Despre spovedanie, formalism si nepasare duhovniceasca

[sophia]

În prealabil postat de cezar_ioan

Pardon?....

Are dreptate si mai sus undeva a mai scris ceva interesant.
Mie mi-a spus preotul ca Filocalia este pentru oameni avanasati in credinta, monahi, preoti, oameni care se afla deja mai sus pe "scara".
Pentru noi este grea si searbada cumva (adica greu de inteles, rece).

Asa cum spune si Adam, noi ce mai obisnuiti, laicii, trebuie sa ne rugam cu vorbele noastre, sa discutam cu Dumnezeu, cu Maica Sa, cu sfinti, dupa puterea noastra, in vorbele noastre, sa citim lucrari pe puterea noastra, pe care sa le putim citi cu interes si placere si sa le si intelegem

Am spus undeva ca tocmai am citit o carte despre Sf.Nectarie. Ce simplu si cald vorbea cu maicile de la manastirea sa (din Eghina)! Si le invata ce sa citeasca si sa faca, avand grija si de sufletul si trupul lor (ca sanatate si intarire).

Nu filocalii ne trebuie noua ci lucruri mai simple, mai de suflet, mai de iubire.
Si de duhovnici buni...

[DragosP]

În prealabil postat de sophia

Nu filocalii ne trebuie noua ci lucruri mai simple, mai de suflet, mai de iubire.

Pot să te citez soro?

[Parascheva16]

Filocalia nu este numai pentru monahi si preoti! Un crestin ortodox care merge de ani de zile la Biserica, nu mai poate fi numit incepator! Sunt multi duhovnici in RO, inclusiv monahi, care indeamna sa citim Sf.Parinti, inclusiv Filocalia. Trebuie sa tintim cat mai sus, nu sa ne complacem ca suntem mireni si scrierile Sf.Parinti nu sunt de noi. Pai daca nu le cunoastem, cum putem spune ca stim invatatura ortodoxa, care nu se rezuma numai la iubire intre oameni?

[Lucian008]

În prealabil postat de sophia

Are dreptate si mai sus undeva a mai scris ceva interesant.
Mie mi-a spus preotul ca Filocalia este pentru oameni avanasati in credinta, monahi, preoti, oameni care se afla deja mai sus pe "scara".
Pentru noi este grea si searbada cumva (adica greu de inteles, rece).

Asa cum spune si Adam, noi ce mai obisnuiti, laicii, trebuie sa ne rugam cu vorbele noastre, sa discutam cu Dumnezeu, cu Maica Sa, cu sfinti, dupa puterea noastra, in vorbele noastre, sa citim lucrari pe puterea noastra, pe care sa le putim citi cu interes si placere si sa le si intelegem

Am spus undeva ca tocmai am citit o carte despre Sf.Nectarie. Ce simplu si cald vorbea cu maicile de la manastirea sa (din Eghina)! Si le invata ce sa citeasca si sa faca, avand grija si de sufletul si trupul lor (ca sanatate si intarire).

Nu filocalii ne trebuie noua ci lucruri mai simple, mai de suflet, mai de iubire.
Si de duhovnici buni...

Poate nu ar trebui sa citim nici Sf Scriptura, ca are unele pasaje greu de inteles.

Da, da. Daca noi "ne ducem de rapa" sa ii tragem si pe altii dupa noi. Ce e cu prostia asta? Pe principiul asta nici postul nu e pentru noi astia din lume, e pentru calugari. Dar nici rugaciunea. Ce o cruce pe zi nu ne ajunge?
Poate nu ati inteles, drumul spre mantuire presupune stradanie, crestere duhovniceasca continua. M-am abtinut la un alt comentariu al dvs, dar am facut rau. Ma refer la cel unde crestinii nu au ce spune la spovedanie, ca mereu spun acelasi lucru, ca daca nu au facut pacate de moarte sunt pe drumul cel bun. Fariseul nu numai ca nu facea pacate de moarte, dar si respecta formal legea. Urcusul este plin de incercari, de ispite, de tendinte de a cadea. Ele trebuie marturisite. Trebuie sa ne imbunatatim, la spovedanie sa renuntam a mai spune unele pacate pentru ca am renuntat sa le mai facem. Trebuie sa ne rugam mai mult, sa postim mai aspru, sa facem mai multe fapte bune. Si daca nu le facem pe acestea macar sa nu dam sfaturi care duc la pierzanie pe altii.

