot înţelege aşa: crucea fiecăruia constă în purtarea, după puteri, a crucii omenităţii, a omenescului întreg, în care trăieşti şi tu şi semenul/semenii de ieri de azi şi de mâine. Nu în purtarea crucilor mai multor oameni, în nici un caz a tuturor oamenilor.

Hristos nu a purtat, înţeleg eu, crucile tuturor oamenilor. Ci numai Crucea Sa. Iar prin modul cum a purtat-O, Acea Unică Cruce dată doar Lui să o poarte, a deschis calea mântuirii pentru toţi oamenii.

Când Simon Îl ajută pe Domnul să poarte Crucea, de remarcat că Simon nu are încă o cruce în spate. El poartă doar o cruce, mai precis o parte din povara Crucii Domnului. Crucea semenului său, Crucea Fiului Omului devine astfel crucea lui. Dar el nu are o altă cruce în plus, adăugată, însumată. Ci e doar una, una comună: Crucea mântuirii omenităţii.

[adam000]

În prealabil postat de sophia

Are dreptate si mai sus undeva a mai scris ceva interesant.
Mie mi-a spus preotul ca Filocalia este pentru oameni avanasati in credinta, monahi, preoti, oameni care se afla deja mai sus pe "scara".
Pentru noi este grea si searbada cumva (adica greu de inteles, rece).

Asa cum spune si Adam, noi ce mai obisnuiti, laicii, trebuie sa ne rugam cu vorbele noastre, sa discutam cu Dumnezeu, cu Maica Sa, cu sfinti, dupa puterea noastra, in vorbele noastre, sa citim lucrari pe puterea noastra, pe care sa le putim citi cu interes si placere si sa le si intelegem

Nu Sophia, eu nu am spus asa ceva! Te rog sa nu rastalmacesti vorbele mele. Te rog sa nu faci asemenea generalizari pe seama mea, intrucat iti apartin tie.

Eu raspundeam cuiva care se plangea ca atunci cand citeste Filocalia parca citeste ziarul si ca si atunci cand citeste ziarul are mai mult interes fata de citeste. Atunci, firesc, sfatul meu a fost sa nu mai citeasca Filocalia cat timp se afla intr-o asemenea stare (daca oricum nu ii trezeste nici un interes), ca sa nu ajunga sa aiba aversiune fata de Filocalie, fortandu-se sa citeasca ceva impotriva sa. De asemena, sfatul meu a fost pentru acea persoana ca sa ceara ajutor si sa continue sa se roage unui sfant fata de care are evlavie.

Toti trecem prin perioade de racire a crediintei din cand in cand, iar in asemenea perioade in nici un caz nu trebuie sa abandonam nazuinta spre Dumnezeu, ci sa ne recunoastem starea si sa cerem ajutorul bisericii (participand la slujbe si la Sfintele Taine - spovedanie mai deasa - si sa discutam si sa cerem ajutorul duhvnicului, Sf Maslu, etc), sa cerem ajutorul sfintilor dragi (ca sa ne ajute ei sa ne ridicam atunci cand noi nu sintem in stare), prin citirea Scripturii (caci acolo este Cuvantul Lui Dumnezeu care e Viu pt inima noastra, sa cautam sa sporim putina noastra dragoste spre Dumnezeu si prin rugaciuni mai simple directe si din inima noastra, etc.

Din contra, consider ca este foarte bine ca noi mirenii sa citim Filocalia si sa intelegem ce au spus/scris Sfintii Parinti. Filocalia nu este doar pentru monahi sau preoti, ci pentru orice crestin, mirean. Doar ca e bine sa o citesti cu inima ravnitoare si iubitoare de Dumnezeu, atunci cand sintem manati din dorinta sincera de a ne apropia de Dumnezeu (si orice mirean ar trebui sa aiba dorinta sincera de a se apropia de Dumnezeu, daca se doreste a fi crediincios Lui Hristos).

De altfel, pt tine Sofia in mod special: spui ca iti place cum scrie/spune Sf Nectarie. Ok, pai si Sf Nectarie este la fel de "sfant"ca si ceilalti sfinti care au scris Filocaliile (Filocaliile fiind un fel de culegere din scrierile diferitilor sfinti care au trait mai demult fata de cand a trait Sf Nectarie).
Deci ar trebui sa iti placa si ce scriu ceilalti sfinti, nu numai Sf Nectarie, pt ca ceea ce scriu sfintii (oricare sfant - si Sf Nectarie si ceilalti) nu vine de la ei putere ca de la un om, ci din dragostea Lui Dumnezeu (acelasi Dumnezeu fie ca e vorba de Sf Nectarie fie ca e vorba de oricare alt sfant!).
Deci ar trebui sa iti placa si Filocalia daca iti place cum scrie Sf Nectarie! Doar sa incerci sa o citesti si sa nu te mai smintesti/sperii fara sa incerci.

[catalin2]

În prealabil postat de sophia

Mie mi-a spus preotul ca Filocalia este pentru oameni avanasati in credinta, monahi, preoti, oameni care se afla deja mai sus pe "scara".
Pentru noi este grea si searbada cumva (adica greu de inteles, rece).
Asa cum spune si Adam, noi ce mai obisnuiti, laicii, trebuie sa ne rugam cu vorbele noastre, sa discutam cu Dumnezeu, cu Maica Sa, cu sfinti, dupa puterea noastra, in vorbele noastre, sa citim lucrari pe puterea noastra, pe care sa le putim citi cu interes si placere si sa le si intelegem
Nu filocalii ne trebuie noua ci lucruri mai simple, mai de suflet, mai de iubire.

Aici iti dau dreptate, si eu am spus asta de cateva ori pe forum. E bine sa citim carti pentru nivelul nostru, pentru ca celor ce au dinti de lapte nu le face bine mancarea solida. Cineva numea Filocalia treptele desavarsirii, noi abia suntem la primii pasi, noi suntem la invatatul celor mai elementare notiuni din crestinism, inclusiv in traire. Parerea mea e ca mult mai folositoare pentru noi, aflati la inceput, sunt vietile sfintilor, Limonariul, catehismul precum si o multime de carti care sunt la nivelul nostru de progres duhovnicesc. Citirea unor carti de dogmatica mai inalta poate duce la cresterea mandriei, dupa aprerea mea. Si sentimentul ca suntem aproape de trairea sfintilor, cand noi abia am pus primul pas. Aceasta e parerea mea si vad ca si duhovnicii cred asta.

[cristiboss56]

În prealabil postat de catalin2

Aici iti dau dreptate, si eu am spus asta de cateva ori pe forum. E bine sa citim carti pentru nivelul nostru, pentru ca celor ce au dinti de lapte nu le face bine mancarea solida

Tocmai aici intervine importanta duhovnicului , caci multi nu inteleg aceasta importanta , sau trateaza aceasta relatie ca ceva pur formal !