[sophia]

Da de ce sariti asa? Parca as fi spus cine stie ce.
Lucian008 - era mai bine daca va abtienati si de la acest comentariu.

1. Am spus ce mi-a spus mie preotul meu. Ne-a vorbit despre "Scara" si il rugasem sa mi-o imprumute, sa vad macar despre ce este vorba. Mi-a spus ca este pentru monahi si preoti.
Mai tarziu am gasit-o si eu in audio si i-am dat dreptate. Eu imi imaginasem altceva cu aceasta carte si eram tare curioasa. Credeam ca este o carte care te invata treptat niste lucruri legat de credinta. Asa, fiecare pas. M-am inselat si preotul avea dreptate.

2. Nu inteleg de ce batjocoriti si exagerati. Sigur ca Sfanta Scriptura se poate citi. Daca voi o comparati cu Scara, e treaba voastra.
Exista post pentru monahi si post pentru mireni.
Rugaciuni se pot citi si se pot spune din suflet, exact cum crede si simte fiecare.
Despre spovedanie am scris mai pe larg pe celalalt fir si mi s-a dat si dreptate de catre alti useri.
Fariseul din pilda facea totul ca la carte, dar ii lipsea partea practica, omul din el, dragostea. Era exact un robot si ceea ce mai spunea Cezar_Ioan pe firul celalalt. Si este exemplul de formalism si nepasare duhovniceasca.
Mare grija sa nu ajungem ca el!!!

Despre scrierile Sfintilor Parinti n-am ce sa spun. Nu stiu la care anume va referiti.

Eu am dat sfat persoanei care scria mai sus ca are probleme in a se ruga si citi anumite lucruri. Mi se pare ca aceasta persoana, sau alta cauta sa citeasca Filocalia si Adam000 a dat niste sfaturi bune, la care am subscris.

Acum daca voi sunteti mai cu mot, mai avansati si deja faceti studii teologice, nu va im piedica nimeni.
Eu una citesc lucrari mai pe intelesul meu.

Si nu te supara Parascheva16 - nu stiu ce duhovnic te sfatuieste pe tine. O fi monah. Eu am discutat numai cu preoti de mir ce-i drept.
Invatatura ortodoxa nu este (numai) in Sfintii Parinti sau in Filocalie. Si ba da, in cea mai mare parte este vorba de iubire de aproapele.
In ultimele zile s-a tot scris si citat din diverse lucrari si bloguri tocmai asta: important este sa fim Oameni, sa avem naivitate de copil in suflet, sa avem caldura in suflet si sa iubim.

Fiti mai blanzi, mai iubitori, mai relaxati. Si parintele Galeriu si Sf.Nectarie au fost sus pe scara in ccredinta, au fost ingeri. Dar au iubit mai intai! Au avut grija de cei de langa lei, au ajutat, si-au dat haina de pe ei, au muncit in locul altuia, au avut grija de cei mai necajiti.
Au fost calzi, au fost Oameni.

[anita]

În prealabil postat de sophia

In ultimele zile s-a tot scris si citat din diverse lucrari si bloguri tocmai asta: important este sa fim Oameni, sa avem naivitate de copil in suflet, sa avem caldura in suflet si sa iubim.

Fiti mai blanzi, mai iubitori, mai relaxati. Si parintele Galeriu si Sf.Nectarie au fost sus pe scara in ccredinta, au fost ingeri. Dar au iubit mai intai! Au avut grija de cei de langa lei, au ajutat, si-au dat haina de pe ei, au muncit in locul altuia, au avut grija de cei mai necajiti.
Au fost calzi, au fost Oameni.

Sophia ,la capitolul sfaturi stai foarte bine
Si tu reusesti sa fii asa cum scrii aici ?
Eu cunosc oameni buni ,in esenta ,unii mai putini ravnitori in cele duhovnicesti altii chiar ravnitori care in anumite momente nu s-au dovedit atat de buni ,precum spui tu.
Trebuie multa nevointa si trevzie ca sa descoperi cum esti in realitate.
Tu nu ai ispite ,momente in care nu te comporti cum vrea Dumnezeu ?

Ca de obicei, cea mai bună este calea de mijloc şi dreapta socotinţă.
Există cărţi pe care pur şi simplu nu le pot citi. Pot citi din ele, dar nu mă concentrez, mesajul lor nu pătrunde până la mine, nu rezonz cu ele. Ce pot să fac? Putem să ne rugăm să fim luminaţi atunci când citim şamd. Dar nu are mereu rezultate. Cel puţin la mine.

Nu vorbesc aici de vreun canon primit, pe care eu înţeleg că trebuie să îl îndeplinim cât mai bine. Dar dacă e vorba de o idee proprie, sau de o recomandare primită, dar care nu ni se potriveşte la un moment dat, chiar trebuie să disperăm că nu suntem capabili să o ducem la bun sfârşit?

Am primit mai demult un răspuns care cred că se potriveşte şi aici:

În prealabil postat de Mihailc

Din momentul când înţelegi că Biserica, prin toate limbajele pe care le are la îndemână, este un amplu comentariu, din interior spre exterior, la Scriptură, nu te mai nelinişteşte dificultatea de a înţelege individual, alminteri o inovaţie protestantă agravată ca obsesie la neoprotestanţi.

De-aia avem praznice cu imnografie, icoane, omiletică ş.a, ca să înţelegem mai bine reverberaţiile marilor evenimente relatate în Scripturi în timp şi dincolo de timp. De-aia avem sărbătorile sfinţilor, ca să ne dăm seama că măreţia revelaţiei este arătată lumii prin putinţa cuvântului de a se întrupa în oameni şi de a transfigura lumea.

Dacă nu pricepi ceva astăzi din conţinutul narativ al Scripturii, lasă-ţi neclaritatea la dospit în aluatul bisericesc şi cu siguranţă mâine, poimâine anul viitor sau oricând altcândva dar întotdeauna la vremea potrivită o să-ţi dai seama despre ce era vorba.

[sophia]

În prealabil postat de anita

Sophia ,la capitolul sfaturi stai foarte bine
Si tu reusesti sa fii asa cum scrii aici ?
Eu cunosc oameni buni ,in esenta ,unii mai putini ravnitori in cele duhovnicesti altii chiar ravnitori care in anumite momente nu s-au dovedit atat de buni ,precum spui tu.
Trebuie multa nevointa si trevzie ca sa descoperi cum esti in realitate.
Tu nu ai ispite ,momente in care nu te comporti cum vrea Dumnezeu ?

Uite mai pun o data linkul care mi-a placut foarte mult. Va rog sa cititi cu atentie ce scrie acolo.
Si eu mai completez ca este valabil si pentru cei mai in varsta.

http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...etelor-tinere/

Un fragment va pun aici:

"Nu cu foarte multi ani in urma, un tanar doritor sa imbratiseze viata monahala s-a dus la Muntele Athos. Aici, stand de vorba cu cinstitul igumen al manastirii in care voia sa stea, i-a spus:

Indreptandu-se spre raftul cu carti, igumenul a scos un exemplar din… David Copperfield de Charles Dickens:

„Citeste asta, fiule!”

„Dar, parinte“, obiecta tanarul tulburat, „cartea asta nu este decat sentimentalism victorian heterodox, un produs al robiei apusene! Nu este ceva duhovnicesc; nu este nici macar ortodoxa! Eu am nevoie de scrieri care sa ma invete duhovniceste!“

Igumenul a zambit si a spus:

„Daca nu vei deprinde simtaminte firesti, omenesti si crestinesti, si nu vei invata sa privesti viata la fel cu micul David - cu simplitate, bunatate, caldura si iertare - atunci toate scrierile duhovnicesti ortodoxe nu-ti vor fi de nici un folos”[2]."

Mai departe cititi acolo.

Ca sa-ti raspund la intrebari, anita, ma stradui mult sa fiu asa cum trebuie si sa-mi mentin un echilibru, asa cum scrie si pe acest link (sunt citati totusi oamenibinecunoscuti in ale credintei).
Usor nu-mi este si cred ca multi sufera de aceeasi "boala": lipsa acestui echilibru sanatos intre om si Dumnezeu in interiorul sie insusi.

Echilibrul asta il putem observa la oameni, chiar si aici pe forum. Vad mesaje de tineri mai ales si ma cutremur ca nu au aceasta tinerete/naivitate in suflet. Ce citesc ei oare? Cum traiesc ei tineretea, ce preocupari lumesti au?

Ma uitam pe un alt fir unde scria Cezar_Ioan despre ceea ce spune/gandeste fiul lui la numai 7 ani. Mult prea matur il invata. Unde sunt jocurile, povestile?
Daca el la varsta aia stie de ales intre viata si moarte si ce-l mai invata tatal despre Dumnezeu (lucruri prea avansate pentru varsta lui).
(Bine, cred ca este un copil foarte dotat, daca este si campion de sah deja.)

Si ba da, am destule ispite. Cea mai mare este aceea ca nu stiu cu adevarat cum ar vrea Dumnezeu sa fiu. Nu stiu sa fac anumite delimitari si nu stiu ce este bine si ce nu in sens duhovnicesc. Ni se pare ca stim, multi sunt atat de siguri si convinsi. Si daca ei gresesc?

Tocmai de asta spun ca inainte de orice marturisire de pacate, duhovnicul trebuie sa lucreze cu oamenii in acest sens. Daca ei nu stiu mai intai ce e bine si ce e rau, unde este echilibrul de care se spune si in link si cand fac bine si cand nu, ce este cu adevarat pacat, spovedania nu-si implineste rolul.
Ne intoarcem asa cum am venit, nelamuriti si cu sufletul greu.
Si facem totul automat ca roboteii.
Fiecare om poate alcatui o lista care i se pare lui ca sunt pacate si trebuie marturisite. Dar unele din ele pot sa nu fie cu adevarat pacate, iar altele sunt si nu sunt puse pe lista. De unde stim noi?

De aia spun: lista aia trebuie facuta mai intai, impreuna cu duhovnicul. Si trebuie sa spunem si lucruri pe care le consideram noi bune, ca le facem, pentru verificare si incurajare: "asa da, asa nu!"

Inca ceva: grija mare sa nu cadem in cealalta mandrie: "pfoa, eu sunt avansat in credinta, eu am citit atat, ia uite citatul asta si asta si fa asa si nu fa asa. Asculta ce te invat eu, ca stiu mai bine..." Si in fond ce stim noi?
Si cine ne spune ca stim bine sau rau?

[anita]

Bine ,dar micul David era un copil ,asa cum spune Hristos :sa fim precum copiii ca sa mostenim imparatia lui Dumnezeu.
Nu stim daca David mai tarziu a ramas la fel ,cartea nu o mai retin .
Daca vrei sa stii ce vrea Dumnezeu de la tine citeste capitolele 5,6,7 de la Evanghelia dupa Matei si vei afla ,nu e nevoie sa il retii pe duhovnic prea mult.
Ai vazut ca vizitele la medic nu sunt prea lungi ,ca sa aiba vreme pt mai multi
Sa nu dam vina pe duhovnic ,ca poate el sa ne spuna nu stiu cate ,daca noi nu implinim degeaba
Gandeste-te la Fericiri si daca vei implini ce scrie acolo ,sau vei incerca ai facut voia lui Dumnezeu.
Si chiar constiinta ta ar trebui sa iti spuna.Eu zilele trecute am suparat pe cineva si mi-am dat seama imediat ,dar raul nu mai putea fi reparat .
Asta nu inseamna ca trebuie sa ne silim sa respectam legea in mod rigid cum o faceau fariseii ci sa ne indreptam prin Hristos ,cum spune sf.Pavel
Adica sa dobandim iubirea de care vorbesti.

[adam000]

În prealabil postat de sophia

Si ba da, am destule ispite. Cea mai mare este aceea ca nu stiu cu adevarat cum ar vrea Dumnezeu sa fiu. Nu stiu sa fac anumite delimitari si nu stiu ce este bine si ce nu in sens duhovnicesc. Ni se pare ca stim, multi sunt atat de siguri si convinsi. Si daca ei gresesc?

Tocmai de asta spun ca inainte de orice marturisire de pacate, duhovnicul trebuie sa lucreze cu oamenii in acest sens. Daca ei nu stiu mai intai ce e bine si ce e rau, unde este echilibrul de care se spune si in link si cand fac bine si cand nu, ce este cu adevarat pacat, spovedania nu-si implineste rolul.
Ne intoarcem asa cum am venit, nelamuriti si cu sufletul greu.
Si facem totul automat ca roboteii.
Fiecare om poate alcatui o lista care i se pare lui ca sunt pacate si trebuie marturisite. Dar unele din ele pot sa nu fie cu adevarat pacate, iar altele sunt si nu sunt puse pe lista. De unde stim noi?

De aia spun: lista aia trebuie facuta mai intai, impreuna cu duhovnicul. Si trebuie sa spunem si lucruri pe care le consideram noi bune, ca le facem, pentru verificare si incurajare: "asa da, asa nu!"

In sfarsit "ai pus punctul pe i" !

Intradevar, distinctia intre ce este pacat si ce nu, nu sintem noi in starea noastra cazuta in stare sa o facem. Intelegerea acestei distinctii ne-o da chiar Dumnezeu, pe masura ce ne apropiem de El (in tot ce inseamna asta: Sfintele Taine, implinirea poruncilor, rugaciunea, etc), adica pe masura ce ne straduim sa nu mai pacatuim (metanoia, pocainta) si sa ni se ierte pacatele facute (prin spovedanie) si sa ne impartasim cu Hristos.
Pe masura ce omul dobandeste Harul Lui Dumnezeu cu adevarat si inainteaza spre a dobandi plinatatea Harului (cum au sfintii) - adica pe masura ce se apropie spre sfintenie (caci noi toti crestinii, inclusiv mirenii, laicii "obisnuiti" sintem chemati sa ajungem sfinti), pe masura ce ajungem sa traim dragostea Lui Dumnezeu (Harul), chiar El ne va lumina ce este pacat si ce nu (caci pacat este tot ce nu este voia Lui Dumnezeu cred; asa cum bine ai observat, nu este doar o lista de pacate pe care sa o cunosti si aplici formal, precum robotzelul).
Pina atunci, avem duhovnic care ne indruma intelegerea la nivel teoretic, avem canoane (care sint ca niste regului de circulatie - niste indrumari generale), indreptare de spovedanie care ne explica teoretic ceea ce este pacat si ce nu, rugaciunea personala prin care cerem lui Dumnezeu ca insusi El sa ne faca sa intelegem (sa ne lumineze El mintea ce este pacat si ce nu), avem Sfintele Taine prin care il primim pe Dumnezeu, primim Har, etc.
Doar sa ne straduim sa ne departam de pacate implinind poruncile, si pe masura ce vom pune real in practica in viata noastra cu sinceritate fata de Dumnezeu si fata de noi insine, fii sigura ca Dumnezeu ne va daruii mai multa intelegere ca sa putem implini mai mult.

Insa spovedania INTOTDEAUNA isi va face efectul pentru ca duhovnicul in rugaciunea de dezlegare cere sa fim dezlegati si iertati de toate pacatele, si la fel prin Sfantul Maslu ni se iarta din pacate. Suprema Taina fiind insusi Trupul si Sangele Mantuitorului prin Sfanta Impartasanie.
Si in rugaciunea personala trebuie sa cerem iertarea pacatelor - de aceea sint rugaciunile de seara atat de importante.

Tocmai asa, prin sfintele Taine, incet incet, pe masura ce ne straduim spre Dumnezeu sa cunoastem prin traire (nu doar teoretic) ajungem sa crestem in intelegerea a ce este pacat si ce nu, dobandind aceasta intelegere direct de la Dumnezeu.